ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3716/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3716/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Circumstanțele cauzei. Soluția
primei instanțe
Prin cererea înregistrată pe rolul
Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta
sc
E.
g.
sa
Buzău, în contradictoriu cu
pârâta A.N.V., a solicitat anularea deciziei (adresei) A.N.V. nr. 7221/TFN din 25
februarie 2009 prin care i s-a comunicat răspunsul la contestația sa nr. 321
din 04 februarie 2009, înregistrată la A.N.V. sub nr. 7221 din 06 februarie 2009.
În motivarea cererii, reclamanta a
arătat că prin adresa nr. 95 din 14 ianuarie 2009 înregistrată la A.N.V. sub nr.
2795 din 15 ianuarie 2009, în calitate de antrepozitar autorizat, în temeiul
prevederilor pct. 8 alin. (6
1
)
– (6
4
) si ale pct.
66 din titlul VII „Accize și alte taxe speciale” din Normele metodologice de
aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin H.G. nr. 44/2004,
cu modificările și completările ulterioare și a altor dispoziții exprese, a
formulat cerere pentru obținerea încadrării pe poziții și coduri tarifare a
produselor B. 21 % - Băutură alcoolică cu aromă de brandy, P., cu aromă de
votcă 21 %, P., cu aromă de prune 21 %.
Susține reclamanta că încadrarea
tarifară a acestor produse considerate „intermediare”, astfel cum a fost
realizată de A.N.V. prin adresa (decizia) nr. 2795/SLV/TFN din 02 februarie 2009
și confirmată prin decizia (adresa) A.N.V. nr. 7221 /TFN din 25 februarie 2009
este greșita, întrucât cele trei produse pentru care a solicitat încadrarea
tarifară, B. 21 %, Băutură alcoolică cu aromă de brandy, P., cu aromă de votca
21 %, P., cu aromă de prune 21 %, au fost încadrate de A.N.V. la poziția
tarifară 2208 și subpozițiile 2208 90 69, 2208 90 78 în loc de a fi încadrate
în mod corect la poziția tarifară 2206 și subpozițiile 2206 00 59 (prezentată
în recipiente cu un conținut de maximum 2 litri) și 2206 00 89 (prezentată în recipiente cu un conținut de peste 2 litri).
Curtea de Apel Ploiești, secția
contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 167 din data de 9
octombrie 2009, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta
sc
E.
g.
sa
Buzău în contradictoriu cu
pârâta A.N.V.
Pentru a se pronunța astfel, prima
instanță a reținut, în esență, următoarele:
Prin adresa nr. 95 din 14 ianuarie 2009
înregistrată la A.N.V. sub nr. 2795 din 15 ianuarie 2009, reclamanta în
calitate de antrepozitar autorizat a formulat cerere pentru obținerea
încadrării pe poziții și coduri tarifare a produselor B. 21 %, Băutură
alcoolică cu aromă de brandy, P., cu aromă de votcă 21 %, P., cu aromă de prune
21 %.
Instanța a constatat că pârâta a
reținut în mod corect aplicabilitatea pct. 8 alin. (6
1
) – (6
4
)
și ale pct. 66 din titlul VII „Accize și alte taxe speciale” din Normele
metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin H.G. nr. 44/2004, și a
dispozițiilor art. 27 ale Ordinului nr. 356/2008 privind modificarea Ordinului
vicepreședintelui A.N.A.F. nr. 9250/2006 pentru aprobarea Normelor privind
funcționarea Laboratorului vamal central și modalitatea de efectuare a
analizelor, precum și a Regulamentului Comisiei nr. 1031/2008 din 19 septembrie
2008 pentru modificarea Anexei I a Regulamentului Consiliului nr. 2658/1987,
privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun, precum și
faptul că, clasificarea mărfurilor în Nomenclatura combinată se stabilește
conform Regulilor generale de interpretare a Nomenclaturii combinate, conform
Notelor explicative publicate în J.O. nr. 133 seria C/2008.
Concluzionând, prima instanță a reținut
că produsele reclamantei, conform specificațiilor de produs nr. DC/1/14/2009
sunt băuturi fermentate de concentrație alcoolică, la care 91,07 % din totalul
alcoolului etilic conținut este alcool etilic distilat, iar 8,93 % din totalul
alcoolului etilic este alcool etilic de fermentație, rezultând că sunt
întrunite caracteristicile băuturilor alcoolice distilate și că au fost în mod
legal încadrate la subpoziții ale poziției 2208.
Motivele de recurs înfățișate de
recurenta - reclamantă
Împotriva acestei sentințe, în
termen legal, a promovat recurs reclamanta
sc
E.
g.
sa
Buzău.
