ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1681/2019
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1681/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 3791 din 6 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. SA împotriva Deciziei civile nr. 1127/Ap din 31 iulie 2018 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2018.
Prin cererea de revizuire, astfel cum a fost recalificată de instanță, potrivit precizărilor exprese făcute în ședință publică de reprezentantul legal al A. SA, s-a solicitat constatarea nulității absolute a Deciziei nr. 3791 din 6 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018 de Înalta Curte de Casație și Justiție.
În motivarea căii de atac, revizuenta a arătat că, prin Hotărârea nr. 2/CCP din 19 ianuarie 2018 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, s-a constatat în mod definitiv că executarea silită a dispozițiilor civile ale Sentinței penale nr. 232 din 30 martie 2006 a Judecătoriei Câmpina, definitivă prin Decizia nr. 316 din 29 martie 2010 a Curții de Apel Ploiești a fost efectuată potrivit prevederilor legale.
Drept urmare, solicită restabilirea situației anterioare contestațiilor ilicite efectuate în cadrul dosarului execuțional nr. x/2016 al BEJ B. și constatarea nulității absolute a Deciziei nr. 3791 din 6 noiembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, susținând că aceasta a fost pronunțată cu încălcarea atribuțiilor puterii judecătorești.
Prin notele de ședință formulate la data de 8 octombrie 2019, revizuenta a precizat că hotărârea atacată este potrivnică Deciziei penale nr. 16 din 8 iunie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și că instanța judecătorească a participat la săvârșirea unei infracțiuni atunci când a pronunțat respectiva hotărâre.
Analizând, cu prioritate, excepția netimbrării cererii de revizuire, Înalta Curte urmează să o admită, după cum urmează:
Potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru "Cererea de revizuire se taxează cu 100 RON pentru fiecare motiv de revizuire invocat"
Prin rezoluția din data de 29 iulie 2019, Înalta Curte a pus în vedere A. SA, obligația de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, sub sancțiunea anulării cererii formulate. Citația cuprinzând dispoziția de achitare a taxei judiciare de timbru a fost comunicată revizuentei la data de 11 septembrie 2019, conform dovezii aflate la dosar.
Potrivit art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate..."
Revizuenta nu s-a conformat dispoziției instanței, neachitând taxa judiciară de timbru pusă în sarcina sa și nici nu a formulat cerere de reexaminare în termenul de 3 zile prevăzut de lege. Mai mult, a precizat în mod expres în ședință publică faptul că nu dorește să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, precum și că nu înțelege să formuleze cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.
În ceea ce privește cererea de constatare a nulității absolute a dispoziției referitoare la taxa judiciară de timbru, formulată de revizuentă prin notele scrise din 7 octombrie 2019, Înalta Curte constată că legalitatea acestei dispoziții poate fi analizată doar pe calea reexaminării formulate împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, astfel cum aceasta este reglementată de dispozițiile art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Or, revizuenta a menționat în ședința publică că cererea sa nu are natura juridică a unei cereri de reexaminare și nu înțelege să formuleze o atare cerere, astfel încât solicitarea acesteia de "constatare a nulității absolute" nu poate fi analizată în cadrul procesual existent.
Conform art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru "Dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței".
Totodată, art. 32 din același act normativ stipulează că "Taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege".
Neplata taxei judiciare de timbru a fost apreciată de către legiuitor ca reprezentând o cauză de nulitate extrinsecă actului de procedură, astfel cum reiese din conținutul art. 174 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căruia "Nulitatea este sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă".
În consecință, văzând că revizuenta nu a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON și, reținând că cererea de revizuire nu îndeplinește o condiție formală și extrinsecă, reglementată expres de lege, în absența căreia, instanța nu se poate considera regulat învestită, Înalta Curte consideră că se impune aplicarea sancțiunii nulității și anularea cererii de revizuire formulată de revizuenta A. SA, ca netimbrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca netimbrată, cererea de revizuire formulată de contestatoarea Asociația pentru salvarea patrimoniului SC MTS SA împotriva Deciziei nr. 3791 din 6 noiembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2018.
Cu drept de recurs la Completul de 5 judecători.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08 octombrie 2019.