ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3716/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Soluția primei instanțe Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta sc E. g. sa Buzău, în contradictoriu cu pârâta A.N.V., a solicitat anularea deciziei (adresei) A.N.V. nr. 7221/TFN din 25 februarie 2009 prin care i s-a comunicat răspunsul la contestația sa nr. 321 din 04 februarie 2009, înregistrată la A.N.V. sub nr. 7221 din 06 februarie 2009. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin adresa nr. 95 din 14 ianuarie 2009 înregistrată la A.N.V. sub nr. 2795 din 15 ianuarie 2009, în calitate de antrepozitar autorizat, în temeiul prevederilor pct. 8 alin. (6 1 ) – (6 4 ) si ale pct. 66 din titlul VII „Accize și alte taxe speciale” din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin H.G.

nr. 44/2004, cu modificările și completările ulterioare și a altor dispoziții exprese, a formulat cerere pentru obținerea încadrării pe poziții și coduri tarifare a produselor B. 21 % - Băutură alcoolică cu aromă de brandy, P., cu aromă de votcă 21 %, P., cu aromă de prune 21 %. Susține reclamanta că încadrarea tarifară a acestor produse considerate „intermediare”, astfel cum a fost realizată de A.N.V. prin adresa (decizia) nr. 2795/SLV/TFN din 02 februarie 2009 și confirmată prin decizia (adresa) A.N.V. nr. 7221 /TFN din 25 februarie 2009 este greșita, întrucât cele trei produse pentru care a solicitat încadrarea tarifară, B. 21 %, Băutură alcoolică cu aromă de brandy, P., cu aromă de votca 21 %, P., cu aromă de prune 21 %, au fost încadrate de A.N.V.

la poziția tarifară 2208 și subpozițiile 2208 90 69, 2208 90 78 în loc de a fi încadrate în mod corect la poziția tarifară 2206 și subpozițiile 2206 00 59 (prezentată în recipiente cu un conținut de maximum 2 litri) și 2206 00 89 (prezentată în recipiente cu un conținut de peste 2 litri). Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 167 din data de 9 octombrie 2009, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta sc E. g. sa Buzău în contradictoriu cu pârâta A.N.V. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Prin adresa nr. 95 din 14 ianuarie 2009 înregistrată la A.N.V.

sub nr. 2795 din 15 ianuarie 2009, reclamanta în calitate de antrepozitar autorizat a formulat cerere pentru obținerea încadrării pe poziții și coduri tarifare a produselor B. 21 %, Băutură alcoolică cu aromă de brandy, P., cu aromă de votcă 21 %, P., cu aromă de prune 21 %. Instanța a constatat că pârâta a reținut în mod corect aplicabilitatea pct. 8 alin. (6 1 ) – (6 4 ) și ale pct. 66 din titlul VII „Accize și alte taxe speciale” din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin H.G. nr. 44/2004, și a dispozițiilor art. 27 ale Ordinului nr. 356/2008 privind modificarea Ordinului vicepreședintelui A.N.A.F.

nr. 9250/2006 pentru aprobarea Normelor privind funcționarea Laboratorului vamal central și modalitatea de efectuare a analizelor, precum și a Regulamentului Comisiei nr. 1031/2008 din 19 septembrie 2008 pentru modificarea Anexei I a Regulamentului Consiliului nr. 2658/1987, privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful vamal comun, precum și faptul că, clasificarea mărfurilor în Nomenclatura combinată se stabilește conform Regulilor generale de interpretare a Nomenclaturii combinate, conform Notelor explicative publicate în J.O. nr. 133 seria C/2008.

Concluzionând, prima instanță a reținut că produsele reclamantei, conform specificațiilor de produs nr. DC/1/14/2009 sunt băuturi fermentate de concentrație alcoolică, la care 91,07 % din totalul alcoolului etilic conținut este alcool etilic distilat, iar 8,93 % din totalul alcoolului etilic este alcool etilic de fermentație, rezultând că sunt întrunite caracteristicile băuturilor alcoolice distilate și că au fost în mod legal încadrate la subpoziții ale poziției 2208. 2. Motivele de recurs înfățișate de recurenta - reclamantă Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a promovat recurs reclamanta sc E. g. sa Buzău.

