ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 13/2022

Ședința publică din data de 11 ianuarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 04.05.2018 sub nr. x/2017, după declinarea competenței de către Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal,prin sentința civilă nr. 7319 din data de 5.12.2017, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD.,EE. FF. GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN.,OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD.,EEE., FFF., GGG., HHH.,III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., S., TTT. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Suceava au formulat plângere împotriva Hotărârii Colegiului de Conducere al Curții de Apel Suceava nr. 11 din 27.04.2017 prin care au solicitat:

- anularea Hotărârii Colegiului de Conducere al Curții de Apel Suceava nr. 11 din 27 aprilie 2017 și a Deciziei nr. 123 din 23 mai 2017 a Președintelui Curții de Apel Suceava în ceea ce privește valoarea de referință sectorială care a fost avută în vedere la stabilirea salariilor de bază brute lunare ale reclamanților și data de la care s-a dispus aplicarea pentru reclamanți a unei valori de referință sectoriale de 405 RON majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015 și obligarea secund pârâtei la emiterea unei noi decizii de încadrare pentru reclamanți, personal auxiliar de specialitate și conex din cadrul Tribunalului Suceava prin care să se dispună ca stabilirea salariilor de bază brute lunare în ceea ce îi privește să se facă prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015 pentru perioada 9 aprilie 2015 - 30 septembrie 2016;

- obligarea secund și terț pârâtelor la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea prevederilor Legii nr. 71/2005 și a unei valori de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015 respectiv la plata despăgubirilor reprezentând diferențele salariale între veniturile ce le-ar fi obținut prin aplicarea corespunzătoare a Legii nr. 71/2015 și a unei valori de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015 și salariile efectiv încasate pentru perioada 9 aprilie 2015 -30 septembrie 2016, sumă care să fie actualizată cu rata inflației și dobânda legale aferentă, de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată până la data plății efective.

- obligarea prim pârâtului, Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, la emiterea unor grile unice de salarizare pentru personalul auxiliar de specialitate și conex, la nivelul cel mai mare aflat în plată pentru fiecare funcție din familia ocupațională Justiție, cu luarea în considerare a grilelor de salarizare stabilite în baza acelorași acte normative, pentru personalul auxiliar și conex din cadrul Parchetelor și din cadrul Curților de Apel care au admis contestațiile și au dispus recalcularea salariilor potrivit grilelor de la Parchete, conform Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016 și a Deciziei nr. 23 din 26 septembrie 2016, pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Prin sentința civilă nr. 1073 din 20 martie 2019, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției; a admis excepția autorității de lucru judecat pentru reclamanții TT., DD. și EE. în ceea ce privește capătul de cerere privind plata drepturilor salariale actualizate; a admis în parte acțiunea privind pe reclamanții S., SSS., QQQ., PPP., NNN., OOO., RRR., MMM., LLL., KKK., JJJ., III., HHH., GGG., FFF., EEE., DDD., CCC., BBB., AAA., ZZ., YY., XX., WW., VV., UU., SS., RR., QQ., PP., OO., NN., MM., LL., KK., JJ., II., HH., GG., FF., CC., BB., AA., Z., Y., X. W., UUU., V., U., T., S., R., Q., P., O., N., M., L., K., J., I., H., G., F., E., D., C., VVV. - în calitate de Moștenitor al defunctei B., în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Suceava; a obligat pârâții Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Suceava la plata către reclamanți (mai puțin TT., DD. și EE.) a diferențelor salariale rezultate în perioada 09.04.2015-30.11.2015, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON, respectiv în perioada 01.12.2015-30.09.2016, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 445,5 RON, precum și actualizarea acestora cu indicele de inflație și dobânda legală aferente perioadei de la data scadenței fiecărui venit salarial lunar și până la data plății; a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins capătul de cerere formulat de reclamanții TT., DD. și EE. privind plata drepturilor salariale actualizate ca urmare a autorității de lucru judecat; a respins capătul de cerere privind anularea hotărârii Colegiului de conducere și decizia Președintelui Curții de Apel Suceava, respectiv emiterea unei noi decizii ca rămas fără obiect.

Împotriva sentinței civile nr. 1073 din 20 martie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au declarat recurs pârâții Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Suceava, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând, respingerea cererii de chemare în judecată, ca fiind rămasă fără obiect.

În motivarea recursului, recurenții – pârâți au arătat, astfel cum au precizat și prin concluziile scrise depuse la dosarul de fond, că Președintele Curții de Apel Suceava a emis Decizia nr. 143 din 14 iunie 2018, prin care s-a decis că personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul instanțelor aflate în raza teritorială a Curții de Apel Suceava beneficiază de salarii brute stabilite prin raportare la valoarea de referință sectorială de 421,36 RON, pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015, respectiv 463,5 RON pentru perioada 01.12.2015-31.12.2017.

De altfel, prin sentința recurată, Curtea de Apel București a respins capătul de cerere privind anularea Hotărârii Colegiului de Conducere al Curții de Apel Suceava nr. 11/27 aprilie 2017 și a Deciziei nr. 123/23.05.2017 a Președintelui Curții de Apel Suceava, ca fiind rămasă fără obiect urmare a Deciziei nr. 143/14.06.2018.

