ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2702/2014

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele: Prin cererea de revizuire înregistrată la 4 martie 2014 revizuenta Organizația de Sindicat Liga Națională „F.” a personalului SNCFR Disponibilizat cu Ordinul nr. 69/1998 reprezentată prin C.A., având funcția de președinte, a solicitat revizuirea încheierii de ședință din 30 ianuarie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. 5958/1/2013. În susținerea cererii de revizuire revizuienta a arătat că potrivit art. 114 alin. (1), alin. (3) prima teză C. proc. civ. raportat la art. 320 alin. (1) C. proc. civ., instanța avea obligația de a acorda primul termen de judecată potrivit art. 114 alin. (1), alin. (3) prima teză C. proc.

civ. Revizuenta arată că nu i-a fost comunicată hotărârea în ce privește judecarea cererii de preschimbare a termenului de judecată, transmisă prin fax la 27 ianuarie 2014, motiv pentru care solicită anularea hotărârii și pe cale de consecință a se dispune preschimbarea termenului de judecată din data de 15 mai 2014 în cursul martie 2014. Examinând cererea de revizuire prin prisma dispozițiilor art. 322 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Prin încheierea de ședință a camerei de consiliu din 30 ianuarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Juatiție, secția I civilă, s-a respins cererea de preschimbare a termenului de judecată acordat aleatoriu la 15 mai 2014 pentru soluționarea contestației în anulare formulată de petenta Organizația de Sindicat Liga Națională „F.” a personalului SNCFR disponibilizat, reținându-se următoarele considerente: La 27 ianuarie 2014, petenta Organizația de Sindicat Liga Națională F. al Personalului S.N.C.F.R.

disponibilizat, a formulat cerere de preschimbare a termenului de judecată fixat, prin repartizare aleatorie, pentru soluționarea contestației în anulare împotriva deciziei nr. 980 din 15 februarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, de la data de 15 mai 2014 la o dată mai apropriată. Petenta a solicitat preschimbarea termenului de judecată, întrucât contestația în anulare se judecă de urgență și cu precădere, potrivit dispozițiilor art. 320 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 114 1 alin. (3) C. proc. civ., fiind invocate în drept dispozițiile art. 114 1 pct. 3 prima teză C. proc. civ. și dispozițiile art. 21 alin. (3) și dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2) din Constituția României.

Potrivit dispozițiilor art. 153 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010, termenul de judecată nu poate fi preschimbat decât pentru motive temeinice, din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părți. În speță, instanța a constatat că pentru judecata contestației în anulare împotriva deciziei nr. 980 din 15 februarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost fixat termen, prin repartizare aleatorie, la data de 15 mai 2014. Înalta Curte a constatat că termenul stabilit pentru judecata contestației în anulare este termenul de condică, neexistând, în raport de încărcarea extremă a rolului instanței, în funcție de care trebuie apreciat termenul rezonabil, ca și componentă a dreptului la un proces echitabil, posibilitatea acordării unui termen de judecată mai apropriat, fapt ce a determinat fixarea termenului în această cauză, ca și în celelalte cu același obiect.

Totodată, instanța a reținut că petenta nu invocă situații de natură a justifica soluționarea cu prioritate a cauzei ei, față de celelalte dosare având același obiect, motiv pentru care față de dispozițiile art. 153 alin. (3) C. proc. civ., cererea de preschimbare a termenului de soluționare a contestației în anulare a fost respinsă. Această încheiere a fost atacată pe calea revizuirii. Înalta Curte în ședința publică din 14 octombrie 2014, în temeiul art. 326 alin. (3) C. proc. civ., a pus în discuție admisibilitatea cererii de revizuire raportat la art. 322 alin. (1) C. proc. civ. Astfel, examinând admisibilitatea cererii de revizuire din perspectiva dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte reține că revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege. Potrivit dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază. Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Potrivit art. 322 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere doar în limitele celor 9 ipoteze expres prevăzute de textul legal sus enunțat. Ca atare, obiectul revizuirii îl pot constitui doar hotărârile prin care s-a rezolvat fondul pretenției ce a fost dedusă judecății. Astfel, au acest caracter hotărârile de fond ale primei instanțe, hotărârile de fond ale instanței de apel pronunțate în primul ciclu procesual după casare cu trimitere, hotărârile instanțelor de recurs prin care se evocă fondul, hotărârea dată în fond ca urmare a admiterii contestației în anulare.

Or, din această perspectivă este de reținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., în condițiile în care pe calea revizuirii în prezenta cauză este atacată o încheiere de ședință a camerei de consiliu prin care s-a respins cererea de preschimbare a termenului de judecată, încheiere ce nu se încadrează în sfera hotărârilor ce pot face obiect al revizuirii. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare atât a principiului legalității, cât și a principiului egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Cum, din cele expuse, rezultă fără echivoc neîndeplinirea cerințelor art. 322 alin. (1) C. proc.

civ., este incidentă excepția inadmisibilității cererii de revizuire, motiv pentru care aceasta urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta Organizația de Sindicat Liga Națională „F.” al Personalului SNCFR disponibilizat împotriva încheierii de ședință din 30 ianuarie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. 5958/1/2013/a1. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2014.