ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1957/2013

Asupra recursului de față; În baza actelor si lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 458 din 15 noiembrie 2012, Tribunalul lași a dispus, între altele, condamnarea inculpatului M.D., zis C., la o pedeapsă principală de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de „trafic de persoane”, prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1), (2) și (3), teza a doua raportat la art. 12 alin. (1) și (2), lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu modificări ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b, C. pen., pe o durată de 5 ani. S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b), C. pen., pe durata și în condițiile art. 71 alin. ( 1) și (2) C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului M.D. În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă din durata pedepsei aplicată prin prezenta durata reținerii si arestării preventive începând cu data de 10 ianuarie 2012 la zi. În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 348 C. proc. pen., raportat la art. 17 C. proc. pen., au fost obligați inculpații în solidar să plătească părților vătămate B.L. E. suma de 30.000 lei cu titlu de daune morale iar părților vătămate M.G., D.J.E. și C.l. suma de câte 10.000 lei cu titlu de daune morale. În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 118 lit. e) C. pen., a fost confiscată de la inculpații M.D., M.T.

și F.S.G. suma de 22500 Euro. În baza art. 353 alin. (1) C. proc. pen., s-a luat act că, în cursul urmăririi penale, a fost instituit sechestru asigurător asupra imobilului aparținând inculpatului M.D. și menține măsura asigurătorie în vederea reparării pagubei și confiscării speciale în limita sumei de 22500 Euro și 60.000 lei. În baza dispozițiilor art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul M.D. să plătească suma de 7494, 44 lei, iar inculpatele M. T. și F.S.G. sa plătească fiecare suma de câte 7794, 44 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care onorariul cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului de Justiție" Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept: „Inculpatul M.D.

este o persoana fără vreo calificare sau ocupație de natură să îi asigure mijloacele materiale de existență, condamnat anterior pentru infracțiuni de viol și furt calificat și care a plecat în afara granițelor țării în Italia și Spania căutând modalități de a realiza venituri consistente. Acesta a avut o relație de concubinaj cu inculpata F. S.G. din care a rezultat și un copil, în prezent în vârstă de 4 ani. În cursul anului 2009 inculpata F.S.G. practica prostituția în ltalia, regiunea Caiabria, provincia Cosenzaj, localitatea Schiavonea unde locuia împreună cu inculpata M.T., mama inculpatului M.D. Întrucât acesta din urmă fusese cercetat și condamnat în cele din urmă, în Italia pentru săvârșirea unei infracțiuni de conducere și organizare a activității de practicare a prostituție împreună cu numitul P.D.

și se afla sub incidența măsurii preventive a arestării provizorii la domiciliu, a revenit în țară fiind întreținut din sumele de bani pe care inculpata F. S.G. le obținea din practicarea prostituției. Pentru a obține venituri consistente inculpatul începând cu anul 2009, a recrutat, prin înșelăciune tinere aflate într-o poziție de vulnerabilitate, fie datorită situației materiale fie a celei familiale în scopul exploatării lor sexuale în ltalia, cu ajutorul celor două inculpate. Astfel, inculpata M.T. asigura cazarea tinerelor recrutate de inculpatul M.D. în vreme ce inculpata F.S.G. le iniția în activitatea de prostituție asigurând supravegherea lor și încasarea sumelor de bani obținute de acestea în urma exploatării sexuale.

Din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul M. D. a recrutat, în cursul anului 2009, un număr de patru tinere în scopul exploatării lor sexuale în Italia, toate minore în vârstă de 16 ani, respectiv B.L.E., M.G., D.J.E. și C. l. În cazul tuturor celor patru tinere modalitatea de recrutare adoptată de inculpatul M.D. a fost, în esență, aceeași. Astfel, inculpatul profita de vârsta acestora, de poziția vulnerabilă în care se aflau urmare a faptului că proveneau din familii cu dificultăți financiare, nu aveau educație corespunzătoare și supraveghere din partea familiei, astfel încât inculpatul pretindea inițial că este îndrăgostirea în cazul părților vătămate B.L. E., M.G. și C.l.), le oferea protecția sa prin găzduirea în locuința sa și asigurarea nevoilor zilnice, după care le capta încrederea prin promisiuni mincinoase vizând crearea unui viitor mai bun prin plecarea la muncă în afara țării.

În momentul în care le obținea încrederea în acesta manieră inculpatul le propunea, pentru realizarea acestui obiectiv să plece la muncă în Italia unde vor fi ajutate de mama sa, coinculpata M. T., fapt care concura și el la sporirea încrederii victimelor și obținerea consimțământului acestora După obținerea consimțământului victimelor în acesta manieră, uzând de promisiuni mincinoase, inculpatul le asigura transportul în Italia, ocupându- se de întocmirea și obținerea documentației necesare pentru părăsirea țării în contextul în care victimele erau minore. Activitatea infracțională derulată de către inculpați, în raport de fiecare parte vătămată, s-a concretizat în următoarele Partea vătămata B.L.E.

vârstă de 16 ani, a fost abordată de către inculpatul M.D. în cursul lunii mai 2009, la scurt timp devenind iubita sa, întrucât aceasta avea o relație tensionată în familie, beneficiind de „protecția” inculpatului și-a părăsit domiciliul și s-a mutat împreună cu inculpatul M.D. la vila sa din Hârlău. În toată perioada cât a locuit cu inculpatul acesta din urmă nu i-a povestit de relația sa de concubinaj cu inculpata F.S.G., de faptul că minorul pe care îl îngrijea era copilul său, inculpatul omițând să dezvăluie orice aspect al vieții sale personale de natură să altereze încrederea victimei, creându-i o falsă reprezentare asupra intențiilor sale și a relației dintre ei. În acest context, pentru a-și asigura un viitor împreună inculpatul a convins-o pe minoră să accepte să plece împreună la muncă în Italia unde vor fi ajutați de mama sa, care locuia acolo.

