ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5268/2013

Prin Decizia nr. 2007 din data de 5 aprilie

2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a

fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul

A.D. împotriva Deciziei nr. 4655 din 3 septembrie 2012 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative

prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., referitoare la existența unor

hotărâri definitive și potrivnice, pronunțate în una și aceeași cauză, având

același obiect și aceleași părți.

Astfel, Decizia nr.

4655 din 3 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. 3522/2/2012, a

avut ca obiect revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 21 alin. (2) din

Legea nr. 554/2004, a Sentinței civile nr. 4083 din 16 mai 2011, pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

în Dosarul nr. 405/2/2011.

Cea de-a doua

hotărâre, reprezentată de Decizia civilă nr. 458 din 21 ianuarie 2011 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția I civilă și de proprietate intelectuală,

pronunțată în Dosarul nr. 3833/1/2010, a avut ca obiect revizuirea, în baza

art. 322 pct. 7 C. proc. civ., a Deciziei civile nr. 1604 din 31 martie 2010 a

Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care s-a respins ca nefondat

recursul formulat de A.D., împotriva Sentinței civile nr. 129 din 08 ianuarie

2009, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a conflicte de muncă și

asigurări sociale.

Instanța supremă a

reținut că cele două hotărâri sunt pronunțate în dosare cu obiecte și cauze

juridice diferite, chiar dacă au aceleași părți, motiv pentru care fiecare

dintre instanțele respective, putea aprecia, în raport de obiectul pricinii,

îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererilor de revizuire formulate

de revizuent, în cauze diferite, fără ca cea ulterior învestită să încalce

autoritatea lucrului judecat a unei dezlegări date de instanța anterioară.

Împotriva acestei

decizii a formulat revizuire A.D. solicitând admiterea cererii și anularea

deciziei astfel atacate, care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub

nr. 2742/1/2013.

În motivare,

revizuentul a arătat că hotărârea atacată încalcă autoritatea de lucru judecat

a Sentinței nr. 6034 din data de 24 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de

Apel București în Dosarul nr. 2594/2/2012, prin care s-a dispus respingerea

excepției inadmisibilității și, pe fond, respingerea, ca nefondată, a cererii

de revizuire.

Consideră că

revizuirea, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este

admisibilă, întrucât Sentința nr. 6034 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 24 octombrie 2012

și Decizia nr. 2007 din data de 5 aprilie 2013, a Înaltei Curți de Casație și

Justiție sunt hotărâri definitive potrivnice, ultima dintre acestea încălcând

autoritatea de lucru judecat a celei dintâi.

De asemenea,

consideră că, în speță, este îndeplinită și condiția triplei identități pentru

admisibilitatea cererii de revizuire, întrucât cele două dosare au același

obiect, aceeași cauză și au urmat între aceleași părți.

Astfel, cele două

instanțe au fost învestite cu analiza fișei postului prevăzută la poziția 31

din anexa nr. 20 a Direcției Comerciale din cadrul Secretariatului General al

Camerei Deputaților, înaintată pentru gestionare Direcției Resurse Umane, la

data de 8 ianuarie 1999, care a fost modificată nelegal la data de 3 februarie

1999 și care are caracterul unui înscris nou, descoperit în ședința publică din

data de 1 martie 2012 a Judecătoriei Sectorului 5 București în Dosarul nr.

22456/302/2010.

De asemenea, mai

susține și faptul că cererea de revizuire întemeiată pe art. 21 alin. (2) din

Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, era admisibilă deoarece

textul reglementează un alt motiv de revizuire, pe lângă cele prevăzute în

codul de procedură civilă, respectiv "pronunțarea hotărârilor rămase

definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului

comunitar, reglementat de dispozițiile art. 148 alin. (2), coroborat cu

dispozițiile art. 20 alin. (2) din Constituția României".

Revizuentul mai arată

că atât instanța de fond, cât și instanța de revizuire au depășit atribuțiile

puterii judecătorești, prin calificarea, în mod greșit, a actelor de gestiune

privind organizarea instituției publice a administrației centrale și refuzul

nejustificat de a le cenzura, potrivit dispozițiilor Legii nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ și fiscal.