În esență, prin motivele de recurs dezvoltate recurenta - reclamantă a susținut că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, în considerarea următoarelor aspecte înfățișate: - instanța de fond a preluat în integralitate susținerile intimatei - pârâte, fără ași motiva și argumenta soluția adoptată; - în mod eronat s-a reținut că băuturile pentru care a fost contestată încadrarea în Codurile tarifare conțin o concentrație alcoolică de 91,07 % alcool etilici distilat din totalul alcoolului conținut, fără a se preciza însă care document demonstrează o astfel de concluzie; - pentru ca un produs să se înscrie în categoria alcoolului etilic este necesar, potrivit art. 173 alin. (2) C. fisc., să aibă o concentrație alcoolică de peste 22 % în volum, în vreme ce produsele recurentei - reclamante au o concentrație de 21 % volum astfel cum o atestă probele depuse la dosar; - dacă instanța de fond ar fi avut dubii cu privire la situația de fapt expusă și față de conținutul documentelor înfățișate s-ar fi impus să dispună din oficiu efectuarea unei expertize, tocmai pentru a stabili cu claritate încadrarea în poziția tarifară.

3. Soluția și considerentele instanței de recurs Recursul este fondat în sensul și pentru considerentele în continuare arătate. Analizând sentința atacată în raport de prevederile legale incidente, de actele și lucrările dosarului și față de criticile recurentei - reclamante, Înalta Curte reține că este incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu referire la art. 312 pct. 3 C. proc. civ., teza a 2-a. Apreciind că modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi, respectiv de efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, se va dispune așadar, ca o consecință a admiterii recursului, casarea sentinței pronunțate de prima instanță și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în considerarea celor în continuare arătate.

Prin acțiunea introductivă, recurenta - reclamantă a solicitat anularea deciziilor (adreselor) emise de A.N.V. prin care, pe de o parte, s-a refuzat încadrarea produselor societății reclamante la poziția tarifară 2206, subpozițiile 2206 00 59 și 2206 00 89, iar pe de alta s-a comunicat răspunsul comunicat la contestația formulată împotriva deciziei nr. 2795 din 2 februarie 2003. Actele atacate au natura juridică a unor acte administrative, în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât prin conținutul lor, au produs efecte juridice, și au creat societății reclamante o situație juridică determinată prin încadrarea într-o anume poziție tarifară a produselor alcoolice indicate.

O astfel de determinare a încadrării de către A.N.V. a băuturilor alcoolice indicate de recurentă este în mod evident de natură a produce consecințe din punctul de vedere al obligațiilor fiscale ale societății, constând în achitarea unei accize într-un cuantum diferit. În acord cu cele menționate de recurentă în cuprinsul cererii de recurs, Înalta Curte apreciază că se impunea efectuarea în cauză a unei expertize tehnice de specialitate, date fiind pozițiile diferite ale părților și gradul înalt de tehnicitate și de specificitate al problemei ce se cerea a fi deslușită, respectiv concentrații alcoolice, raportat la ingredientele folosite și la tehnologia de fermentare.

De altfel, din actele dosarului rezultă că și prima instanță, la termenul de judecată din data de 19 iunie 2009, din oficiu, a pus în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize de specialitate prin care să fie verificată întreaga documentație depusă la dosar, în vederea corectei determinări a poziției tarifare pentru categoriile de băuturi indicate de recurentă. Ulterior, s-a renunțat la administrarea acestei probe, fără însă a se motiva convingător o astfel de decizie. Apreciind că în sensul art. 129 alin. (5) C. proc.

civ., pentru justa stabilire a situației de fapt și în vederea unei corecte aplicări a prevederilor legale în materie se impunea efectuarea unei expertize de specialitate, argumentele prezentate în cuprinsul sentinței recurate reprezentând, în adevăr, mai degrabă punctul de vedere al autorității intimate, Înalta Curte, pe temeiul legal sus-arătat va admite recursul de față, va casa hotărârea primei instanțe și va trimite cauza spre rejudecare, ocazie cu care se va completa probatoriul în sensul arătat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC E.G. SA Buzău împotriva sentinței nr. 167 din 9 octombrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2010.