În acest context și pe fondul relațiilor tensionate cu propria familie partea vătămată a acceptat să-l însoțească pe inculpat în Italia. Întrucât partea vătămată era minoră, inculpatul a contrafăcut cartea de identitate pentru a rezulta că este majoră. La sfârșitul lunii mai inculpatul a plecat împreună cu partea vătămată, cu un microbuz din Târgu Frumos către localitatea Schiavonea din Italia. Pe drum, inculpatul a dezvăluit părții vătămate faptul că avea o relație cu inculpata F.S.G. din care a rezultat un copil. Cel pe care îl avea în îngrijire precum și faptul că urma să practice prostituția împreună cu acesta, asigurând-o însă de sentimentele sale și de faptul că relația cu inculpata F.S.G.

era încheiată și se va înțelege bine cu aceasta. Ajunsă în Italia partea vătămată a fost cazată la mama inculpatului, coinculpata M.T. unde locuia concubinul acesteia și coinculpata F., locuința fiind în realitate un garaj. La câteva zile, inculpatul M.D. a revenit în țară, partea vătămată fiind preluată de inculpata F.S.G. care a inițiat-o în activitatea de practicare a prostituției, a condus-o pe acesta la locul unde urmau să fie acostați clienții, respectiv șoseaua SS106 din Corigliano Calabro și i-a indicat tarifele pe care urma să le perceapă. Din sumele de bani obținute de către partea vătămată (aproximativ 300 euro pe zi) jumătate erau predați inculpatei F. S.G. care îi trimitea periodic către inculpatul M. D. După trei luni de zile, în luna august 2009, partea vătămată a revenit în țară împreună cu inculpata F. Aici a discutat din nou cu inculpatul M.D.

care încercat să o convingă de veridicitatea sentimentelor sale, ajutat și de inculpata F. care a confirmat că nu mai avea o relație cu inculpatul și era de acord ca cei doi să fie împreună. În acest context partea vătămată a revenit în Italia pentru a practica prostituția, realizând la scurt timp că inculpatul M.D. nu este sincer motiv pentru care s-a mutat împreună cu numitul P.D., pe care îl cunoscuse anterior în Italia și a continuat să practice prostituția, pe cont propriu, revenind în țară în luna decembrie 2009. Partea vătămată M.G. l-a cunoscut pe inculpatul M.D. în luna iulie 2009, la acel moment ea având vârsta de 16 ani, având o relație de prietenie cu acesta, pe fondul căreia i-a povestit despre dificultățile financiare ale familiei sale și despre relațiile tensionate cu părinții.

Speculând această împrejurare dar și încrederea pe care o câștigase părții vătămate inculpatul M.D. i-a spus acesteia că mama sa se află în Italia și o poate ajuta să îi găsească un loc de muncă. În acest context partea vătămată a fost de acord și a dorit să plece la muncă în Italia/inculpatul procurând părții vătămate un act de identitate fals conținând datele de identitate ale martorei V.A. Tot inculpatul a plătit transportul părții vătămate care s-a deplasat până în localitatea Schiavonea unde a fost așteptată și preluată de către inculpata M.T. care a condus-o la locuința și i-a cerut și actul de identitate, fără să furnizeze părții vătămate vreo explicație pentru acest fapt. La locuința inculpatei M.T.

a întâlnit-o și pe inculpata F.S.G. care i-a propus să practice prostituția, după ce în prealabil inculpata M.T. îi spusese că nu i-a găsit un alt loc de muncă. Partea vătămată a refuzat dorind să revină în țară, exprimându-și dezacordul și în discuțiile telefonice cu inculpatul care a încercat să o convingă să rămână. Față de refuzul ferm al părții vătămate, inculpata M.T. care susținuse inițial că nu a găsit un loc de muncă, a luat-o cu ea și a muncit timp de o săptămână în agricultură după care a fost trimisă înapoi în țară, însoțită și de numitul P.D., care o vizitase pe inculpata M. T. și urma să vină în România. La scurt timp de la revenirea în țară partea vătămată a întrerupt orice legătură cu inculpatul M.D., revenind la familia sa.

Partea vătămată C.l. l-a cunoscut pe inculpatul M. D. la începutul lunii ianuarie 2010, pe când avea vârsta de 16 ani. La scurt timp acesta a reușit să îi capteze încrederea și să o seducă în aceeași manieră în care a procedat și cu partea vătămată B.L. E. Profitând de problemele familiale și materiale ale minorei, inculpatul a determinat-o să se mute la locuința sa. locuind împreună aproximativ 3 luni de zile. Pentru a-și face un viitor împreună inculpatul a propus părții vătămate să îl însoțească în Olanda și ulterior în Spania pentru a munci. Întrucât mama părții vătămate nu a fost de acord ca fiica sa să plece din țară, inculpatul a prezentat la notariat un act de identitate plăsmuit conținând datele mamei părții vătămate în locul căreia s-a prezentat chiar mama inculpatului însoțită de tatăl părții vătămate și de partea vătămată.

După ce a fost obținută în acest mod, procura notarială, inculpatul a plecat împreună cu partea vătămată în Olanda unde a încercat să o angajeze pe acesta la bordel. Întrucât partea vătămată a refuzat acesta propunere și din lipsă de bani inculpatul a revenit în țară împreună cu partea vătămată, plecând, la scurt timp, împreună cu acesta în Spania. Aici au locuit pentru câteva zile la niște amici ai inculpatului, fiind avertizată partea vătămată de o persoană din anturaj că ar fi mai bine să revină în țară. A doua zi inculpatul a trimis-o înapoi în țară pe partea vătămată care a rupt orice legătură cu inculpatul după ce a aflat de la fostele sale prietene despre comportamentul inculpatului și despre faptul că B.L.E.

ar fi fost trimisă să practice prostituția în Italia. Partea vătămată D.J.E. vârstă de 16 ani, l-a cunoscut pe inculpatul M.D. în clubul S., acesta fiind însoțit de numitul P.D. Partea vătămată a dat curs avansurilor acestuia din urmă care i-a propus să îl însoțească în Italia să locuiască împreună. Partea vătămată a fost ademenită de posibilitățile materiale pe care le afișa numitul P.D., acceptând această propunere în contextul în care inculpatul M.D. s-a oferit să o ajute să obțină documentele necesare pentru a părăsi teritoriul țării. În acest sens, inculpatul M.D. a procurat părții vătămate un act de identitate fals înmânându-i și o carte de identitate italiană pe numele F.P. care avea aplicată poza părții vătămate.

