ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3427/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, reclamanta SC E.G. SA a solicitat, în contradictoriu cu A.N.V. București, anularea deciziilor (adresei) din 25 februarie 2009 și din 02 februarie 2009 și obligarea pârâtei la emiterea unei decizii în care produsele L.B. - Băutura alcoolică cu aromă de b., P. cu aromă de v., P. cu aromă de p. menționate în cererea din 14 ianuarie 2009 să fie încadrate în mod corect, respectiv la poziția tarifară x și subpozițiile x și x, sub sancțiunile prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin adresa din 14 ianuarie 2009 înregistrată la A.N.V.

din 15 ianuarie 2009, societatea, în calitate de antrepozitar autorizat conform autorizației de antrepozit fiscal din 27 octombrie 2005, în temeiul prevederilor pct. 8 alin.(6) 1 si alin.(6) 4 și ale pct. 66 din titlul VII „Accize și alte taxe speciale” din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind C. fisc. și a dispozițiilor art. 27 ale Ordinului vicepreședintelui A.N.A.F. nr. 9250/2006, a formulat cerere pentru obținerea încadrării pe poziții și coduri tarifare a produselor în speță, ca răspuns la solicitarea sa A.N.V. a dispunând încadrarea celor trei produse la poziția tarifară x și subpozițiile x și x, fapt comunicat prin adresa din 02 februarie 2009. A mai precizat reclamanta că, apreciind greșită încadrarea produselor la poziția tarifară x și subpozițiile x și x, s-a adresat A.N.V.

cu contestația din 04 februarie 2009, înregistrată la A.N.V. din 06 februarie 2009, prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 2795/2009, revizuirea încadrării tarifare și încadrarea produselor la poziția tarifară x și subpozițiile x și x, în urma contestației fiind comunicată Decizia nr. 7221/2009. A apreciat reclamanta că încadrarea tarifară a produselor, așa cum a fost realizată de A.N.V. prin Decizia nr. 2795/2009 și respectiv prin Decizia nr. 7221/2009 este greșită, întrucât cele trei produse pentru care a solicitat încadrarea tarifară, L.B.

- Băutura alcoolică cu aromă de brandy, P. cu aromă de votcă 21%, P.cu aromă de prune 21%, au fost încadrate de Autoritatea Nationala Vamilor la poziția tarifară x și subpozițiile x, x, în loc să fie încadrate, în mod corect, la poziția tarifară x și subpozițiile x și x, cu respectarea regulilor nr. 1, 4 și 6 din Regulile generale pentru interpretarea nomenclaturii combinate, avându-se în vedere faptul că produsele sunt intermediare în sensul prevederilor art. 172 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc. În acest sens, reclamanta a arătat că produsele obținute dintr-o băutură fermentată liniștită, având o concentrație alcoolică ce depășește 5,5% în volum și care nu rezultă în întregime din fermentare, sunt produse intermediare.

A opinat reclamanta că modul în care A.N.V. a realizat încadrarea tarifară în funcție de gradele de alcool etilic care provin din fermentație și cele care provin din distilare nu are nici un temei legal, produsele având ca ingrediente principale băutura fermentată liniștită la care se adaugă alcool etilic, din punct de vedere tehnologic acestea având o compoziție asemănătoare vinurilor aromatizate, care au ca ingrediente principale vin și alcool etilic. În raport cu art. 2 al Regulamentului C.E.E. nr. 1601/91, reclamanta a mai precizat că din punct de vedere tehnologic vinurile folosite pentru obținerea vinurilor aromatizate nu au o concentrație alcoolică și este evident că cele 75 procente la care face referire acest text se referă la ponderea cantitativă a vinului în produsul finit, vinul aromatizat și nu la faptul că proporția de 75% trebuie să se raporteze la concentrația alcoolică.

