ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2706/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, reclamanta SC G.A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Tehnici de Vămuire și Tarif Vamal,

anularea actului administrativ reprezentat de Adresa din 8 mai 2008, emis de

către pârâtă, prin care s-a realizat clasificarea tarifară în subpozițiile

clasei, ca alcool etilic, a unor produse care conțin alcool, aflate în

nomenclatorul său de fabricație, precum și anularea Adresei din 18 iunie 2008 a

pârâtei prin care s-a soluționat contestația sa.

Reclamanta a mai

solicitat obligarea pârâtei să emită un act administrativ prin care să

încadreze produsele „V. cu aromă de votcă 22 %”, „V. cu aromă de rom 22 %”, „V.

cu aromă de Bitter 18 %”, „V. cu aromă de mere 18 %”, „V. cu aromă de caise 18

%”, „V. cu aromă de vișine 18 %”, „V. cu aromă de cireșe negre 18 %”, „V. cu

aromă de fragi 18 %”, aflate în nomenclatorul de fabricație al SC G.A. SRL, în

pozițiile tarifare, ca produse intermediare în conformitate cu dispozițiile

art. 172 C. fisc..

În motivarea

cererii, reclamanta a criticat încadrarea, de către pârâtă, a produselor

menționate în subpozițiile clasei a alcoolului etilic obținut prin distilație,

cu consecința calculării unei accize mai mari pentru produsele respective,

susținând că, potrivit rețetei de fabricație, produsele conțin alcool de

fermentație, aspect de natură a le exclude de la încadrare

.

A mai susținut

că, potrivit dispozițiilor art. 172 alin. (1) din C. fisc., produsele fabricate

se încadrează în categoria produselor intermediare, în condițiile în care volumul

alcoolic nu depășește 22% din volum, și nu în ipoteza avută în vedere de art. 173

din C. fisc..

de Apel

Prin sentința civilă

nr. 124 din data de 17 mai 2010, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei SC G.A. SRL

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a apreciat

că Autoritatea Naționala a Vămilor a încadrat

corect produsele fabricate de către contestatoare, conform rețetelor de fabricație

depuse și în conformitate cu reglementările legale in domeniu, evocând regulile

generale pentru interpretarea sistemului armonizat, în speță Regula 3 b) folosita

în cazul produselor amestecate, caz in care „mărfurile trebuie să fie clasificate

după materialul sau articolul care le conferă caracterul lor esențial, atunci când

se poate face această determinare", precum și de Notele explicative de la Capitolul

22 din Nomenclatura combinată.

Examinând

rețetele de fabricație, Curtea a arătat că băuturile alcoolice care sunt

amestecuri de alcool, vin, apă, zahăr, arome, coloranți etc,

la care cea mai mare parte din alcoolul conținut este alcool

etilic distilat nu pot fi clasificate deoarece nu prezintă caracterul de băutură

fermentată și, în consecință, se clasifică la supoziții.

Astfel, produsele „V. cu aromă de vodcă 22%", „V. cu aromă

de rom 22%", „V. cu aromă de mere 18%", „V. cu aromă de caise 18%",

„V. cu aromă de vișine J8%", „V. cu aromă de cireșe negre 18%", „V. cu

aromă de Fragi 18%" se clasifică la subpoziții (în funcție de conținutul recipientelor

în care este prezentată băutura), deci

codul tarifar, ceea ce conform art. 173

din C. fisc., reprezintă alcool etilic.

Prima instanță a înlăturat

concluziile raportului de expertiză și răspunsul la obiecțiuni, formulate de către

expertul desemnat în cauză, cu motivarea că acesta a ignorat prevederile legale

imperative ale legislației interne și comunitare sus menționate, făcând afirmații

ce nu au susținere legală, în ceea ce privește interpretarea dispozițiilor legale

și semnificația dată compoziției produselor în discuție.

Instanța de fond a mai

invocat, în sprijinul concluziilor sale, faptul că reclamanta a schimbat rețeta

de fabricație a produselor intermediare pe care le produce în antrepozitul fiscal,

menținând însă aceleași denumiri comerciale și aceleași concentrații alcoolice.