De asemenea, acțiunea reclamanților din prezenta cauză a rămas fără obiect și referitor la sumele accesorii, respectiv actualizarea sumelor cu indicele de inflație la data plății și dobânda legală, față de dispozițiile O.U.G. nr. 3/2019 - art. 1 alin. (1), menționând că în bugetul anului 2019 au fost alocate sume în vederea plății tranșei de 5 % prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. a).

II. Soluția instanței de recurs

Examinând criticile invocate în recurs, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:

Din probele administrate la dosarul cauzei rezultă că prin Decizia nr. 34 din 2.02.2017 emisă de Președintele Curții de Apel Suceava s-a stabilit faptul că reclamanții beneficiază de un salariu de bază brut lunar prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015, începând cu data de 1 octombrie 2016, și nu cu data de 9 aprilie 2015.

Împotriva deciziei menționate reclamanții au formulat contestație, aceasta fiind admisă în parte prin Hotărârea nr. 11 din 27.04.2017 a Colegiului de conducere al Curții de Apel Suceava.

La data de 23.05.2017 a fost emisă Decizia nr. 123/2017 de către Președintele Curții de Apel Suceava, prin care s-a dispus ca, începând cu data de 9 aprilie 2015, personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul instanțelor aflate pe raza teritorială a Curții de Apel Suceava, care beneficia la acea dată de un cuantum al salariului de bază brut lunar și al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție grad/treaptă, gradație și vechime în funcție să se recalculeze la nivel maxim, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții. De asemenea, s-a dispus ca începând cu data de 1 august 2016 salariile brute lunare să se stabilească conform grilei unice de salarizare aplicată la nivelul parchetelor, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 305 RON majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015, în cazul personalului auxiliar de specialitate și conex și la o valoare de referință de 381,823 RON majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015 în cazul specialiștilor IT, iar începând cu data de 1 octombrie 2016, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015.

Ulterior, Președintele Curții de Apel Suceava a emis Decizia nr. 143 din 14 iunie 2018, prin care a decis că personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul instanțelor aflate pe raza teritorială a Curții de Apel Suceava beneficiază de salarii brute stabilite prin raportare la valoarea de referință sectorială de 421,36 RON pentru perioada 09.04.2015-03.11.2015, respectiv 463,5 RON pentru perioada 01.12.2015-31.12.2017.

În raport de aspectele mai sus menționate, Înalta Curte apreciază că în mod corect instanța de fond a respins capătul de cerere privind anularea hotărârii Colegiului de conducere și decizia Președintelui Curții de Apel Suceava, ca rămas fără obiect, obligând în același timp pârâții la plata către reclamanți a diferențelor salariale, actualizate cu indicele de inflație, la care se va adăuga dobânda legală, aferente perioadei de la data scadenței fiecărui venit salarial lunar și până la data plății.

Prin nerecunoașterea de către pârâți a drepturilor salariale conform celor reținute, s-a produs reclamanților un prejudiciu reprezentat de diferența dintre drepturile salariale pe care le-ar fi încasat începând cu 9 aprilie 2015, dacă salariile le-ar fi fost stabilite prin raportare la valoarea de referință sectorială cuvenită, și drepturile salariale efectiv plătite reclamanților în această perioadă, astfel că în mod corect s-a obligat la repararea prejudiciului.

În privința cererii de actualizare a sumei astfel stabilite, cu indicele de inflație, precum și a cererii de obligare a pârâților la plata dobânzilor legale penalizatoare, prin Decizia Înaltei Curți de Casație si Justiție nr. 2/2014 din 17 februarie 2014 (Completul competent sa judece recursul in interesul legii), publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 411 din 3 iunie 2014, s-a reținut că actualizarea unei sume datorate cu indicele de inflație acoperă prejudiciul cauzat creditorului, datorat devalorizării monedei naționale (damnum emergens), iar plata dobânzii legale, acoperă beneficiul de care a fost lipsit creditorul (lucrum cessans), dând expresie astfel principiului reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, principiu consacrat de art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza întâi si art. 1.535 alin. (1) din C. civ. din 2009.

Prin urmare, în mod judicios, prima instanță a dispus ca sumele datorate să fie actualizate cu indicele de inflație la data plății, precum și la plata dobânzii legale aferente acestor diferențe calculate de la data scadenței fiecărei indemnizații până la data plății efective.

În ceea ce privește susținerea recurenților în sensul rămânerii fără obiect a acțiunii prin raportare la O.U.G. nr. 3/2019, prin care s-a dispus eșalonarea plații drepturilor salariale restante stabilite în favoarea personalului din sistemul justiției, se constată că împrejurarea alocării, în bugetul anului 2019, a sumelor în vederea plății tranșei de 5% prevăzute de art. 1 alin. (1) lit. a) nu afectează obiectul cererii, având în vedere că acesta este reprezentat de pretenția reclamanților de a le fi recunoscute, calculate și achitate drepturile salariale, în conformitate cu prevederile legale. Ori, alocarea sumelor în bugetul anului 2019 în vederea plății tranșei de 5% reprezentă o chestiune care privește executarea obligației, iar nu stabilirea acesteia.

Prin urmare, aspectele invocate de către cei doi recurenți prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, care reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenții-pârâți Curtea de Apel Suceava și Tribunalul Suceava împotriva sentinței civile nr. 1073 din 20 martie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal-veche, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 11 ianuarie 2022.