Prin întâmpinare,

intimata a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire, considerând

că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 7 C.

proc. civ. referitoare la existența triplei identități cu privire la părțile,

obiectul și cauza litigiilor, care să permită revizuentului să pretindă o

încălcare a principiului autorității de lucru judecat.

Examinând cererea de

revizuire în raport de excepția de inadmisibilitate invocată de intimat, a cărei

analiză este prioritară, potrivit dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., Înalta

Curte urmează a o respinge, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente;

Dispozițiile art. 322

C. proc. civ. stipulează faptul că revizuirea unei hotărâri rămase definitive

în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri pronunțată de

o instanță de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere în ipotezele

prevăzute, la pct. 1 - 10 ale textului de lege menționat.

Din această

perspectivă și având în vedere faptul că revizuirea este o cale extraordinară

de atac, reiese că aceasta nu poate fi exercitată decât pentru motivele

limitativ prevăzute de dispozițiile legale invocate mai sus.

Temeiul juridic al

cererii de revizuire de față este art. 322 pct. 7 C. proc. civ. care stipulează

faptul că revizuirea poate fi promovată dacă există hotărâri potrivnice date de

instanțe de același grad sau grade deosebite, în una și aceeași pricină, între

aceleași persoane, având aceeași calitate.

Prin urmare, potrivit

textului de lege indicat, pentru ca cererea de revizuire întemeiată pe

dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. să poată fi admisibilă, este

necesară îndeplinirea cumulativă a condițiilor impuse de acest text de lege și

anume existența triplei identități cu privire la părțile, obiectul și cauza

litigiilor.

Motivul pentru care a

fost instituită obligativitatea îndeplinirii acestor condiții de admisibilitate

a cererii de revizuire îl constituie necesitatea înlăturării încălcării

principiului autorității de lucru judecat, situație care ar face imposibilă

punerea în executare a hotărârilor care cuprind dispoziții potrivnice, prin

interesul fiecăreia dintre părți de a se prevala de hotărârea care îi este

favorabilă.

În speță, condițiile

de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

reprezentând tripla identitate de părți, obiect și cauză ale litigiilor în care

s-au pronunțat hotărârile judecătorești, care, în opinia revizuentului sunt

potrivnice, nu sunt îndeplinite.

Deși existența identității

de părți nu poate fi contestată, în ceea ce privește obiectul litigiilor în

care au fost pronunțate cele două hotărâri se constată faptul că acestea nu au

același obiect și nici aceeași cauză.

Astfel, litigiul

reprezentat de Dosarul nr. 2594/2/2012, în care a fost pronunțată Sentința nr.

6034 din 24 octombrie 2012 de către Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a avut ca obiect revizuirea Sentinței

civile nr. 1077 din 14 februarie 2011 a Curții de Apel București, pronunțată în

Dosarul nr. 12814/2/2010, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc.

civ. și înlăturarea excepției inadmisibilității, susținându-se descoperirea

unui înscris nou, reprezentat de fișa postului aferentă poziției nr. 31 din

anexa 20 a Direcției Comerciale din cadrul Secretariatului General al Camerei

Deputaților, depus pentru prima dată în ședința publică din data de 1 martie

2012.

Cel de-al doilea

litigiu, constând în Dosarul nr. 7029/1/2012, în care a fost pronunțată Decizia

nr. 2007 din data de 5 aprilie 2013, a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția I civilă, a avut ca obiect revizuirea Deciziei nr. 4655 din 03

septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și

fiscal, dată în Dosarul nr. 3522/2/2012, care, de asemenea, a avut ca obiect

revizuirea unei alte hotărâri judecătorești, respectiv a Sentinței nr. 4083 din

16 mai 2011, pronunțată de aceeași instanță, în Dosarul nr. 405/2/2011,

întemeiată pe dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

În raport de cele

arătate, în speță, nu poate fi reținută identitatea de obiect dintre cele două

litigii, fapt care conduce și la inexistența, din acest motiv, a identității de

cauză.

Prin urmare, Înalta

Curte constată că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de

dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pentru însăși admisibilitatea

cererii de revizuire și, în consecință, va dispune respingerea acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire a Deciziei nr. 2007 din 05 aprilie 2013 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, formulată de revizuentul

A.D.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 14 noiembrie 2013.

Procesat

de GGC - GV