ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3434/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3434/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din

22 martie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția de nelegalitate a actului privind

încadrarea tarifar-vamală a unor produse alcoolice nr. 33899/SLV/TFN din 03

iulie 2008 emis de Autoritatea Națională a Vămilor – Direcția tehnici de

vămuire și tarif vamal, invocată de reclamanta SC P. SA Cluj. Prin aceeași

încheiere, instanța de judecată a respins excepția inadmisibilității, precum și

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Finanțelor

Publice, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, Agenția

Națională de Administrare Fiscală și Autoritatea Națională pentru Sport și

Tineret.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Cu privire la

excepții.

Pârâții Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, Ministerul Finanțelor Publice,

Agenția Națională de Administrare Fiscală și Autoritatea Națională pentru Sport

și Tineret au calitate procesuală pasivă, în raport cu prevederile art. 4 alin.

(2) din Legea contenciosului administrativ, care impun citarea părților și a

emitentului actului ce face obiect al excepției de nelegalitate, precum și față

de regula că admiterea excepției de nelegalitate trebuie să fie opozabilă

tocmai părților litigante, de unde necesitatea asigurării contradictorialității

nu doar cu emitentul actului a cărui nelegalitate este pusă în discuție, ci și

față de părțile procesului de fond.

Excepția de

nelegalitate este admisibilă chiar dacă reclamanta nu a formulat în termen

acțiunea în anularea actului de încadrare tarifar vamală ce constituie obiectul

excepției, întrucât în jurisprudența națională (decizia nr. 26/2006 a I.C.C.J.)

s-a statuat că excepția de nelegalitate este admisibilă indiferent de faptul că

actul în discuție mai poate fi contestat pe cale directă sau nu, legea nefăcând

această distincție.

Cu privire la

excepția de nelegalitate.

Reclamanta contestă

pe calea excepției de nelegalitate modalitatea în care a fost făcută încadrarea

tarifar vamală, procedura urmată și lipsa unor certificări specifice din partea

unor laboratoare specializate indicate de lege.

În baza autorizației de

antrepozit fiscal emisă sub nr. R00012812PP01 la data de 01 ianuarie 2004 și

ulterior reînnoită, reclamanta a fost autorizată să producă, să transforme, să

dețină și să expedieze produse intermediare așa cum erau acestea definite de

art. 172 C. fisc. în vigoare la acea dată. Odată cu modificările aduse pct. 66 din

Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, prin H.G. nr. 1579/2007,

„antrepozitarii autorizați pentru producția de produse accizabile din grupele

prevăzute la art. 169-173 C. fisc., care la data de 1 ian. 2008 dețin

autorizații valabile, au obligația de a îndeplini cerințele prevăzute la alin.

(6)

1

și (6)

3

ale pct. 8, în ceea ce privește obținerea

încadrării pe poziții și coduri tarifare a produselor finite efectuate de

Autoritatea Națională a Vămilor, până la 30 aprilie 2008”.

Conformându-se acestor

dispoziții legale la data de 08 aprilie 2008 prin cererea 20868, reclamanta a

solicitat ANV încadrarea pe poziții și coduri tarifare a tuturor produselor

pentru care deținea autorizație de antrepozitar fiscal, depunând și toate

documentele necesare obținerii încadrării tarifare. Prin actul administrativ

nr. 33899/SLV/TFN din 03 iulie 2008, a cărei nelegalitate a fost invocată pe

calea excepției prevăzute de art. 4 din Legea contenciosului administrativ, ANV

comunică încadrarea tarifară pentru toate produsele solicitate, așa încât toate

produsele din categoria PRODUSE INTERMEDIARE au fost încadrate tarifar ca

BĂUTURI ALCOOLICE SPIRTOASE, din grupa alcoolului etilic.

Prima instanță

reține, astfel, că Direcția tehnici vămuire și tarif vamal din cadrul ANV a

procedat la încadrarea tarifar vamală în aplicarea dispozițiilor legale sus

amintite; pentru a efectua această încadrare autoritatea a avut în vedere numai

informațiile puse la dispoziție de către reclamantă, respectiv rețete de

fabricație, rapoarte de analiză și încercări realizate în laboratorul propriu,

autorizat, buletine de analiză eliberate de la laboratoare externe autorizate,

specificații tehnice, instrucțiuni și scheme tehnologice.

De asemenea, se arată

în considerentele încheierii atacate, operațiunea de încadrare pe poziții și

coduri tarifare a fost finalizată prin emiterea actului administrativ nr. 33899/SLV/TFN

din 03 iulie 2008 și anexei la acesta conținând denumirea produsului,

concentrația alcoolică, denumirea comercială, caracteristice fizico-chimice și

organoleptice ale produsului, poziția/subpoziția acestuia potrivit

Nomenclatorului Combinat, motivarea clasificării.