În vama Borș a fost sesizat caracterul fals al actului de identitate prezentat de partea vătămată, călătoria celor doi fiind întreruptă și întocmindu- se dosare penale pentru trecere ilegală a frontierei, fals și uz de fals. Situația de fapt astfel reținută rezultă din următoare modalitate de analiză coroborată a probelor administrate în cauză. Declarațiile părților vătămate atât din cursul urmăririi penale cât și din cursul judecății relevă în mod concordant aceeași modalitatea în care inculpatul M.D. a acționat în vederea recrutării lor, prin captarea încrederii lor, specularea vulnerabiliăților datorate vârstei, naivității, situaților familiale tensionate și problemelor financiare în scopul exploatării sexuale.

Totodată declarațiile părților vătămate se coroborează nu doar sub aspectul conținutului dar și ca repere temporale de derulare a activității infracționale în care inculpatul a acționat, actele de recrutare succedându- se, imediat ce părțile vătămate erau trimise în Italia inculpatul procedând la identificarea și recrutarea următoarei victime. Toate declarațiile părților vătămate date în cursul urmăririi penale au fost menținute în cursul judecății iar omisiunea relatării unor detalii, în fața instanței este justificată atât de intervalul de timp scurs de la data săvârșirii faptei și până la momentul audierii nemijlocite dar și de intenția vădită a părților vătămate de a-și proteja viața privată și de a nu rememora sau diminua impactul momentelor traumatizante suferite.

Totodată, declarațiile părților vătămate se coroborează nu doar între ele ci și cu restul mijloacelor de probă administrate în cauză, respectiv procese verbale de recunoaștere după planșe foto, procese verbale întocmite ca urmare a informațiilor transmise de autoritățile italiene, transferurile monetare efectuate de către inculpați înscrisul reprezentând procura în baza căreia partea vătămată C.l. a părăsit teritoriul țării, actele cuprinse în dosarul înaintate de parchetele de pe lângă Judecătoriile Arad, Oradea și Hârlău. Relevante sub aspectul împrejurărilor în care părțile vătămate au fost racolate de către inculpat și au părăsit teritoriul țării sunt și declarațiile martorilor audiați, atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății.

Astfel, martora M.L. a arătat că nu a fost prezentă în fața notarului, că nu a fost de acord ca fiica sa să părăsească teritoriul țării împreună cu inculpatul dar și faptul că fiica sa se afla sub influența inculpatului, discutând doar la telefon cu aceasta. Totodată, martorul C.R.C. l-a indicat pe inculpat ca fiind persoana care i-a însoțit pe numitul P.D. și partea vătămată D.J.E. la plecarea acestora în Italia. În privința părții vătămate N.A.G. instanța constată că probele administrate în cauză nu au demonstrat dincolo de orice dubiu rezonabil acuzația formulată împotriva inculpatului, sarcina probei revenind organelor judiciare.

Astfel, în declarația dată în curul judecății partea vătămată a arătat că a fost prietena inculpatului timp de aproximativ un an de zile fără ca acesta să îi propună vreodată sau să încerce să o determine să practice prostituția, revenind asupra declarației dată în cursul urmăririi penale în sensul că o singură dată inculpatul i-ar fi propus să meargă să practice prostituția la Botoșani. Deși partea vătămată a susținut în cursul urmării penale că a relatat acesta aspect și mamei sale, martora N.E. a negat în cursul judecății ar fi avut cunoștință despre acesta împrejurare. În consecință în lipsa unor probe cu care să poată fi coroborată declarația părții vătămate dată în cursul urmăririi penale, retractată în cursul judecății, instanța nu poate reține faptul că inculpatul ar fi recrutat sau găzduit partea vătămată în scopul exploatării sexuale.

Faptul că martora N.E. a declarat dispariția părții vătămate nu poate fi, în sine, o dovadă a recrutării acesteia de către inculpat în scopul exploatării după cum această împrejurare nu poate fi dovedită printr-un fapt notoriu că inculpatul ar fi avut fete care se prostituau pentru el, așa cum se arată în rechizitoriu cu atât mai mult cu cât acest fapt notoriu nu o vizează în concret pe partea vătămată N. Aceste probe la care se face referire în rechizitoriu nu constituie probe certe de vinovăție de natură să înlăture prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul. Fiecare act material imputat inculpatului impunând, în mod distinct, organelor judiciare sarcina probei, întrucât raportat la actul material vizând partea vătămată N.A.G.

probele în acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive și sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatului, se impune a se da eficiență regulii potrivit căreia „orice îndoială este în favoarea inculpatului” (in dubio pro reo). Chiar dacă în fapt s-au administrat o serie de probe în sprijinul învinuirii, iar alte probe nu se întrevăd ori pur și simplu nu există, persistând îndoiala în ce privește vinovăția, atunci îndoiala este „echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăție” și deci inculpatul trebuie achitat sub aspectul actului material vizând-o pe partea vătămată N. Fiind vorba despre un act material și nu o infracțiune distinctă reținută în sarcina inculpatului, câtă vreme prin înlăturarea acestuia încadrarea juridică dată faptei rămâne aceeași instanța consideră că nu se impune a se pronunța în mod distinct, prin dispozitiv, asupra acestui act material ce nu va fi reținut în sarcina inculpatului.

