ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1869/2014

Deliberând, în condițiile art. 395

alin. (1) C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de față;

Prin

cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de

13 martie 2014, revizuenta SC A.P. SA,

prin reprezentant legal D.V., a solicitat anularea sentinței civile nr. 6457

din 16 iulie 2013 a Judecătoriei sectorului 5 București, definitivă prin

decizia civilă nr. 279 din 4 decembrie 2013 a Tribunalului București, secția a

VI-a civilă.

În motivarea cererii a susținut că hotărârea

atacată este potrivnică deciziei comerciale nr. 440/2006 a Curții de Apel București,

secția a V-a comercială, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2020 din 25 mai 2007

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, prin care s-a dispus

respingerea capătului de cerere în evacuare ca neîntemeiat, reținându-se că evacuarea

este un efect al acțiunii în revendicare și că ambele părți au titluri valabile.

A mai susținut că sunt îndeplinite condițiile

de admisibilitate a cererii de revizuire, în sensul că există două hotărâri judecătorești

definitive, pronunțate în dosare diferite, având aceleași părți, cauză și obiect

și în care instanța a cărei hotărâre se cere a fi revizuită nu s-a pronunțat asupra

excepției autorității de lucru judecat.

De asemenea, a susținut că instanța s-a

pronunțat asupra unui lucru care nu s-a cerut, respectiv asupra legalității modului

de constituire a SC A.P. SA, respectiv asupra continuității persoanei juridice din

1991 și până în prezent. Pe lângă faptul că niciuna din părți nu a promovat o asemenea

cerere, instanța nici măcar nu a pus-o în discuție. Mai mult, aflându-se în procedura

specială prevăzută de art. 1039 și urm. C. proc. civ., instanța a analizat titlul

pârâtei, deși nu era îndreptățită s-o facă.

În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată

pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și pct. 8 C. proc. civ.

Intimata SC M.O. SA  a depus note scrise

prin care a invocat excepția tardivității cererii de revizuire și, în subsidiar,

excepția inadmisibilității acesteia, ca urmare a invocării excepției autorității

lucrului judecat în fața instanței ce a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se

cere.

Examinând cererea de revizuire întemeiată

pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în raport de dispozițiile

art. 248 alin. (1) cu referire la art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta

Curte constată că aceasta este tardivă, urmând a fi respinsă, pentru considerentele

ce succed:

Prin cererea dedusă judecății revizuenta

a solicitat anularea sentinței civile nr. 6457 din 16 iulie 2013 a Judecătoriei

sectorului 5 București, definitivă prin decizia civilă nr. 279 din 4 decembrie 2013

a Tribunalului București, secția a VI-a civilă, susținând că este contrară deciziei

comerciale nr. 440/2006 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, rămasă

irevocabilă prin decizia nr. 2020 din 25 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția comercială.

Conform dispozițiilor art. 511 alin.

(1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea pentru contrarietate de hotărâri poate fi exercitată

în termen de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Termenul de o lună are caracterul unui

termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii

din dreptul de a mai exercita calea de atac.

Spre deosebire de vechea reglementare,

care prevedea o modalitate diferită de calcul a termenului de exercitare a căii

de atac, după cum hotărârile între care exista contrarietate erau sau nu pronunțate

de instanțe de recurs, normele legale aplicabile cauzei pendinte prevăd un termen

generic de o lună, care începe să curgă invariabil de la rămânerea definitivă a

ultimei hotărâri judecătorești.

În cauză, ultima hotărâre judecătorească,

dintre cele pretins potrivnice, este decizia nr. 279 din 4 decembrie 2013 a Tribunalului

București, secția a VI-a civilă.

Prin decizia a cărei revizuire se solicită

a fost respins ca nefondat apelul formulat de pârâta SC A.P. SA împotriva sentinței

civile nr. 6457 din 16 iulie 2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București,

prin care a fost dispusă evacuarea pârâtei din imobilul situat sector 5 București,

decizie care este definitivă potrivit legii.

Conform dispozițiilor art. 483 alin.

(2) C. proc. civ., cererile pronunțate în materie de evacuare nu sunt supuse recursului.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc.

civ., sunt decizii definitive deciziile date în apel, fără drept de recurs. Totodată,

alin. (2) al aceluiași articol stabilește că hotărârile prevăzute la alin. (1) devin

definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului (...) sau, după

caz, la data pronunțării. Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale evocate,

rezultă că deciziile pronunțate în apel în materia evacuării sunt decizii definitive

de la data pronunțării.

În cauza dedusă judecății, cererea de revizuire

a fost formulată în temeiul prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

și a fost transmisă prin poștă la data de 12 martie 2014, fiind îndreptată împotriva

unei hotărâri definitive chiar de la data pronunțării sale, respectiv de la data

de 4 decembrie 2013.

În raport de dispozițiile art. 511

alin. (1) pct. 8 cu aplicarea dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc.

civ., termenul pentru exercitarea căii de atac a revizuirii s-a împlinit la 4

ianuarie 2014.

Înalta Curte constată că revizuenta nu

a formulat cerere de repunere în termen și nici nu a invocat vreo împrejurare care

să o fi pus în imposibilitatea absolută de a exercita calea de atac.

Pentru aceste considerente, cererea de

revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. va

fi respinsă ca tardivă.

Cât privește cererea de revizuire întemeiată

pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că

nu este competentă material cu soluționarea acesteia.

Potrivit dispozițiilor art. 510 alin.

(1) C. proc. civ., cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a pronunțat

hotărârea a cărei revizuire se cere.

Mai mult, alin. (3) al art. 510 C. proc.

civ. prevede că în cazul în care se invocă motive care atrag competențe diferite,

nu va opera prorogarea competenței.

Or, în speță, hotărârea atacată, nr. 279

din 4 decembrie 2013, a fost pronunțată de Tribunalul București.

Pentru aceste considerente, constatând

că textul de lege cuprinde o normă de competență materială imperativă, Înalta Curte

va declina competența de soluționare a cererii de revizuire formulată în temeiul

dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în favoarea Tribunalului

București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardivă cererea de revizuire

formulată în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. de revizuenta

SC A.P. SA, împotriva deciziei nr. 279 din 4 decembrie 2013 a Tribunalului București,

secția a VI-a civilă, pronunțată în contradictoriu cu SC M.O. SA, cu sediu procesual

ales la Societatea Civilă Profesională de Avocați M.K.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la

comunicare, la completul de 5 judecători.

Declină în favoarea Tribunalului București

competența de soluționare a cererii de revizuire formulată în temeiul dispozițiilor

art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., împotriva aceleiași decizii.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12

iunie 2014.