Procedând la analiza

prevederilor cuprinse în pct. 66 din Normele de aplicare a Titlului VII –

Accize și alte taxe speciale, modificate prin H.G. nr. 1579/2006, în vederea

îndeplinirii cerințelor alin. (6)

1

și (6)

3

ale pct. 8 din

Norme, care circumscriu limitele în care Autoritatea Națională a Vămilor

urmează să-și exercite competența privind încadrarea tarifară a mărfurilor, prima

instanță reține că antrepozitarul trebuie să depună la Autoritatea fiscală o documentație care să conțină printre altele și lista de produse ce

urmează a fi realizate precum și compoziția detaliată a acestora în așa fel

încât să permită încadrarea întruna din grupele accizabile definite la art. 169

– 173 C. fisc.; totodată antrepozitarul are obligația să obțină de la Autoritatea Națională a Vămilor încadrarea tarifară a produselor, pe baza analizelor de

laborator efectuate de autoritate în laboratoare proprii sau externe

autorizate, rezultatele de laborator împreună cu punctul de vedere al

autorității comunicându-se autorității fiscale în vederea completării

documentației cerute de autorizare.

De asemenea, reține

prima instanță, din analiza acestor dispoziții legale rezultă cu claritate că

agenții economici vor fi autorizați de către autoritatea fiscală să fabrice

produsele accizabile așa cum sunt acestea definite de codul fiscal, că

încadrarea tarifară se realizează de către Autoritatea Națională a Vămilor pe

baza analizelor de laborator și că rezultatele analizelor de laborator, codul

tarifar atribuit în baza acestora, însoțit de punctul de vedere al Autorității

Naționale a Vămilor, vor completa documentația necesară autorizării fiscale.

În speță, însă, se arată în

considerentele încheierii recurate, Autoritatea Națională a Vămilor, prin

Direcția tehnici vămuire și tarif vamal, nu a procedat la efectuarea analizelor

de laborator cerute imperativ de normele legale ci a efectuat încadrarea pe

poziții tarifare exclusiv prin raportare la documentațiile tehnice depuse de

reclamantă, interpretându-le din punct de vedere fizico-chimic și organoleptic,

deși nu avea atribuții în acest sens.

Concluzionează prima

instanță că, în absența rezultatelor unor analize de laborator proprii,

Autoritatea Națională a Vămilor s-a rezumat, prin actul administrativ

contestat, doar la prezentarea punctului de vedere cu privire la încadrarea

tarifară a unor produse, ceea ce atrage nelegalitatea actului emis cu

nerespectarea condițiilor legale obligatorii impuse de lege.

Împotriva

acestei încheieri, considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs

Agenția Națională de Administrare Fiscală, Ministerul Finanțelor Publice,

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și Direcția

Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj, în nume propriu și în

reprezentarea Autorității Naționale a Vămilor – Direcția tehnici de vămuire și

tarif vamal.

Motivele

de recurs invocate conform art. 304

1

C. proc. civ., se încadrează în

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greșita aplicare a

legii, respectiv a dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru

următoarele aspecte de nelegalitate.

Primul

aspect de nelegalitate privește cadrul procesul față de care a fost admisă

excepția de nelegalitate în baza art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004,

având în vedere emitentul adresei contestate pe calea excepției de nelegalitate.

Recurenții

Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală și

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului arată că, în raport

de faptul că nu au calitatea de autoritate publică emitentă în sensul

dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, în cauză nu au

calitate procesuală pasivă deoarece adresa contestată din 3 iulie 2008 a fost emisă de pârâta-recurentă Autoritatea Națională a Vămilor – Direcția Tehnici de Vămuire

și Tarif Vamal.

Se

arată că în mod nelegal a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale

pasive fără aține cont de dispozițiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Al

doilea aspect de nelegalitate invocat în recursurile declarate de Agenția

Națională de Administrare Fiscală și Autoritatea Națională a Vămilor privește

respingerea nelegală a excepției inadmisibilității invocării excepției de

nelegalitate. Se arată că în cauză au fost aplicate greșit dispozițiile art. 4

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în condițiile în care adresa contestată pe

calea excepției de nelegalitate nu reprezintă un act administrativ de care să

depindă pe fond legalitatea actelor administrative contestate pe calea acțiunii

directe de către reclamanta- intimată, iar această adresă nu a fost contestată

pe cale unei acțiuni directe conform art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Al

treilea aspect de nelegalitate invocat în recursul Autoritatea Națională a

Vămilor – Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj privește

greșita admitere a excepției de nelegalitate în condițiile în care s-a

considerat în mod eronat că era obligatorie efectuarea analizelor de laborator

de către autoritatea vamală în privința produselor accizabile fabricate de

intimata-reclamantă.