În ceea ce privește susținerile inculpaților M.D. și M.T. privind nevinovăția lor instanța le va înlătura fiind contrare tuturor probelor administrate în cauză. Potrivit art. 69 C. proc. pen., „declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.” Sub acest aspect instanța de fond a reținut următoarele: Inculpatul M.D. a susținut că este nevinovat întrucât nu el a trimis-o în Italia pe partea vătămată B.L.E. câtă vreme se afla în arest provizoriu în Italia, Aceste susțineri ale inculpatului nu sunt confirmate de nici un alt mijloc de probă, dimpotrivă se află în disonanță cu probele administrate în cauză, și sunt contradictorii în sine.

Astfel, inițial, în declarația dată în fața instanței, inculpatul arată că partea vătămata a locuit cu el timp de o lună de zile în calitate de bonă după care arată că în luna mai 2009 se afla în arest provizoriu la domiciliu în ltalia, neavând vreo legătură cu plecarea sa în Italia. Ori această declarație, pe lângă faptul că este contradictorie, contravine declarațiilor coroborate ale părților vătămate B.L.E., N. A.G. și C.l. și actelor de urmărire penală întocmite în dosarul 507/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad din care rezultă că partea vătămată a beneficiat de sprijinul inculpatului pentru obținerea unui act de identitate fals în baza căruia să poată ieși din țară. Faptul că inculpatul M.D.

se afla, în luna mai 2009, sub incidența măsurii preventive a arestului provizoriu la domiciliu dispusă de autoritățile Italiene nu atestă și faptul că inculpatul a respectat această măsură. De altfel, însuși inculpatul arată în memoriul depus la dosar la data de 24 iulie 2012, că fugise din arestul la domiciliu fiind căutat de carabinieri. Acesta este și motivul pentru care inculpatul nu a rămas în Italia, iar părțile vătămate erau recrutate și transportate în Italia unde erau preluate de inculpatele F.S. și M.T. Totodată, din actele depuse de către inculpat vizând soluționarea cererii de revocare a măsurii preventive a arestului provizoriu la domiciliul rezultă că inculpatul nu s-a prezentat personal în fața organelor judiciare fiind reprezentat de un apărător.

Totodată, inculpatul a susținut că partea vătămată B.L. E. a dorit să plece în Italia datorită situației financiare dificile a mamei sale și că a beneficiat de banii obținuți din practicarea prostituției, din care trimitea mamei sale. Aceste susțineri ale inculpatului nu sunt de natură să înlăture vinovăția sa câtă vreme acordul părții vătămate de a pleca în Italia și de a practica prostituția a fost obținut prin înșelăciune inculpatul speculând tocmai situația financiară dificilă a familiei părții vătămate, relațiile tensionate ale acesteia cu familia. Faptul că inculpatul a beneficiat parțial de sumele de bani obținute de către partea vătămată este demonstrat atât de înscrisurile privind transferurile de bani efectuate de inculpata F., coroborat cu declarațiile părților vătămate B., C., M. și N. din care rezultă că inculpatul nu desfășura vreo activitate care să îi asigure mijloacele de existență, primind constant sume de bani de la concubina sa din Italia.

Afirmațiile inculpatului potrivit cărora în realitate sumele de bani proveneau de la mama sa nu pot fi reținute de către instanță câtă vreme inculpata M.T. a declarat în fața instanței că muncea în agricultură, obținând între 400-700 Euro lunar, matematic neputând fi justificate sumele de bani dobândite de către inculpat și nici faptul că, în lipsa unui loc de muncă, din venitul mamei de 700 Euro se întreținea atât aceasta cât și inculpatul și fusese ridicată și vila din Hârlău în care locuia inculpatul. În privința părții vătămate C.l. inculpatul a susținut că a plecat în Spania cu aceasta având acordul părinților săi și că scopul deplasării era ca partea vătămată să lucreze ca bona. Aceste apărări contravin mijloacelor de probă administrate în cauză respectiv actul de identitate fals emis pe numele M.L., mama părții vătămate însă purtând fotografia mamei inculpatului înscris coroborat cu declarațiile părții vătămate C. și ale martorei M.L.

Mai mult, partea vătămată a arătat că nu a existat o discuție cu inculpatul în sensul de a lucra ca bonă. În realitate inculpatul era cercetat în Italia pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism și la scurt timp a fost arestat preventiv. Deși varianta inculpatului privind intenția sa de a o angaja ca bonă pe partea vătămată C. este confirmată de martorul C. F. instanța va înlătura această declarație ca fiind subiectivă în contextul relației de prietenie cu inculpatul și în contextul în care acesta declarație este contrară susținerilor părții vătămate faptului că la scurt timp de la sosire partea vătămată a revenit în țară neexistând timpul necesar prestării în mod necorespunzător a activității după cum au susținut inculpatul și martorul.

De altfel, în măsura în care scopul deplasării în Spania ar fi fost acesta nu există o explicație plauzibilă pentru modalitatea ilegală în care inculpatul a asigurat plecarea părții vătămate din țară și negarea acestei situații de către partea vătămată. În privința părții vătămate M.G., inculpatul a susținut că nu a avut cunoștință despre plecare ei și că a aflat de la mama sa despre sosirea în Italia a părții vătămate, susțineri ce contravin declarațiilor părții vătămate care a arătat că a plecat în Italia ca urmare a asigurărilor inculpatului că mama sa îi va găsi loc de muncă, că acesta i-a procurat actul de identitate fals coroborat cu declarațiile inculpatei M.T. care a arătat că nu cunoștea că partea vătămată va veni în Italia.

În contextul în care cele doua nu se cunoscuseră niciodată și nu avuseseră vreo înțelegere ca partea vătămată să vină în Italia, susținerile inculpatului în sensul ca aceasta din urmă ar fi plecat fără știința sa, din propria inițiativă, sunt neplauzibile și contravin probelor antemenționate. În privința părții vătămate D.J.E. inculpatul a susținut că nu a avut vreo implicare, intermediind doar întâlnirea acesteia cu numitul P.D., persoana despre care inculpatul a susținut de altfel că nu avea nicio legătură anterioară. Ori în contextul în care partea vătămată a locuit la inculpat împreună cu P.D., inculpatul i-a furnizat actele necesare deplasării în afara graniței așa cum rezultă din declarația părții vătămate coroborat cu actele întocmite în dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea și declarația martorului C., apărările inculpatului nu pot fi primite.

