ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1697/2003

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 25 septembrie 2001, reclamanta SC C.C. SA Iași a chemat în judecată Ministerul Finanțelor, Direcția Generală a Vămilor și Direcția Regională Vamală Iași, solicitând anularea deciziei nr. 130D din 30 septembrie 2001, prin care i s-a respins contestația formulată împotriva procesului-verbal de control nr. 5336 din 3 aprilie 2001 și adresei nr. 95228 din 10 septembrie 2001 emise de Direcția Regională Vamală Iași și menținut obligația de plată pentru suma de 8.548.134.085 lei, taxe vamale; 2.057.916.112 lei, T.V.A.; 70.765.668 lei, accize; 4.853.283.887 lei, majorări de întârziere aferente T.V.A.

și 174.202.373 lei, majorări de întârziere aferente accizei. Totodată, reclamanta a solicitat suspendarea executării actelor menționate. În motivarea cererii sale, a susținut că, în mod greșit, s-a apreciat că în perioada ianuarie 1997 – decembrie 2002 ar fi aplicat o încadrare tarifară greșită, produselor C.C. partea 2; L.E. 28 partea 2; C.G.F. – 20; C.O.R. - 309 partea 2 și T.A. –70 partea 2, la poziția tarifară 3302.10.40, întrucât aceste produse sunt concentrate ce nu conțin toate substanțele aromatizante ce definesc băuturile răcoritoare specifice. Prin sentința civilă nr. 51 din 13 mai 2002, Curtea de Apel Iași a admis acțiunea și a dispus anularea în parte a deciziei nr. 1308/2001 a Ministerului Finanțelor, în sensul înlăturării obligației de plată a sumelor reprezentând taxe vamale, T.V.A, accize și majorările la T.V.A.

și accize, menținând în același timp pct. 2 din decizie, privind înlăturarea de la plata majorărilor de întârziere aferente taxelor vamale. Prin aceeași sentință a fost anulat în totalitate procesul verbal de control nr. 5336/2001. Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere concluziile expertizei tehnice efectuate în cauză, în conformitate cu care a rezultat că la clasificarea părților de concentrat s-a ținut cont de compoziția acestora, de Notele explicative ale Sistemului Armonizat și de Tariful Vamal de Import. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Direcția Regională Vamală Iași, în numele și pentru Direcția Regională Vamală și Ministerul Finanțelor. În recursul său, Direcția Regională Vamală Iași a susținut că instanța a dat o apreciere unilaterală probelor administrate, în sensul că a avut în vedere exclusiv concluziile exprimate în raportul de expertiză; că produsul C.C.

partea I nu conține substanțe odoriferante sau ingredienți odoriferanți, nota 2 din Cap. 33 din Tariful Vamal al României, stabilind ca fiind odoriferanți numai amestecurile ce se încadrează la poziția 33.02; că produsul C.C. partea 2, conține toți agenții aromatizați care caracterizează băutura C.C. și ca atare, acesta trebuia încadrat la codul tarifar 33.02.10.21; că produsul O.R. 154 partea 2, este un concentrat de băutură care conține toate elementele de la poziția tarifară 33.02; că G.F. partea 2 face parte din categoria preparatelor descrise în Notele 7 și 12 ale poziției tarifare 21.06 și nu cum greșit s-au reținut de către expert.

Ministerul Finanțelor Publice în recursul său, a invocat nelegalitatea și netemeinicia sentinței pronunțate de Curtea de Apel Iași, considerând că expertiza nu reprezintă unica probă din dosar, astfel că însușirea ei în exclusivitate, fără a se înfățișa motivele pentru care nu s-au primit celelalte argumente, echivalează cu o nemotivare. Totodată, recurentul a invocat nemotivarea pentru toate cele 41 poziții băuturi răcoritoare, reținute de organul vamal, precum și faptul că produsele în discuție au fost importate în perioada 1997 – 2000. Analizând legalitatea și temeinicia sentinței pronunțate, în raport de criticile formulate, urmează a se aprecia că acestea nu se justifică. În perioada ianuarie 1997 – decembrie 2000, reclamanta a importat o serie de componente utilizate la fabricarea băuturilor răcoritoare din gama C.C.

