ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 523/2020

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 310/Ap din 8 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în baza art. 29 alin. (1) și (5) din Legea nr. 47/1992 republicată, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., art. 23 alin. (1) C. proc. pen. și art. 367 alin. (3) C. proc. pen., cerere formulată de inculpatul A.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Brașov a reținut că, potrivit susținerilor apelantului inculpat A., acesta a solicitat instanței de fond să ia act de încheierea unui contract de mediere între el și partea civilă B., dar instanța a refuzat în temeiul Deciziei Curții Constituționale nr. 397/2016.

Instanța de apel a constat însă că, la dosarul de fond nu a fost depus un acord de mediere și nici vreo altă dovadă că este inițiată o procedură de mediere între inculpat și persoana vătămată B. Situația invocată de apelantul inculpat este numai una ipotetică (sau numai una dorită de inculpat), așadar dispozițiile legale invocate de către inculpat nu au aplicabilitate în speță, neputând influența în niciun fel soluționarea cauzei.

De altfel, în declarația persoanei vătămate B., dată în fața instanței, acesta nu a menționat nimic despre încheierea vreunui acord de mediere cu inculpatul, iar la termenul de judecată din data de 19 iunie 2017, persoana vătămată a solicitat proba cu înscrisuri pentru a dovedi că suma cu care a fost înșelată este mai mare decât cea menționată în rechizitoriu, probă ce a fost încuviințată de instanță .

S-a constatat, așadar, că excepția de neconstituționalitate invocată privește dispoziții legale care nu au legătură cu prezenta cauză, fiind inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cuprinsă în dispozitivul Deciziei penale nr. 310/Ap din 8 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Penală, inculpatul A. a declarat recurs, criticând hotărârea atacată sub aspectul nelegalității, întrucât, pe de o parte, instanța nu s-a pronunțat prin încheiere, ci prin decizia prin care a soluționat apelul, iar pe de altă parte, dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., art. 23 alin. (1) C. proc. pen. și art. 367 alin. (3) C. proc. pen. au legătură cu cauza deoarece le-a invocat atât în fața instanței de fond, cât și în fața instanței de apel.

A arătat că, instanța de apel a respins excepția de neconstituționalitate invocată constatând că privește dispoziții legale care nu au legătura cu cauza, fără a verifica afirmațiile sale, în sensul că instanța de fond nu i-a dat posibilitatea încheierii unei medieri cu una dintre părțile vătămate, pe motiv că cererea sa a fost formulată după citirea actului de sesizare a instanței.

Susținând cererea de sesizare a Curții Constituționale în fața instanței de apel, referitor la art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., apelantul inculpat a precizat, raportat și la Decizia nr. 397/2016 a Curții Constituționale, care privește art. 67 din Legea nr. 192/2006, că textul de lege nu se referă și la acordul de mediere încheiat pe latura civilă, deși, simpla prezență a unui acord de mediere duce la încetarea procesului penal. De asemenea, dispozițiile art. 23 alin. (1) C. proc. pen. prevăd acordul de mediere pe latura civilă, ceea ce înseamnă că acesta ar trebui să producă consecințele prevăzute de lege. Totodată, dispozițiile art. 367 alin. (3) C. proc. pen., prevăd că suspendarea judecății se produce pe perioada procedurii de mediere, fără a se discerne la care latură a medierii se referă.

Examinând recursul declarat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, în considerarea celor ce succed:

Astfel, referitor la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte reține că trebuie îndeplinite cerințele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată și anume:

a. excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

b. excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

c. excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

d. excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

Analizând condițiile enumerate anterior, se constată că excepțiile a fost invocate de către o parte din proces, respectiv inculpatul A., într-un dosar aflat pe rolul Curții de Apel Brașov, în cursul judecării apelului declarat împotriva Sentinței penale nr. 1819 din data de 3 octombrie 2019 prin care Judecătoria Brașov a soluționat, pe fond, cauza penală în care recurentul a avut calitatea de inculpat.