Fața de situația de fapt, astfel cum a fost reținută, instanța apreciază că activitatea inculpaților F.S.G., M.T. și M.D. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori prevăzută și pedepsită de art. 13, alin. (1), (2) și (3), teza a doua raportat la art. 12 alin. (1) și (2), lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu modificări ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Potrivit art. 13, alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001 constituie infracțiunea de trafic de minori recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, fapta fiind săvârșită în forma agravată dacă fapta prevăzută la alin. (1) este săvârșită prin amenințare, violență sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea minorului de a se apăra ori de a-și exprima voința sau prin oferirea, darea, acceptarea ori primirea de bani sau de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra minorului sau dacă faptele prevăzute la alin. (1) și (2) sunt săvârșite în condițiile prevăzute la art. 12 alin. (2), respectiv de două sau mai multe persoane împreună.

Instanța a reținut că activitatea desfășurată de inculpatul M. D. care, în perioada 2009 - 2010, la diferite intervale de timp dar în realizarea aceleași rezoluții infracționale Ie-a recrutat, găzduit, transportat, prin fraudă și înșelăciune pe părțile vătămate B.L.E., D. J.E., M.G. și C.l., toate minore la data racolării, în scopul exploatării sexuale a acestora în Italia, respectiv Olanda și Spania (în cazul părții vătămate C.l.), se circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunii de trafic de minori mai sus menționat. Activitatea desfășurată de inculpatele F.S.G. și M.T., care au acționat în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpatul M.D. și care au preluat și găzduit în scopul exploatării pe părțile vătămate M.G.

inculpata F.S.G. asigurând exploatarea sexuală a părții vătămate B.L.E., prin inițierea acesteia, sfătuirea cu privire la modul de prestare a activității de prostituție, preluarea cotei părți din sumele de bani obținute de aceasta și transmiterea lor către inculpatul M.D. se circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunii de trafic de minori mai sus menționat. Sub aspectul laturii subiective legăturile dintre cei trei inculpați, rolul asumat de fiecare în parte în vederea exploatării sexuale acelor două părți vătămate încasarea sumelor de bani de către inculpata F.S.G. și transmiterea lor către inculpatul M.D., reținerea actului de identitate al părții vătămate M.G. de către M. T., crearea aparenței acestei părți vătămate că nu a reușit să îi găsească un loc de muncă astfel încât aceasta să poată fi determinată de inculpata F.S.G.

să practice prostituția sunt împrejurări care demonstrează vinovăția inculpatelor sub forma intenției directe. În contextul dat neputând fi reținute apărările inculpatei M.T. potrivit cărora nu a cunoscut scopul recrutării, transportării și găzduirii în Italia a părților vătămate, conduita sa nefiind una pur pasiv. Faptul că scopul exploatării sexuale nu a fost efectiv realizat decât în cazul părții vătămate B.L.E. nu are relevanță sub aspectul realizării conținutului constitutiv al infracțiunii câtă vreme pentru existența infracțiunii este indiferent dacă scopul exploatării a fost sau nu efectiv realizat. Ceea ce prezintă relevanță este ca acest scop să fi existat și să fi fost urmărit prin activitatea infracțională desfășurată de către inculpat.

Existența scopului exploatării, în cauză de față este demonstrată de împrejurările săvârșirii faptei. Astfel, inculpatul a acționat conform unui plan, modalitatea de recrutare adoptată de inculpatul M.D. a fost, în esență, aceeași, inculpatul profita de vârsta părților vătămate, de poziția vulnerabilă în care se aflau urmare a faptului că proveneau din familii cu dificultăți financiare, nu aveau educație corespunzătoare și supraveghere din partea familiei, astfel încât inculpatul pretindea inițial că este îndrăgostirea în cazul părților vătămate B.L.E., M.G. și C. l., le oferea protecția sa prin găzduirea în locuința sa și asigurarea nevoilor zilnice, după care le capta încrederea prin promisiuni mincinoase vizând crearea unui viitor mai bun prin plecarea la muncă în afara țării în baza unor acte false, furnizate de inculpat.

Tot inculpatul era cel care „dezinteresat” plătea și asigura transportul părților vătămate în Italia, respectiv Spania și Olanda. Niciuna dintre părțile vătămate nu a prestat efectiv vreo activitate licită în afara țării. Faptul că părților vătămate B.L.E., M.G. și C.l. li s-a propus să practice prostituția, faptul că inculpatul a beneficiat de parte din veniturile realizate din practicarea prostituției de către partea vătămată B.L.E. sunt împrejurări care prefigurează fără dubiu scopul recrutării și transportării părților vătămate în Italia în vederea exploatării sexuale. În privința părții vătămate C.l.

scopul exploatării rezultă nu numai din aspectele deja consemnat ci și din perseverența demonstrată de către inculpat prin transportarea părții vătămate în mod repetat la scurt timp, în afara țării, atât în Olanda cât și în Spania, din conduita adoptată de către inculpat în raport de partea vătămată căreia i-a solicitat expres să accepte să lucreze la un bordel în Amsterdam. În privința părții vătămate D.J.E. activitatea de recrutare s-a realizat împreună cu numitul P.D., persoană cu care fusese condamnat inculpatul în Italia pentru infracțiuni de aceeași natură ca și aceea pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză.

În acest caz inculpatul a furnizat documentele false de călătorie, a găzduit victima, scopul exploatării sexuale rezultând din modalitatea de recrutare a acesteia, intervalul scurt de câteva zile în care, cu sprijinul inculpatului M.D., s-a creat părții vătămate o falsă reprezentare asupra intențiilor celor doi și scopului deplasării sale în ltalia, modalitatea ilegală în s-a încercat scoaterea părții vătămate din țară. Faptul că inculpatul a fost anterior condamnat în Italia împreună cu numitul P.D. este o împrejurare care, coroborată cu cele anterior menționate, este relevantă pentru demonstrarea scopului urmărit de către inculpat.