După schimbarea rețetelor de fabricație, societatea a solicitat Autorității Naționale

a Vămilor încadrarea tarifară a noilor produse, obținând de această dată clasificarea

noilor produse în grupa produselor intermediare, așa cum rezultă din Adresa din

19 noiembrie 2008 a Direcției de Vămuire și Tarif Vamal din cadrul Autorității Naționale

a Vămilor, împreună cu anexa la aceasta, din care reiese încadrarea tarifară a produselor

care au păstrat denumirea comercială și concentrația alcoolica, dar li s-a schimbat

semnificativ rețeta de fabricație.

Curtea a respins excepția

inadmisibilității acțiunii, invocată de către pârâta Autoritatea Națională a Vămilor,

cu motivarea că, în speță, încadrarea tarifară efectuată de Autoritatea Națională

a Vămilor este un act administrativ fiscal individual, unilateral, emis de o autoritate

publică în vederea executării legii și care produce efecte fiscale importante.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs, în termenul legal, reclamanta SC G.A. SRL, solicitând

modificarea acesteia în sensul admiterii cererii sale, pentru motive încadrate în

dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și 304¹ din C. proc. civ..

În motivarea cererii

sale, recurenta a susținut că produsele sale se încadrează în subpoziția tarifară

a produselor intermediare, avându-se în vedere prevederile Nomenclatorului Tarifar

și ale Regulamentului CEE nr. 2658/87, având în vedere și rețeta de fabricație a

acestora.

A arătat, în esență,

că produsele au un volum de alcool rafinat de numai 18-22%, că acestea conțin alcool

de fermentație și se încadrează în categoria produselor intermediare.

A mai susținut

că încadrarea produselor sale în clasa tarifară a alcoolului etilic este nelegală,

fiind în contradicție cu prevederile C. fisc. precum și cu prevederile din Notele

explicative ale Regulii 3 din Regulamentul CEE nr. 2658/1987 al Consiliului Europei.

instanței de recurs

Analizând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Recurenta-reclamantă a

supus cenzurii instanței de contencios administrativ încadrarea tarifară alocată

de către intimata Autoritatea Națională a Vămilor produselor

„V. cu aromă de vodcă 22%", „V. cu aromă de rom 22%",

„V. cu aromă de mere 18%", „V. cu aromă de caise 18%", „V. cu aromă de

vișine 8%", „V. cu aromă de cireșe negre 18%", „V. cu aromă de Fragi 18%”.

Caracteristicile produselor și modalitatea de obținere a acestora

au fost detaliate de către părți, și anume

alcool

etilic 96% vol., vin, apă, arome și, după caz, zahăr, colorant, glicerina și acid

citric.

Astfel cum rezultă din

regulile cuprinse în Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor,

în sprijinul unei atare încadrări sunt mai multe reguli, care în esență arată că

atunci când mărfurile ar putea fi clasificate în două sau mai multe poziții, clasificarea

se face în funcție de materialul sau articolul care le conferă caracterul esențial.

Or, din această perspectivă,

din moment ce produsele în litigiu cu 28% - 22% vol.alc. au căpătat acest caracter

prin folosirea preponderentă a alcoolului etilic cu concentrație alcoolică 96%,

clasificarea acestora la pozițiile (alte băuturi spirtoase) este judicioasă și legală.

De asemenea, potrivit

art. 173 alin. (1) din C. fisc., „alcool

etilic reprezintă

toate produsele care au o concentrație alcoolică ce depășește

1,2% în volum și care sunt încadrate la coduri, chiar atunci când aceste produse

fac parte dintr-un produs încadrat la alt capitol al Nomenclaturii combinate”.

În aceste

condiții, Înalta Curte apreciază că în mod fundamentat a stabilit prima instanță

legalitatea și temeinicia actelor administrative contestate.

Înalta Curte mai constată că în mod întemeiat și motivat a înlăturat

instanța de fond raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză, în condițiile

în care conținutul acestuia apare atât ca neconcludent, cât și ca aflat în contradicție

cu celelalte înscrisuri aflate la dosarul cauzei și necontestate de către părți

(de exemplu, lista caracteristicilor și rețetele de fabricație ale produselor în

discuție, dosarul de fond).

Iar, pe de altă parte, instanța nu este legată de concluziile

expertizei, aceasta constituind numai un element probatoriu lăsat la libera apreciere

a judecătorului, ca și toate celelalte motive de probă.

În acest context, soluția

Curții de apel este legală și se impune a fi menținută.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de către SC G.A.

SRL împotriva sentinței civile nr. 124 din data de 17 mai 2010 a Curții de Apel

Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2011.