Totodată, se constată că excepțiile invocate vizează neconstituționalitatea dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., art. 23 alin. (1) C. proc. pen. și art. 367 alin. (3) C. proc. pen., fără ca textele să fi fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Textele de lege criticate au următorul conținut:

Art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. - Acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată dacă a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii.

Art. 23 alin. (1) C. proc. pen. - În cursul procesului penal, cu privire la pretențiile civile, inculpatul, partea civilă și partea responsabilă civilmente pot încheia o tranzacție sau un acord de mediere, potrivit legii.

Art. 367 alin. (3) C. proc. pen. - Suspendarea judecății se dispune și pe perioada desfășurării procedurii de mediere, potrivit legii.

În ceea ce privește Decizia nr. 397/2016 a Curții Constituționale, invocată de către recurent, prin aceasta s-a constatat că dispozițiile art. 67 din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, în interpretarea dată prin Decizia nr. 9 din 17 aprilie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, sunt constituționale în măsura în care încheierea unui acord de mediere cu privire la infracțiunile pentru care poate interveni împăcarea produce efecte numai dacă are loc până la citirea actului de sesizare a instanței.

Totodată, s-a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. g) teza finală din C. proc. pen. sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Referitor la cerința ca excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia, Înalta Curte apreciază că aceasta nu este realizată, având în vedere că instanța în fața căreia se invocă excepția de neconstituționalitate nu se poate limita la constatarea unei legături formale cu soluționarea cauzei a textului invocat ca neconstituțional, în condițiile în care este necesar a verifica și măsura în care o astfel de excepție tinde, în mod real, la învestirea Curții Constituționale cu un examen al conformității dintre înțelesul normei legale și exigențele Constituției, prerogativă recunoscută Curții prin dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.

Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei.

Ca atare, în cadrul examenului de admisibilitate, instanța trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege. Fiind un incident apărut în cursul soluționării unei cauze, este necesar ca invocarea excepției de neconstituționalitate să fie justificată prin existența unui interes și să aibă relevanță în raport cu procesul în care a intervenit, însă nu este suficient ca partea care ridică excepția de neconstituționalitate să indice textele de lege pe care dorește să le supună controlului și să dea acestora o interpretare proprie pentru a crea aparența utilității demersului, ci are obligația să raporteze aceste dispoziții la legea fundamentală și să-și argumenteze pertinent cererea, prin referiri la măsura în care dispoziția legală contestată corespunde sau nu prevederilor constituționale.

Mai mult, în mod constant, instanțele judecătorești au statuat că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare și aplicare a legii, când nu are legătură cu cauza, inclusiv sub aspectul relevanței sau se tinde la modificarea legii.

Or, în speță, se constată că nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., art. 23 alin. (1) C. proc. pen. și art. 367 alin. (3) C. proc. pen., invocată în faza apelului împotriva sentinței prin care s-a pronunțat o soluție de condamnare a inculpatului, neavând o legătură efectivă cu soluționarea cauzei, în condițiile în care, susținerile recurentului cu privire la încheierea unui contract de mediere cu partea civilă B. nu sunt confirmate de actele dosarului.

Astfel, se observă că invocarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor menționate nu este justificată prin existența interesului specific al celui ce invocă excepția, relevanței și înrâuririi pe care dispozițiile legale ar putea să le aibă în speță, în condițiile în care îndeplinirea cerinței legăturii cu soluționarea cauzei depinde de incidența dispozițiilor criticate în pronunțarea soluției.

În consecință, față de lipsa unei legături efective între necesitatea pronunțării unei hotărâri în contenciosul constituțional și soluționarea cauzei, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii privind sesizarea Curții Constituționale cuprinsă în dispozitivul Deciziei penale nr. 310/Ap din 8 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Penală.

Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii privind sesizarea Curții Constituționale cuprinsă în dispozitivul Deciziei penale nr. 310/Ap din 8 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 septembrie 2020.

Procesat de GGC - LM