Se

arată că în cauză nu era obligatorie efectuarea analizelor de laborator

deoarece intimata-reclamantă nu se află în perioada de probe tehnologice ca

antrepozitar autorizat propus, ci era deja producător autoriza definitiv.

La

dosar, intimata-reclamantă a formulat întâmpinare în care a solicitat

respingerea recursurilor ca nefondate.

Analizând

recursurile declarate, în raport de motivele invocate, Curtea le apreciază ca

fondate, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., sentința recurată fiind dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art.

4 din Legea nr. 554/2004 în ceea ce privește soluția de admitere a excepției de

nelegalitate a adresei nr. 33899/SLV/TFN din 3 iulie 2008.

Curtea

apreciază că sunt fondate aspectele de nelegalitate invocate în recursurile

declarate având ca obiect pe de o parte îndeplinirea condițiilor prevăzute de

art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în ceea ce privește caracterul de act

administrativ emis, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea

nr. 554/2004 și pe de altă parte de motivele pentru care instanța de fond a

apreciat prin soluția recurată, nelegalitatea adresei contestate pe calea

excepției de nelegalitate, în raport de motivele invocate de

reclamanta-intimată.

Curtea

apreciază că adresa contestată din 3 iulie 2008 nu este un act administrativ în

sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 în sensul

că nu a fost emis în regim de puterea publică.

Din

cuprinsul actului aflat la fila 88 dosar fond, Curtea constată că adresa a fost

emisă ca răspuns la cererea depusă de reclamanta-intimată în calitatea acesteia

de antrepozitar fiscal autorizat și a fost emisă în baza documentației depuse

de aceasta, în conformitate cu prevederile legale în vigoare la acea dată și se

referă la încadrarea tarifară a produselor în Nomenclatura Combinată și nu la

stabilirea unei anumite grupe de produse accizabile. Adresa contestată nu a

produs efecte juridice prin ea însăși deoarece ulterior a fost stabilită încadrarea

într-una din grupele de produse accizabile definite la art. 169 – 173 din Legea

nr. 571/2003 conform adresei din 2 decembrie 2008.

În

al doilea rând în ceea ce privește soluția de admitere a excepției de

nelegalitate. Curtea apreciază că în mod greșit a fost apreciată ca nelegală

adresa contestată pe motiv că a fost apreciată ca obligatorie efectuarea

analizelor de laborator de către autoritatea vamală în privința produselor

accizabile fabricate de reclamanta-intimată.

Sub

acest considerent reclamanta-intimată a apreciat că adresa este nelegală fiind

emisă cu exces de putere în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. n) din

Legea nr. 554/2004.

Curtea

apreciază ca fondată susținerea din recurs în sensul că în cauză nu există un

exces de putere deoarece în cauză nu era obligatorie efectuarea analizelor de

laborator. În primul rând pentru că reclamanta-intimată nu se află în perioada

de probe tehnologice ca antrepozitar fiscal ci avea calitatea de producător

autorizat definitiv și în al doilea rând cu ocazia demersurilor pentru obținerea

încadrării tarifare, analizele au fost efectuate de intimata-reclamantă în

laboratorul propriu și în Laboratorul Regional pentru Controlul Calității și

Igienei Vinului din Blaj, județul Alba, analize necontestate de autoritatea

vamală.

În

ceea ce privește motivul de recurs privind cadrul procesual, instanța de fond a

aplicat corect dispozițiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 dispunând

respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată deoarece a

judecat excepția de nelegalitate în cadrul judecării acțiunii de fond cu

citarea părților și a autorității emitente, în cadrul procesual fixat de

reclamanta-intimată prin cererea de chemare în judecată.

Față

de cele expuse mai sus, Curtea va admite recursurile și va modifica hotărârea

atacată din 22 martie 2011 în sensul că va respinge excepția de nelegalitate a

adresei din 3 iulie 2008 pentru considerentele menționate care privesc pe fond

soluția nelegală recurată prin care a fost admisă excepția de nelegalitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de Agenția Națională de Administrare Fiscală, Ministerul Finanțelor

Publice, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și Direcția

Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj, în nume propriu și în

reprezentarea Autorității Naționale a Vămilor – Direcția tehnici de vămuire și

tarif vamal, împotriva încheierii din 22 martie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică hotărârea

atacată, în sensul că respinge excepția de nelegalitate a adresei nr. 33899/SLV/TFN

din 3 iulie 2008.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 14 iunie 2011.