De asemenea, s-a mai opinat, potrivit prevederilor comunitare și interne, acciza aferentă produselor intermediare nu se raportează la gradele alcoolice existente în produs, adică prin raportare la hl de alcool pur, ci se determină prin raportare la hl de produs finit, sens în care sunt dispozițiile anexei nr. 1 a Legii nr. 571/2003 privind C.fisc. Prin Sentința nr. 167 din 09 octombrie 2009, Curtea de Apel Ploiești a respins ca neîntemeiată acțiunea, constatând că în mod corect pârâta a reținut aplicabilitatea pct. 8 alin.(6) 1 - (6) 4 și ale pct. 66 din titlul VII. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC E.G. SA, criticând hotărârea ca nelegală și netemeincă, iar prin decizia nr. 3716 din 21 septembrie 2010 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul și a casat sentința atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut faptul că în cauză este necesară administrarea de probe noi, respectiv de efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, având în vedere pozițiile diferite ale părților și gradul înalt de tehnicitate și de specificitate al problemei ce se cerea a fi deslușită și anume concentrații alcoolice, raportat la ingredientele folosite și la tehnologia de fermentare. Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, iar la termenul din data de 1 martie 2011 s-a dispus încuviințarea probei cu expertiză în domeniul chimie alimentară, specialitatea băuturi alcoolice, solicitată de reclamantă. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 204 din 21 iunie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, acțiunea reclamantei SC E.G SA a fost respinsă ca nefondată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că raportului de expertiză tehnică judiciară care a fost efectuat a concluzionat în sensul că produsele fabricate de reclamantă L.B. 21% vol, P.cu aromă de votcă 21% și P.cu aromă de prune 21% vol, sunt obținute printr-un amestec unei băuturi fermentate liniștit cu alcool etilic distilat, apă și arome specifice în proporție majoritară 75% de băutură fermentată liniștit, dar din punct de vedere tehnic și științific proporția definitorie în componența și caracteristicile băuturilor analizate o constituie alcoolul etilic. S-a mai reținut că expertiza tehnică a subliniat faptul că procesul tehnologic de fabricare a acestor băuturi constă în combinarea a două tipuri de alcool etilic, cu apă și esențe specifice, fără a include și operațiunea de fermentare ca la vin sau bere.

În atare situație, a apreciat instanța, este evident că băuturile obținute nu sunt fermentate și nu au în compoziție niciun ferment pentru a se considera că sunt produse intermediare și categorisite fiscal, așa cum solicită reclamanta. Totodată, aspectul esențiale rezidă în faptul că produsul definitoriu în stabilirea caracterului acestor băuturi este alcoolul etilic, proporția alcoolului etilic obținut prin fermentare fiind de 8,93% față de 91,07 proporția alcoolului etilic distilat, și în conformitate cu caracteristicile organoleptice și fizico-chimice, băuturile sunt spirtoase, acest aspect rezultând clar din concluziile raportului și din răspunsul la obiecțiuni al expertului tehnic-judiciar, categoria de încadrare tarifară fiind x cu subpozițiile acesteia.

A constatat instanța fondului că susținerea reclamantei potrivit căreia băuturile fabricate de aceasta pot fi încadrate la poziția tarifară x, x și x, N.C., subpozițiile x și x, nu are susținere legală, deoarece Regulamentul Comisiei Europene nr. 103/2008 stabilește că la poziția 2206 pot fi încadrate alte băuturi fermentate, reclamanta nefăcând dovada că băuturile fabricate au fost obținute prin fermentare, fiind vorba de un amestec în care proporția alcoolului etilic este majoritar, de origine spirtoasă. În atare condiții, judecătorul fondului a apreciat că organul fiscal competent, respectiv A.N.V., a stabilit în mod just poziția de încadrare tarifară la acciză ca fiind x și subpozițiile ei, întrucât băuturile L.B., P. cu aromă de votcă și P. cu aromă de fructe, sunt băuturi spirtoase.

Recursul Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, reclamanta SC E.G. SA criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate în esență pentru următoarele motive: 1) Sentința de fond a fost pronunțată cu încălcarea principiului contradictorialității, oralității, dreptului la apărare și a art. 6 din C.E.D.O. privind dreptul la un proces echitabil. Arată recurenta că expertul nu a depus raportul privind răspunsul la obiecțiuni cu 5 zile înainte de termenul de judecată, așa cum prevede art. 209 C. proc. civ. iar instanța a respins cererea de a se acorda termen pentru a se lua la cunoștință de acestea, procedând la judecarea cauzei chiar și în lipsa reprezentantului A.N.V. 2) Instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 315 C. proc.

civ. precum și art. 129 alin.(5) C. proc. civ. precum și art. 129 alin.(5) C. proc. civ. Consideră recurenta că instanța de fond nu a respectat dispozițiile obligatorii ale instanței de casare, întrucât nu a lămurit situația de fapt nici prin raportul de expertiză și nici prin răspunsul la obiecțiuni și a respins cererea recurentei de a se efectua o contraexpertiză. Arată recurentul că hotărârea s-a bazat în exclusivitate pe raportul de expertiză efectuat în cauză, însă expertul nu a înțeles problematica necesară a fi clarificată, constatarea de la care a plecat aceasta fiind de la început eronată. Astfel, se arată că expertul se contrazice arătând prima dată că din procesul de fabricație lipsește operațiunea de fermentare, deși în cadrul considerentelor reține că băuturile au trecut prin operațiunea de fermentare.