Contrar susținerilor inculpatului instanța apreciază că referirea la acest aspect al condamnării sale în Italia nu este de natură să încalce dreptul său la un proces echitabil prin nesocotirea prezumției de nevinovăție câtă vreme aceasta este o împrejurare de natură să circumstanțieze persoana sa și nu a constituit un argument unic pentru inculparea sa, fiind coroborat cu mijloacele de probă administrate în cauză, atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății. Sub aspectul vinovăției inculpatului împrejurările anterior menționate care demonstrează existența scopului exploatării sexuale a părților vătămate dovedesc în egală măsură faptul că inculpatul a prevăzut și a urmărit prin activitatea infracțională desfășurată exploatarea părților vătămate și limitarea dreptului la libertate de voință și acțiune a acestora.

Conform art. 16 din Legea nr. 678/2001, cu modificările și completările ulterioare, consimțământul persoanei victimă a traficului nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului. Din perspectiva acestei dispoziții legale, rezultă voința legiuitorului de a sancționa infracțiunile de trafic de persoane, independent de consimțământul victimei, fiind lipsită de orice relevanță exprimarea acestuia în contextul activității infracționale a inculpaților, cu atât mai mult cu cât, în cauză, acordul părților vătămate a fost obținut prin înșelăciune și fraudă, prin inducerea lor în eroare cu privire la intențiile reale ale inculpatului, persoană cu experiență de viață, spre deosebire de părțile vătămate, minore în vârstă de 16 ani, vulnerabile cu situații materiale și familiale dificile.

Mai mult, părțile vătămate erau persoane care nu mai părăsiseră teritoriul țării, nu cunoșteau limba și nici nu aveau bani asupra lor astfel încât în mod evident libertatea de voință și acțiune a acestora era suprimată. Faptul că inculpații au dat curs refuzului părților vătămate M. sau C. de a practica prostituția nu este de natură să înlăture răspunderea penală, fapta existând și constituind infracțiune indiferent de realizarea sau nu a scopului exploatării sexuale.

La individualizarea judiciară a pedepsei și a modului ei de executare s-a ținut seama, pentru fiecare inculpat, de limitele de pedeapsă prevăzute de textele de incriminare, de gravitatea faptei, de împrejurările săvârșirii faptei în formă continuată, asupra unor părți vătămate minore, prin inducerea lor în eroare și specularea situației personale dificile a acestora, de atitudinea nesincera a inculpaților pe parcursul procesului penal, de faptul că aceștia s-au sustras procesului penal, dar și de datele personale specifice fiecăruia, respectiv gradul redus de conștientizare a gravității faptei comise, lipsa de antecedente penale a inculpatelor M.T. și F.S.G. antecedentele penale ale inculpatului M.D.

condamnat anterior în mod repetat atât în țară cât și în afara țării pentru infracțiuni grave, de specializarea și perseverența infracționala infracțională a inculpatului M.D. pentru care se reține săvârșirea faptei în condițiile recidivei postexecutorii, de lipsa de integrare socială a inculpaților care nu au demonstrat că desfășoară activități licite constante de natură să le asigure mijloacele materiale. Totodată, ținând cont de cuantumul pedepsei principale de natura și gravitatea faptei instanța va aplica inculpaților și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b), C. pen.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, având în vedere contribuția efectivă a fiecăruia dintre inculpați la săvârșirea faptei împrejurarea că s-au sustras procesului penal, lipsa de conștientizare a gravității faptei comise, raportat și la cuantumul pedepselor stabilite pentru fiecare în parte instanța apreciază că necesitatea reeducării si formarii unei atitudini corecte fata de relațiile sociale lezate, se poate realiza doar prin executare în regim de detenție în privința inculpaților M.D. și F.S.G. în vreme ce dată fiind vârsta, lipsa de antecedente penale și contribuția efectivă la săvârșirea faptei, instanța apreciază că scopul pedepsei, în cazul inculpatei M.T. poate fi realizat prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Având în vedere natura infracțiunii săvârșite de către inculpați, gravitatea concretă a acesteia, împrejurările săvârșirii sale, atingerea adusă drepturilor fundamentale ale persoanei vizând libertatea de voință, instanța a apreciat că se impune aplicarea pedepsei accesorii a interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective precum și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat. Având in vedere cauza H. contra Marii Britanii, în care C.E.D.O.

a stabilit că nu este acceptabil ca un deținut să fie decăzut din drepturile sale garantate de Convenție (drepturi electorale) pentru simplul fapt că el se găsește închis ca urmare a unei condamnări iar interdicție absolută de a vota impusă tuturor deținuților nu intră în marja de apreciere a statului, fiind violat art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției, instanța apreciază că nu se impune interzicerea dreptului de a alege, ca drept democratic universal, în condițiile în care simpla condamnare nu poate conduce la o incapacitate deplină referitoare la drepturile cetățenești. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., instanța a menținut măsura arestării preventive a inculpatului M.D.

apreciind că subzistă în continuare pericolul demonstrat pentru ordinea publică, inculpatul nu prezintă suficiente garanții in privința prezentării la proces, in contextul in care a fost adus în fata autorităților ca urmare a emiterii unui mandat de urmărire internaționala, riscul sustragerii procesului penal fiind cu atât mai mare în contextul în care împotriva inculpatului s-a pronunțat o soluție de condamnare în primă instanță. Mai mult faptul ca inculpatul a fost condamnat in mod definitiv de către autoritățile italiene pentru o infracțiune de aceeași natura ca si cea pentru care a fost trimis în judecată și condamnat în prezenta cauza iar, conform fisei de cazier, inculpatul a fost condamnat și în țară pentru infracțiuni distincte cu executare în regim de detenție nu poate fi ignorat, fiind aspecte revelatorii în privința persoanei inculpatului de natura sa potențeze riscul reluării conduitei infracționale.

