ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2048/2013

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc.

civ., asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:

La

data de 20 martie 2012, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost înregistrată

cererea de revizuire formulată de SC I.C.P.I.E. SRL împotriva deciziei nr. 64 din

13 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă.

Revizuenta a invocat prevederile art. 322

alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., arătând că hotărârea atacată, a cărei anulare o

solicită este potrivnică sentinței civile nr. 1274 din 27 ianuarie 2004 pronunțată

de Tribunalul București, secția a VI-a comercială.

Prin decizia nr. 6973 din data de 14 noiembrie

2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă,

a respins, ca nefondată, cererea de revizuire

formulată de SC I.C.P.I.E. SRL.

Instanța a reținut că dispozițiile

art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., invocate de revizuentă, prevăd anumite

cerințe, ce presupun existența unor hotărâri potrivnice, date de instanțe de același

grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane,

având același obiect, deci întrunirea cumulativă a triplei identități de obiect,

cauză și părți.

Rațiunea reglementării unui atare motiv

de revizuire s-a impus în vederea asigurării unui remediu pentru situațiile în care

este nesocotită autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri prin aceea că se statuează

contrar primei judecăți.

Or, în cauză, această identitate nu se

regăsește, în condițiile în care prima judecată, în care s-a pronunțat de către

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, sentința nr. 1274 din 27 ianuarie

2004 a vizat o acțiune în evacuare, iar cea de-a doua, în care s-a pronunțat decizia

a cărei anulare se solicită, privește o acțiune în revendicare.

Drept urmare, având de tranșat asupra unor

litigii cu un conținut diferit, instanțele nu puteau pronunța hotărâri contradictorii,

ca situație premisă care să deschidă calea de atac a revizuirii.

Mai mult, s-a reținut că în cadrul celei

de-a doua judecăți, care a avut ca obiect acțiunea în revendicare, a fost analizată

autoritatea de lucru judecat în raport de prima sentință, constatându-se că acțiunea

în evacuare a SC I.C.P.I.E. SRL a fost respinsă prin raportare la motivul invocat,

respectiv neexprimarea opțiunii prevăzută de art. 3 alin. (1) lit. a) din contract,

înainte de expirarea termenului.

Totodată, s-a constatat faptul că sentința

civilă nr. 1274 din 27 ianuarie 2004, pretins potrivnică celei a cărei revizuire

se solicită, a fost desființată prin exercitarea căilor de atac împotriva acesteia.

Astfel, prin decizia nr. 332 din 18 iunie

2004, Curtea de Apel București, secția a Vl-a comercială, admițând apelul declarat

de SC F. SA, a schimbat în tot sentința și a dispus evacuarea pârâtei SC

I.C.P.I.E. SRL din sediul comercial pentru lipsă de titlu, respingând, ca nefondată,

și cererea reconvențională.

Urmare trimiterii spre rejudecare la instanța

de apel, prin decizia nr. 2174 din 29 martie 2005 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția comercială, s-a pronunțat de către Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială, decizia nr. 464 din 22 septembrie 2006, prin care s-a admis apelul

SC F. SA, s-a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că s-a respins cererea

reconvențională ca nefondată, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței.

Această soluție a rămas irevocabilă prin constatarea nulității recursului declarat

de SC I.C.P.I.E. SRL, prin decizia nr. 2489 din 21 iunie 2007 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția comercială.

Pentru aceste considerente, motivat de

faptul că în speță nu se regăsesc cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cererea

de revizuire a fost respinsă, ca nefondată.

Împotriva acestei decizii, SC I.C.P.I.E.

SRL a formulat contestație în anulare,

invocând

în drept dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. și solicitând; anularea

acestei hotărâri și trimiterea cauzei spre soluționare secției specializate a

Înalta Curte de Casație și Justiție.

În motivare, contestatoarea a arătat că

instanța de recurs a încălcat dispozițiile art. 720

10

C. proc. civ. privitoare

la competența de judecată a litigiilor având ca obiect înstrăinarea de bunuri în

cadrul procesului de privatizare a societăților comerciale.

Până la intrarea în vigoare a C. civ.,

prin art. 224 din Legea nr. 71/2011, secția civilă și de proprietate intelectuală

și secția comercială ale Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost reorganizate

ca secția I civilă și secția a II-a civilă, aceasta din urmă preluând activitatea

fostei secții comerciale.

Ulterior, prin art. 51 din Legea nr. 76/2012,

publicată în M. Of. nr. 365/30.05.2012, art. 19 alin. (3) din Legea nr. 304/2004

a fost pus în concordanță cu prevederile art. 224 din Legea nr. 71/2011 privind

organizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în 4 secții, secția I civilă, secția

a II-a civilă, secția penală și secția de contencios administrativ și fiscal.

Fiind în situația exercitării unei căi

extraordinare de atac împotriva unei hotărâri potrivnice având ca obiect înstrăinarea

unui bun în procesul de privatizare, soluționarea cererii de revizuire atrăgea competența

fostei secții comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, devenită secția

a II-a civilă, dată fiind specializarea acestei secții în materia litigiilor între

profesioniști.

Contestația în anulare este nefondatâ,

urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare când hotărârea

a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare

la competență.

Aceste dispoziții vizează situația în care

judecarea cauzei s-a făcut de către o instanță care este necompetentă absolut material

sau teritorial (atunci când competența este exclusivă).

Motivul prevăzut de art. 317 alin. (1)

pct. 2 C. proc. civ. nu poate fi utilizat, prin analogie, și la alte situații decât

cele expres reglementate de acest text de lege, prin invocarea încălcării normelor

de organizare judecătorească, iar nu de competență.

În speță, criticile formulate de contestatoarea

SC I.C.P.I.E. SRL nu vizează lipsa de competență materială a instanței, Înalta

Curte de Casație și Justiție, care a soluționat cererea de revizuire formulată de

parte împotriva deciziei nr. 64 din 13 februarie 2012 a Curții de Apel București,

secția a VI-a civilă, în baza motivului prevăzut de art. 322 alin. (1) pct. 7 C.

proc. civ.

Astfel, calea de atac a revizuirii exercitată

de SC I.C.P.I.E. SRL a intrat în competența de soluționare a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 323 alin. (2) C. proc. civ.

Drept urmare, decizia contestată, nr. 6973

din 14 noiembrie 2012, a fost pronunțată de instanța competentă și legal învestită

cu judecarea cererii de revizuire declarată în cauză, respectiv Înalta Curte de

Casație și Justiție.

Așadar, motivele contestației în anulare,

prin care se formulează critici privind competența funcțională a secțiilor civile

ale Înaltei Curți, ce intră în sfera normelor de organizare judecătorească nu se

circumscriu dispozițiilor art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Totodată, dispozițiile art. 720

10

C. proc. civ., invocate de contestatoare, sunt aplicabile fondului cauzei deduse

judecății, ce reprezintă un litigiu între profesioniști. Aceste prevederi nu sunt

incidente în calea extraordinară de atac a revizuirii, cu a cărei soluționare a

fost învestită Înalta Curte și care se judecă cu respectarea motivelor expres și

limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ.

Față de considerentele reținute, contestația

în anulare va fi respinsă, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea SC I.C.P.I.E.

SRL împotriva deciziei nr. 6973 din data de 14 noiembrie 2012 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2013.