Concluziile raportului de expertiză judiciară sunt contradictorii și lipsite de suport, cu mențiunea că probele depuse atestă o altă compoziție decât cea reținută de expert . 3) Hotărârea instanței de fond este nemotivată, cuprinzând pasaje din raportul de expertiză – care nu avea la bază legislația aplicabilă în materie, nu a arătat instanța care sunt motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și cele pentru care s-au înlăturat apărările reclamantei - recurente în conformitate cu prevederile art. 261 C. proc. civ. 4) Hotărârea instanței a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită atât a legislației naționale cât și comunitare, respectiv: art. 171 si art.173 C. proc.

fisc., art. 17 din Directiva 92/83/CE, Regulamentul nr. 2658/87 privind Nomenclatura tarifară și Tariful vamal comun. Se arată că în cazul de față L.B. 21% - băutură alcoolică cu aromă de brandy, P. – cu aromă de votcă 21% și P cu aromă de prune 21%, au o concentrație alcoolică de 21% și rezultă din fermentație în proporție de 75%, potrivit buletinelor de analiză depuse și necontestate de pârâtă. Mai arată de asemenea recurenta, că potrivit Directivei 93/83/C.E.E. termenul de produse intermediare se referă la toate produsele cu o concentrație alcoolică reală de peste 1,2% volum dar nu peste 22% volum, care se încadrează în codurile X, precum și la băuturile fermentate liniștit prevăzute la art. 12 alin.(1) din directivă, care au o concentrație alcoolică de peste 5,5% volum dar nu este în totalitate rezultatul fermentației, situație descrisă care corespunde întocmai produselor recurentului.

Produsele recurentei, se arată că se încadrează în poziția tarifară 2206 pentru ca 75% din alcool este obținut prin fermentație liniștită, așa cum rezultă din „specificația din produs” și din buletinele de analiză întocmite de D.S.P. Buzău. În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 304 1 C. proc. civ. Considerentele și soluția instanței de recurs Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în conformitate cu prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.

1) În ceea ce privește primul motiv de recurs, se apreciază că acesta nu este fondat, întrucât instanța apreciind probatoriul administrat a rămas în pronunțare, nefiind necesară discutarea în contradictoriu a răspunsului la obiecțiuni la raportul de expertiză și nici acordarea unui nou termen de judecată, părțile putând lua cunoștință în sala de judecată de acesta, nefiind vorba de o pagină și jumătate de concluzii. Se apreciază de asemenea că nu a fost încălcat nici dreptul la apărare și nici art. 6 din C.E.D.O. privind dreptul la un proces echitabil, instanța de fond a amânat pronunțarea pentru a da posibilitate părților să formuleze note și concluzii scrise, inclusiv pe aspectul răspunsului la obiecțiuni.

Faptul că s-a judecat cauza în lipsa reprezentantului A.N.V. nu are nici o relevanță câtă vreme procedura de citare a acesteia a fost în mod legal îndeplinită conform art. 85 C. proc. civ. Al doilea motiv de recurs este nefondat. Se reține că instanța de fond procedând la rejudecarea cauzei după casare a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate în cauză iar obiectivele fixate sunt considerate a fi în măsură a lămuri situația de fapt, încuviințând și participarea unui expert consilier pentru reclamant iar din încheierea pronunțată în data de 1 martie 2011 rezultă că instanța de fond a ținut seama de îndrumările Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție de casare nr. 3716 din 21 septembrie 2010, fiind menționat acest lucru în încheiere (f.7 dosar fond rejudecare).

Faptul că recurenta consideră că nu s-a lămurit situația de fapt nici prin această expertiză de specialitate în domeniul chimie alimentară, specialitatea băuturi alcoolice, ține de temeinicia sentinței pronunțate de instanța de fond și va fi analizat în acest context. Recurentul susține că expertul a plecat de la o constatare eronată și instanța de fond s-a bazat pe această expertiză care era contradictorie. Al treilea motiv de recurs este de asemenea nefondat, Înalta Curte apreciază că din sentința civilă recurată rezultă care au fost motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței. Chiar dacă instanța de fond nu a răspuns tuturor argumentelor invocate de părți, din întregul hotărârii rezultă că a răspuns acestor argumente în mod implicit, fiind deci respectate exigențele art. 261 pct. 5 C. proc.

