ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2048/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra contestației în anulare de față, constată următoarele: La data de 20 martie 2012, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost înregistrată cererea de revizuire formulată de SC I.C.P.I.E. SRL împotriva deciziei nr. 64 din 13 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă. Revizuenta a invocat prevederile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., arătând că hotărârea atacată, a cărei anulare o solicită este potrivnică sentinței civile nr. 1274 din 27 ianuarie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială. Prin decizia nr. 6973 din data de 14 noiembrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de SC I.C.P.I.E.

SRL. Instanța a reținut că dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., invocate de revizuentă, prevăd anumite cerințe, ce presupun existența unor hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având același obiect, deci întrunirea cumulativă a triplei identități de obiect, cauză și părți. Rațiunea reglementării unui atare motiv de revizuire s-a impus în vederea asigurării unui remediu pentru situațiile în care este nesocotită autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri prin aceea că se statuează contrar primei judecăți. Or, în cauză, această identitate nu se regăsește, în condițiile în care prima judecată, în care s-a pronunțat de către Tribunalul București, secția a VI-a comercială, sentința nr. 1274 din 27 ianuarie 2004 a vizat o acțiune în evacuare, iar cea de-a doua, în care s-a pronunțat decizia a cărei anulare se solicită, privește o acțiune în revendicare.

Drept urmare, având de tranșat asupra unor litigii cu un conținut diferit, instanțele nu puteau pronunța hotărâri contradictorii, ca situație premisă care să deschidă calea de atac a revizuirii. Mai mult, s-a reținut că în cadrul celei de-a doua judecăți, care a avut ca obiect acțiunea în revendicare, a fost analizată autoritatea de lucru judecat în raport de prima sentință, constatându-se că acțiunea în evacuare a SC I.C.P.I.E. SRL a fost respinsă prin raportare la motivul invocat, respectiv neexprimarea opțiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) lit. a) din contract, înainte de expirarea termenului. Totodată, s-a constatat faptul că sentința civilă nr. 1274 din 27 ianuarie 2004, pretins potrivnică celei a cărei revizuire se solicită, a fost desființată prin exercitarea căilor de atac împotriva acesteia.

Astfel, prin decizia nr. 332 din 18 iunie 2004, Curtea de Apel București, secția a Vl-a comercială, admițând apelul declarat de SC F. SA, a schimbat în tot sentința și a dispus evacuarea pârâtei SC I.C.P.I.E. SRL din sediul comercial pentru lipsă de titlu, respingând, ca nefondată, și cererea reconvențională. Urmare trimiterii spre rejudecare la instanța de apel, prin decizia nr. 2174 din 29 martie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, s-a pronunțat de către Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, decizia nr. 464 din 22 septembrie 2006, prin care s-a admis apelul SC F. SA, s-a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că s-a respins cererea reconvențională ca nefondată, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței.

Această soluție a rămas irevocabilă prin constatarea nulității recursului declarat de SC I.C.P.I.E. SRL, prin decizia nr. 2489 din 21 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială. Pentru aceste considerente, motivat de faptul că în speță nu se regăsesc cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cererea de revizuire a fost respinsă, ca nefondată. Împotriva acestei decizii, SC I.C.P.I.E. SRL a formulat contestație în anulare, invocând în drept dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. și solicitând; anularea acestei hotărâri și trimiterea cauzei spre soluționare secției specializate a Înalta Curte de Casație și Justiție. În motivare, contestatoarea a arătat că instanța de recurs a încălcat dispozițiile art. 720 10 C. proc.

civ. privitoare la competența de judecată a litigiilor având ca obiect înstrăinarea de bunuri în cadrul procesului de privatizare a societăților comerciale. Până la intrarea în vigoare a C. civ., prin art. 224 din Legea nr. 71/2011, secția civilă și de proprietate intelectuală și secția comercială ale Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost reorganizate ca secția I civilă și secția a II-a civilă, aceasta din urmă preluând activitatea fostei secții comerciale. Ulterior, prin art. 51 din Legea nr. 76/2012, publicată în M. Of. nr. 365/30.05.2012, art. 19 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 a fost pus în concordanță cu prevederile art. 224 din Legea nr. 71/2011 privind organizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în 4 secții, secția I civilă, secția a II-a civilă, secția penală și secția de contencios administrativ și fiscal.

Fiind în situația exercitării unei căi extraordinare de atac împotriva unei hotărâri potrivnice având ca obiect înstrăinarea unui bun în procesul de privatizare, soluționarea cererii de revizuire atrăgea competența fostei secții comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, devenită secția a II-a civilă, dată fiind specializarea acestei secții în materia litigiilor între profesioniști. Contestația în anulare este nefondatâ, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente: Potrivit art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

Aceste dispoziții vizează situația în care judecarea cauzei s-a făcut de către o instanță care este necompetentă absolut material sau teritorial (atunci când competența este exclusivă). Motivul prevăzut de art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. nu poate fi utilizat, prin analogie, și la alte situații decât cele expres reglementate de acest text de lege, prin invocarea încălcării normelor de organizare judecătorească, iar nu de competență. În speță, criticile formulate de contestatoarea SC I.C.P.I.E. SRL nu vizează lipsa de competență materială a instanței, Înalta Curte de Casație și Justiție, care a soluționat cererea de revizuire formulată de parte împotriva deciziei nr. 64 din 13 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, în baza motivului prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc.

civ. Astfel, calea de atac a revizuirii exercitată de SC I.C.P.I.E. SRL a intrat în competența de soluționare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 323 alin. (2) C. proc. civ. Drept urmare, decizia contestată, nr. 6973 din 14 noiembrie 2012, a fost pronunțată de instanța competentă și legal învestită cu judecarea cererii de revizuire declarată în cauză, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție. Așadar, motivele contestației în anulare, prin care se formulează critici privind competența funcțională a secțiilor civile ale Înaltei Curți, ce intră în sfera normelor de organizare judecătorească nu se circumscriu dispozițiilor art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ. Totodată, dispozițiile art. 720 10 C. proc. civ., invocate de contestatoare, sunt aplicabile fondului cauzei deduse judecății, ce reprezintă un litigiu între profesioniști. Aceste prevederi nu sunt incidente în calea extraordinară de atac a revizuirii, cu a cărei soluționare a fost învestită Înalta Curte și care se judecă cu respectarea motivelor expres și limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ. Față de considerentele reținute, contestația în anulare va fi respinsă, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea SC I.C.P.I.E. SRL împotriva deciziei nr. 6973 din data de 14 noiembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2013.