Pe latură civilă, instanța constată că părțile vătămate nu s-au constituit sau au renunțat la constituirea de parte civilă în cauză. Având în vedere că la momentul săvârșirii faptei părțile vătămate erau minore, instanța a constatat incidența în soluționarea laturii civile a principiului oficialității reglementat de dispozițiile art. 17 C. proc. pen., astfel încât, în baza art. 348 C. proc. pen., va obliga inculpații, să plătească părților vătămate despăgubiri civile cu titlu de daune morale. Sub acest aspect instanța a avut în vedere importanța valorilor sociale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care părților vătămate Ie-a fost afectată situația familială, profesională și socială.

Stabilirea cuantumului daunelor morale, procesul de apreciere ce caracterizează prejudiciul nepatrimonial nu este expresia unei realități materiale. În raport cu activitatea infracțională derulată de inculpați față de fiecare parte vătămată și de urmările acestei activități, prezumate și decurgând nemijlocit din natura faptei, instanța urmează a stabili un cuantum rezonabil și suficient, proporțional și adecvat scopului preventiv-educativ, dar și reparator al răspunderii civile delictuale, în această modalitate specifică. În termenul legal prevăzut de art. 363 alin. (1) C. proc. pen., împotriva sentinței pronunțate de prima instanță, a declarat apel inculpatul M.D., care susține că a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea foarte mare pentru o faptă pe care nu a comis-o.

Examinând actele și lucrările dosarului de fond și sentința criticată prin prisma motivelor de apel invocate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform dispozițiilor art. 371 C. proc. pen. , instanța de apel a constatat că apelul declarat de inculpatul M.D. este nefondat și l-a respins prin decizia penală nr. 19 din 19 februarie 2013 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, pentru următoarele considerente: Din analiza coroborată a materialului probator administrat în cauză rezultă că în mod judicios și temeinic argumentat instanța de fond a stabilit vinovăția inculpatului M.D., în raport de situația de fapt reținută, în comiterea infracțiunii de trafic de minori, prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. (1), (2) și (3) teza a II- a, raportat la art. 12 alin. (2), lit. a) din Legea nr. 678/2011, cu modificările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Instanța de fond a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, evaluându-le în mod unitar, evidențiind aspecte concordante ce susțin vinovăția inculpatului și probele ce au servit ca temei al soluționării cauzei. De asemenea, a verificat probatoriul administrat prin prisma apărărilor inculpatului, argumentându-și soluția de înlăturare a acestora, prin expunerea argumentelor de fapt și de drept ce au fundamentat soluția pronunțată. Pe baza analizei amănunțite a probelor administrate în cursul urmăririi penale, dar și a celor administrate în mod nemijlocit, prima instanță a reținut situația de fapt corectă, existând probe certe de vinovăție a inculpatului M.D.

în comiterea faptelor, probe care au înlăturat prezumția de nevinovăție instituită de dispozițiile art. 66 alin. (2) C. proc. pen. Astfel, soluția de condamnare a inculpatului M.D. se bazează pe interpretarea și coroborarea următoarelor mijloace de probă: declarațiile părților vătămate atât din cursul urmăririi penale cât și din cursul judecății, procesele verbale de recunoaștere după planșe foto, procesele verbale întocmite ca urmare a informațiilor transmise de autoritățile italiene, transferurile monetare efectuate de către inculpat, înscrisul reprezentând procura în baza căreia partea vătămată C.l. a părăsit teritoriul țării, actele cuprinse în dosarele înaintate de Parchetele de pe lângă Judecătoria Arad, Oradea și Hârlău, declarațiile martorilor M.L., C.R.C., C.F., declarațiile inculpaților.

Declarațiile date de părțile vătămate, inculpat și martori atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată, precum și celelalte mijloace de probă administrate în cauză au fost analizate temeinic de instanța de fond prin înlăturarea declarațiilor vădit nesincere și prin verificarea tuturor apărărilor inculpatului. Instanța de apel, în baza propriului examen asupra cauzei, a apreciat că, în mod corect, prima instanță, într-un proces de analiză și sinteză asupra materialului probator administrat, a stabilit vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat. Astfel, probele administrate în cauză au dovedit clar ca inculpatul M.D., în perioada 2009 - 2010, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, Ie-a racolat, găzduit, transportat, prin fraudă și înșelăciune pe părțile vătămate B.L.E., D. J.E., M.G.

și C.l., toate minore la data racolării, în scopul exploatării sexuale a acestora în Italia, Olanda și Spania, o parte a activității sale fiind susținută în baza unei înțelegeri prealabile de inculpatele F.S.G. și M.T. Pe tot parcursul procesului penal inculpatul M.D. nu a recunoscut comiterea faptelor, susținând că este nevinovat. A arătat că nu putea să o ducă el pe partea vătămată B.E. în Italia deoarece în acea perioadă se afla în arest preventiv în Italia, după care a precizat că aceasta a dorit să plece în Italia datorită situației financiare a mamei sale. În privința părții vătămate C.l. a susținut că a plecat cu aceasta în Spania cu acordul părinților pentru a lucra ca bona. Despre plecarea părții vătămate M.G.

în Italia a arătat că nu știe nimic, iar cu privire la partea vătămată D.J.E. a arătat că nu a făcut decât să intermedieze întâlnirea acesteia cu P.D. Î n ceea ce privește sumele de bani primite constant din Italia a arătat că provin de la mama sa care lucra acolo. Toate apărările inculpatului M.D., așa cum a arătat și instanța de fond, sunt contrazise de probele administrate în cauza. Astfel, în declarația dată în fața instanței, inculpatul a arătat că partea vătămata a locuit cu el timp de o lună de zile în calitate de bonă după care a precizat că în luna mai 2009 se afla în arest provizoriu la domiciliu în ltalia, neavând vreo legătură cu plecarea sa în Italia. Ori această declarație, pe lângă faptul că este contradictorie, în sine, contravine declarațiilor coroborate ale părților vătămate B.L.E., N. A.G.

