ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5268/2013

Prin Decizia nr. 2007 din data de 5 aprilie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A.D. împotriva Deciziei nr. 4655 din 3 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., referitoare la existența unor hotărâri definitive și potrivnice, pronunțate în una și aceeași cauză, având același obiect și aceleași părți.

Astfel, Decizia nr. 4655 din 3 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. 3522/2/2012, a avut ca obiect revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, a Sentinței civile nr. 4083 din 16 mai 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 405/2/2011. Cea de-a doua hotărâre, reprezentată de Decizia civilă nr. 458 din 21 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă și de proprietate intelectuală, pronunțată în Dosarul nr. 3833/1/2010, a avut ca obiect revizuirea, în baza art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., a Deciziei civile nr. 1604 din 31 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care s-a respins ca nefondat recursul formulat de A.D., împotriva Sentinței civile nr. 129 din 08 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale. Instanța supremă a reținut că cele două hotărâri sunt pronunțate în dosare cu obiecte și cauze juridice diferite, chiar dacă au aceleași părți, motiv pentru care fiecare dintre instanțele respective, putea aprecia, în raport de obiectul pricinii, îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererilor de revizuire formulate de revizuent, în cauze diferite, fără ca cea ulterior învestită să încalce autoritatea lucrului judecat a unei dezlegări date de instanța anterioară.

Împotriva acestei decizii a formulat revizuire A.D. solicitând admiterea cererii și anularea deciziei astfel atacate, care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. 2742/1/2013. În motivare, revizuentul a arătat că hotărârea atacată încalcă autoritatea de lucru judecat a Sentinței nr. 6034 din data de 24 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. 2594/2/2012, prin care s-a dispus respingerea excepției inadmisibilității și, pe fond, respingerea, ca nefondată, a cererii de revizuire. Consideră că revizuirea, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este admisibilă, întrucât Sentința nr. 6034 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 24 octombrie 2012 și Decizia nr. 2007 din data de 5 aprilie 2013, a Înaltei Curți de Casație și Justiție sunt hotărâri definitive potrivnice, ultima dintre acestea încălcând autoritatea de lucru judecat a celei dintâi.

De asemenea, consideră că, în speță, este îndeplinită și condiția triplei identități pentru admisibilitatea cererii de revizuire, întrucât cele două dosare au același obiect, aceeași cauză și au urmat între aceleași părți. Astfel, cele două instanțe au fost învestite cu analiza fișei postului prevăzută la poziția 31 din anexa nr. 20 a Direcției Comerciale din cadrul Secretariatului General al Camerei Deputaților, înaintată pentru gestionare Direcției Resurse Umane, la data de 8 ianuarie 1999, care a fost modificată nelegal la data de 3 februarie 1999 și care are caracterul unui înscris nou, descoperit în ședința publică din data de 1 martie 2012 a Judecătoriei Sectorului 5 București în Dosarul nr. 22456/302/2010.

De asemenea, mai susține și faptul că cererea de revizuire întemeiată pe art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, era admisibilă deoarece textul reglementează un alt motiv de revizuire, pe lângă cele prevăzute în codul de procedură civilă, respectiv "pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de dispozițiile art. 148 alin. (2), coroborat cu dispozițiile art. 20 alin. (2) din Constituția României". Revizuentul mai arată că atât instanța de fond, cât și instanța de revizuire au depășit atribuțiile puterii judecătorești, prin calificarea, în mod greșit, a actelor de gestiune privind organizarea instituției publice a administrației centrale și refuzul nejustificat de a le cenzura, potrivit dispozițiilor Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și fiscal.

Prin întâmpinare, intimata a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire, considerând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. referitoare la existența triplei identități cu privire la părțile, obiectul și cauza litigiilor, care să permită revizuentului să pretindă o încălcare a principiului autorității de lucru judecat. Examinând cererea de revizuire în raport de excepția de inadmisibilitate invocată de intimat, a cărei analiză este prioritară, potrivit dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a o respinge, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente; Dispozițiile art. 322 C. proc. civ. stipulează faptul că revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri pronunțată de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere în ipotezele prevăzute, la pct. 1 - 10 ale textului de lege menționat.

Din această perspectivă și având în vedere faptul că revizuirea este o cale extraordinară de atac, reiese că aceasta nu poate fi exercitată decât pentru motivele limitativ prevăzute de dispozițiile legale invocate mai sus. Temeiul juridic al cererii de revizuire de față este art. 322 pct. 7 C. proc. civ. care stipulează faptul că revizuirea poate fi promovată dacă există hotărâri potrivnice date de instanțe de același grad sau grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Prin urmare, potrivit textului de lege indicat, pentru ca cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. să poată fi admisibilă, este necesară îndeplinirea cumulativă a condițiilor impuse de acest text de lege și anume existența triplei identități cu privire la părțile, obiectul și cauza litigiilor.

Motivul pentru care a fost instituită obligativitatea îndeplinirii acestor condiții de admisibilitate a cererii de revizuire îl constituie necesitatea înlăturării încălcării principiului autorității de lucru judecat, situație care ar face imposibilă punerea în executare a hotărârilor care cuprind dispoziții potrivnice, prin interesul fiecăreia dintre părți de a se prevala de hotărârea care îi este favorabilă. În speță, condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., reprezentând tripla identitate de părți, obiect și cauză ale litigiilor în care s-au pronunțat hotărârile judecătorești, care, în opinia revizuentului sunt potrivnice, nu sunt îndeplinite. Deși existența identității de părți nu poate fi contestată, în ceea ce privește obiectul litigiilor în care au fost pronunțate cele două hotărâri se constată faptul că acestea nu au același obiect și nici aceeași cauză.

Astfel, litigiul reprezentat de Dosarul nr. 2594/2/2012, în care a fost pronunțată Sentința nr. 6034 din 24 octombrie 2012 de către Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a avut ca obiect revizuirea Sentinței civile nr. 1077 din 14 februarie 2011 a Curții de Apel București, pronunțată în Dosarul nr. 12814/2/2010, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

și înlăturarea excepției inadmisibilității, susținându-se descoperirea unui înscris nou, reprezentat de fișa postului aferentă poziției nr. 31 din anexa 20 a Direcției Comerciale din cadrul Secretariatului General al Camerei Deputaților, depus pentru prima dată în ședința publică din data de 1 martie 2012. Cel de-al doilea litigiu, constând în Dosarul nr. 7029/1/2012, în care a fost pronunțată Decizia nr. 2007 din data de 5 aprilie 2013, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a avut ca obiect revizuirea Deciziei nr. 4655 din 03 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, dată în Dosarul nr. 3522/2/2012, care, de asemenea, a avut ca obiect revizuirea unei alte hotărâri judecătorești, respectiv a Sentinței nr. 4083 din 16 mai 2011, pronunțată de aceeași instanță, în Dosarul nr. 405/2/2011, întemeiată pe dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

În raport de cele arătate, în speță, nu poate fi reținută identitatea de obiect dintre cele două litigii, fapt care conduce și la inexistența, din acest motiv, a identității de cauză. Prin urmare, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pentru însăși admisibilitatea cererii de revizuire și, în consecință, va dispune respingerea acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 2007 din 05 aprilie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, formulată de revizuentul A.D. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 noiembrie 2013. Procesat de GGC - GV