civ. Al patrulea motiv de recurs nu poate fi reținut de instanța de recurs ca fondat. Consideră recurentul că produsele sale L.B., cu aromă de brandy, P.- cu aromă de votcă și cu aromă de prune au o concentrație de etilic de 21% volum și deci se încadrează la termenul de produse intermediare așa cum sunt prevăzute în art. 172 C. fisc., fiind încadrată tarifar la poziția X00. Înalta Curte apreciază că notele explicative la Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor aferente poziției 110600 precizează că băuturile se clasifică la această poziție dacă li s-a adăugat alcool sau dacă conținutul de alcool a fost crescut printr-o a doua fermentație, atâta timp cât își păstrează caracterul de produse care se clarifică la această poziție, adică rămân produse care corespund titlului acestei poziții și nu devin produse care corespund titlului acestei poziții și nu devin produse care corespund, specific titlului unei alte poziții.

Băuturile alcoolice în care peste 50% din totalul alcoolului etilic conținut este alcool etilic provenit din fermentație prezintă caracteristicile alcoolice fermentate și se încadrează la sub poziții ale X, iar băuturile alcoolice în care cel puțin 50% din totalul alcoolului etilic conținut este alcool etilic distilat prezintă caracteristicile băuturilor alcoolice distilate și se încadrează la sub poziții ale X. Organul vamal a arătat că atât clasificarea tarifară cât și încadrarea în una din grupele de produse menționate accizabile definite la art. 169 si art 173 din Legea nr. 571/2003 s-au bazat pe informațiile și documentațiile privind caracteristicile fizico-chimice prezentate de societatea reclamantă.

Ori, în cazul produselor reclamantei - recurente, acestea sunt obținute printr-un amestec de băuturi fermentate liniștit cu alcool etilic distilat, apă și arome specifice în proporție de 75% băutură fermentată liniștit, însă aceasta aduce în compoziția produselor 8,93% alcool etilic distilat fără a se transmite caracterul unui fruct sau produs fermentat. Pentru determinarea caracterului esențial al produselor, pot fi luate în considerare mai multe caracteristici și proprietăți obiective. În primul rând trebuie să se rețină faptul că alcoolul distilat contribuie mai mult, nu numai la volumul global al acestora dar și la concentrația de alcool decât alcoolul fermentat.

Ori, așa cum s-a precizat de organele vamale, de expertiza de specialitate și chiar documentele reclamantei, din cauza adaosului de apă și urme specifice și a concentrației de alcool etilic, aceste produse și-au pierdut gustul, mirosul și aparența unor băuturi obținute dintr-un fruct sau dintr-un anumit produs natural, deci a unor băuturi fermentate. Prin urmare, nu are relevanță ce arată recurentul în sensul că peste 75% din alcool este obținut din fermentație liniștită și că se încadrează la poziția tarifară 2206, câtă vreme așa cum s-a arătat mai sus, în notele explicative se precizează că produsul trebuie să-și păstreze caracteristicile pentru a se încadra la poziția „Alte băuturi fermentate (de exemplu cidru de mere, cidru pe pere, hidromel) amestecuri de băuturi fermentate și băuturi nealcoolice, nedenumite și necuprinse în altă parte” (poz.

X.00). Apreciind că proporția de 75% băuturi alcoolice etilic din volumul produsului nu este relevant pentru a determina caracterul esențial al produselor ci importanță are concentrația alcoolică (grade alcoolice provenite din fermentație liniștită) rezultă că produsele recurentei nu păstrează aparența unei băuturi obținute dintr-un fruct sau dintr-un anumit produs natural, acestea nu se încadrează la poziția 2206 din Nomenclatura combinată ci la poziția 2208 „Alcool etilic nedenaturat cu titlu alcool volumic sub 80% vol., distilat, rachiuri, lichioruri și alte băuturi spirtoase”. În acest sens, sunt și considerentele desprinse din hotărârea Curții Europene de Justiție din data de 7 mai 2009. (Camera a treia) invocată și de recurent - cu argumente contrare.

Consideră Înalta Curte că instanța de fond a dat o interpretare corectă dispozițiilor legale, incidente în materie și a apreciat corect oportunitatea și relevanța expertizei de specialitate efectuat în cauză. Temeiul legal al soluției adoptate Față de cele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., s-a respins recursul ca nefondat, neexistând motive de casare sau modificare a sentinței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC E.G. SA împotriva sentinței nr. 204 din 21 iunie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 septembrie 2012.