și C.l. și actelor de urmărire penală întocmite în dosarul 507/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad din care rezultă că partea vătămată a beneficiat de sprijinul inculpatului pentru obținerea unui act de identitate fals în baza căruia să poată ieși din țară. Așa cum corect, a arătata instanța de fond, faptul că inculpatul M.D. se afla, în luna mai 2009, sub incidența măsurii preventive a arestului provizoriu la domiciliu dispusă de autoritățile Italiene nu atestă și faptul că inculpatul a respectat această măsură. De altfel, însuși inculpatul arată, în memoriul depus la dosar la data de 24 iulie 2012, că fugise din arestul la domiciliu fiind căutat de carabinieri. Acesta este și motivul pentru care inculpatul nu a rămas în Italia iar părțile vătămate erau recrutate și transportate în Italia unde erau preluate de inculpatele F.S.G.

și M.T. Totodată, din actele depuse de către inculpat vizând soluționarea cererii de revocare a măsurii preventive a arestului provizoriu la domiciliul rezultă că inculpatul nu s-a prezentat personal în fața organelor judiciare fiind reprezentat de un apărător. Inculpatul a mai susținut că partea vătămată B.L.E. a dorit să plece în Italia datorită situației financiare dificile a familiei sale și că a beneficiat de banii obținuți din practicarea prostituției, din care trimitea mamei sale. Aceste susțineri ale inculpatului nu sunt de natură să înlăture vinovăția sa câtă vreme acordul părții vătămate de a pleca în Italia și de a practica prostituția a fost obținut prin înșelăciune, inculpatul speculând tocmai situația financiară dificilă a familiei părții vătămate, relațiile tensionate ale acesteia cu familia.

Faptul că inculpatul a beneficiat parțial de sumele de bani obținute de către partea vătămată este demonstrat atât de înscrisurile privind transferurile de bani efectuate de inculpata F.S.G., coroborat cu declarațiile părților vătămate B., C., M. și N. din care rezultă că inculpatul nu desfășura vreo activitate care să îi asigure mijloacele de existență, primind constant sume de bani de la concubina sa din Italia. Nici afirmațiile inculpatului potrivit cărora în realitate sumele de bani proveneau de la mama sa nu pot fi adevărate, câtă vreme inculpata M.T. a declarat în fața instanței că muncea în agricultură, obținând între 400-700 Euro lunar, matematic neputând fi justificate sumele de bani dobândite de către inculpat și nici faptul că, în lipsa unui loc de muncă, din venitul mamei de 700 Euro se întreținea atât aceasta cât și inculpatul și fusese ridicată și vila din Hârlău în care locuia inculpatul.

Nici apărările referitoare la partea vătămată C.l. nu pot fi primite, deoarece contravin mijloacelor de probă administrate în cauză respectiv actul de identitate fals emis pe numele M.L., mama părții vătămate însă purtând fotografia mamei inculpatului înscris coroborat cu declarațiile părții vătămate C. și ale martorei M.L. Mai mult partea vătămată a arătat că nu a existat o discuție cu inculpatul în sensul de a lucra ca bonă. În realitate inculpatul era cercetat în Italia pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism și la scurt timp a fost arestat preventiv. Deși varianta inculpatului privind intenția sa de a o angaja ca bonă pe partea vătămată C. este confirmată de martorul C. F., instanța de fond corect a apreciat ca fiind subiectivă aceasta declarație în contextul relației de prietenie cu inculpatul și în contextul în care această declarație este contrară susținerilor părții vătămate.

Faptului că la scurt timp de la sosire partea vătămată a revenit în țară neexistând timpul necesar prestării în mod necorespunzător a activității după cum au susținut inculpatul și martorul. De altfel în măsura în care scopul deplasării în Spania ar fi fost acesta nu există o explicație plauzibilă pentru modalitatea ilegală în care inculpatul a asigurat plecarea părții vătămate din țară și negarea acestei situații de către partea vătămată. În privința părții vătămate M.G., inculpatul a susținut că nu a avut cunoștință despre plecare ei și că a aflat de la mama sa despre sosirea în Italia a părții vătămate, susțineri ce contravin declarațiilor părții vătămate care a arătat că a plecat în Italia ca urmare a asigurărilor inculpatului că mama sa îi va găsi loc de muncă, că acesta i-a procurat actul de identitate fals coroborat cu declarațiile inculpatei M.T.

care a arătat că nu cunoștea că partea vătămată va veni în Italia. În condițiile în care cele doua nu se cunoscuseră niciodată și nu avuseseră vreo înțelegere ca partea vătămată să vină în Italia, susținerile inculpatului în sensul ca aceasta din urmă ar fi plecat fără știința sa, din propria inițiativă, sunt neplauzibile și contravin probelor anterior menționate. În privința părții vătămate D.J.E. inculpatul a susținut că nu a avut vreo implicare, intermediind doar întâlnirea acesteia cu numitul P.D., persoana despre care inculpatul a susținut de altfel că nu avea nicio legătură anterioară. Ori în contextul în care partea vătămată a locuit la inculpat împreună cu P.D., inculpatul i-a furnizat actele necesare deplasării în afara graniței așa cum rezultă din declarația părții vătămate coroborat cu actele întocmite în dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea și declarația martorului C., apărările inculpatului nu pot fi primite.

Nici scuza referitoare la faptul că părțile vătămate au consimțit să meargă de buna voie cu inculpatul nu poate fi luată în seamă, legiuitorul sancționând infracțiunea de trafic de persoane, independent de consimțământul victimei, fiind lipsit de relevanță exprimarea acestuia, mai ales ca în speța de față, așa cum corect a reținut instanța de fond, a fost obținut prin înșelăciune și frauda, prin inducerea în eroare cu privire la intențiile reale ale inculpatului, persoană cu experiență de viață, spre deosebire de părțile vătămate minore, cu situații familiale dificile, care au crezut că acesta le va schimba viața în bine. Prin urmare criticile inculpatului referitoare la condamnarea sa fără a se proba săvârșirea faptei, nu sunt fondate, prima instanță stabilind clar ca inculpatul apel