și anume: C.C. partea I, încadrată la poziția tarifară 3824.90.95, C.C. partea 2 încadrată la poziția 33.02.10.40; C.C.L. partea I, încadrată la poziția 38.24.90.95; O.R..154 partea 2, încadrată la poziția 33.02.10.21; S.P.-76 partea 2, încadrat la poziția 33.02.10.40; L.E. 28 partea 2, încadrat la poziția 33.02.10.40; T.W. partea 2, încadrat la poziția 33.02.10.40; G.F.-98 partea 2, încadrată la poziția 33.02.10.21; C.G.F.-20 partea 2, încadrată la poziția 33.02.10.40; C.O.R. 309 partea 2, încadrată la poziția 33.02.10.40 și P.A.-70 partea 2, încadrată la poziția 33.02.10.40. În baza adresei nr. 50077/A din 31 octombrie 2001, a Direcției de Reglementări și Proceduri Vamale, cuprinzând lista componentelor utilizate la fabricarea băuturilor răcoritoare din gama C.C., Direcția de Supraveghere și Control Vamal, a procedat la verificarea corectitudinii încadrării tarifare, susținând că pozițiile tarifare corecte pentru componentele importate sunt: C.C.

partea I, 21.06.90.92; C.C. partea 2, 33.02.10.21; C.C.L. partea I, 21.06.90.92; O.R. 154 partea 2, 21.06.90.92; S.P. 76 partea 2, 33.02.10.10; L.E. 28 partea 2, 33.02.10.21; T.W. 40, 33.02.10.21; G.F. 98 partea 2, 21.06.90.92; C.G.F. 20 partea 2, 33.02.10.21; C.O.R. 309 partea 2, 33.02.10.21 și P.A. 70 partea 2, 33.02.10.21. Autoritatea vamală a folosit drept argument pentru susținerea acestor încadrări tarifare faptul că partea a 2-a a concentratelor importate reprezintă o băutură consumabilă obținută prin diluarea cu apă; adăugarea unui îndulcitor și conservant, prin ele însele, ele conținând întreaga cantitate de suc. Or, din analiza făcută de expertul tehnic, necombătută, de altfel, de alte probe, a rezultat că partea a 2-a a concentratelor O.R.

154 și G.F. 98 sunt produse pe bază de substanțe odoriferante și, în această stare, nu sunt destinate consumului ca băuturi care se clasifică la capitolul 22 din Notele explicative. Pentru partea 2 a concentratelor C.C., L.E., O.R. 309, C.T., T.W., autoritatea vamală a apreciat că toate conțin agenți aromatizanți ce caracterizează băutura finală. Cu excepția concentratelor C.C. partea 1 și C.C.L. partea I, pentru care poziția tarifară 38.24.90.95 a fost acceptată de Direcția Generală Vamală, ca urmare a reglementării Comisiei Europene nr. 1694/2001, toate celelalte concentrate, partea 2-a, au fost corect încadrate tarifar de către reclamantă, ele neavând în conținutul lor toți agenții aromatizanți ce caracterizează băutura finală.

Dimpotrivă, expertiza a demonstrat, fapt necontestat de altfel, că aceste concentrate sunt în fapt produse chimice, (un amestec de produse odoriferante) toxice în cazul consumului ca atare, fiind folosite la prepararea de băuturi răcoritoare numai într-un dozaj strict stabilit și prin adăugarea altor agenți aromatizanți. Astfel fiind și având în vedere că la poziția 21.06. la Nota 7 din Notele Explicative sunt cuprinse numai „preparatele compuse alcoolic sau nealcoolic (altele decât cele pe bază de substanțe odoriferante)”, iar la poziția 33.02, se au în vedere „alte preparate pe bază de substanțe odoriferante de tipul celor utilizate pentru fabricarea băuturilor”, urmează a se reține ca fiind corectă încadrarea tarifară susținută de reclamantă, respectiv poziția 33.02.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Direcția Regională Vamală Interjudețeană Iași, în numele și pentru Direcția Generală a Vămilor, precum și de Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Iași, împotriva sentinței civile nr. 51/CA din 13 mai 2002 a Curții de Apel Iași, ca nefondate. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2003.