În esență, prin motivele de recurs
dezvoltate recurenta - reclamantă a susținut că hotărârea primei instanțe este
nelegală și netemeinică, în considerarea următoarelor aspecte înfățișate:
- instanța de fond a preluat în
integralitate susținerile intimatei - pârâte, fără ași motiva și argumenta
soluția adoptată;
- în mod eronat s-a reținut că băuturile
pentru care a fost contestată încadrarea în Codurile tarifare conțin o
concentrație alcoolică de 91,07 % alcool etilici distilat din totalul
alcoolului conținut, fără a se preciza însă care document demonstrează o astfel
de concluzie;
- pentru ca un produs să se înscrie
în categoria alcoolului etilic este necesar, potrivit art. 173 alin. (2) C.
fisc., să aibă o concentrație alcoolică de peste 22 % în volum, în vreme ce
produsele recurentei - reclamante au o concentrație de 21 % volum astfel cum o
atestă probele depuse la dosar;
- dacă instanța de fond ar fi avut
dubii cu privire la situația de fapt expusă și față de conținutul documentelor
înfățișate s-ar fi impus să dispună din oficiu efectuarea unei expertize,
tocmai pentru a stabili cu claritate încadrarea în poziția tarifară.
Soluția și considerentele
instanței de recurs
Recursul este fondat în sensul și
pentru considerentele în continuare arătate.
Analizând sentința atacată în raport
de prevederile legale incidente, de actele și lucrările dosarului și față de
criticile recurentei - reclamante, Înalta Curte reține că este incident în
cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu referire
la art. 312 pct. 3 C. proc. civ., teza a 2-a.
Apreciind că modificarea hotărârii
nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi, respectiv de
efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, se va dispune așadar, ca o
consecință a admiterii recursului, casarea sentinței pronunțate de prima
instanță și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în
considerarea celor în continuare arătate.
Prin acțiunea introductivă,
recurenta - reclamantă a solicitat anularea deciziilor (adreselor) emise de A.N.V.
prin care, pe de o parte, s-a refuzat încadrarea produselor societății
reclamante la poziția tarifară 2206, subpozițiile 2206 00 59 și 2206 00 89, iar
pe de alta s-a comunicat răspunsul comunicat la contestația formulată împotriva
deciziei nr. 2795 din 2 februarie 2003.
Actele atacate au natura juridică a
unor acte administrative, în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din
Legea nr. 554/2004, întrucât prin conținutul lor, au produs efecte juridice, și
au creat societății reclamante o situație juridică determinată prin încadrarea
într-o anume poziție tarifară a produselor alcoolice indicate.
O astfel de determinare a încadrării
de către A.N.V. a băuturilor alcoolice indicate de recurentă este în mod
evident de natură a produce consecințe din punctul de vedere al obligațiilor
fiscale ale societății, constând în achitarea unei accize într-un cuantum
diferit.
În acord cu cele menționate de
recurentă în cuprinsul cererii de recurs, Înalta Curte apreciază că se impunea
efectuarea în cauză a unei expertize tehnice de specialitate, date fiind
pozițiile diferite ale părților și gradul înalt de tehnicitate și de
specificitate al problemei ce se cerea a fi deslușită, respectiv concentrații
alcoolice, raportat la ingredientele folosite și la tehnologia de fermentare.
De altfel, din actele dosarului
rezultă că și prima instanță, la termenul de judecată din data de 19 iunie
2009, din oficiu, a pus în discuția părților necesitatea efectuării unei
expertize de specialitate prin care să fie verificată întreaga documentație
depusă la dosar, în vederea corectei determinări a poziției tarifare pentru
categoriile de băuturi indicate de recurentă.
Ulterior, s-a renunțat la
administrarea acestei probe, fără însă a se motiva convingător o astfel de decizie.
Apreciind că în sensul art. 129 alin.
(5) C. proc. civ., pentru justa stabilire a situației de fapt și în vederea
unei corecte aplicări a prevederilor legale în materie se impunea efectuarea
unei expertize de specialitate, argumentele prezentate în cuprinsul sentinței
recurate reprezentând, în adevăr, mai degrabă punctul de vedere al autorității
intimate, Înalta Curte, pe temeiul legal sus-arătat va admite recursul de față,
va casa hotărârea primei instanțe și va trimite cauza spre rejudecare, ocazie
cu care se va completa probatoriul în sensul arătat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
reclamanta SC E.G. SA Buzău împotriva sentinței nr. 167 din 9 octombrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată și trimite
cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 21 septembrie 2010.