ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 20.11.2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4868/2012

HOTĂRÂRE
20.11.2012
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4868/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele

cauzei

Prin

cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC P.G. SRL a solicitat, în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Comisia de Autorizare

a Jocurilor de Noroc, suspendarea executării Deciziei nr. 161 din 16 februarie

2012 a Comisiei de autorizare a jocurilor de noroc, până la pronunțarea

instanței de fond asupra cererii de anulare a deciziei.

În

motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin Decizia nr. 161 din 16

februarie 2012 (anexa nr. 1) Comisia de autorizare a jocurilor de noroc din

cadrul MFP, a dispus revocarea Licenței de organizare a jocurilor de noroc tip

bingo organizate prin intermediul sistemelor rețelelor de televiziune nr.

R01580L000029 (anexa nr. 2) valabilă până la 31 august 2014 și s-a constatat

încetarea valabilității Autorizației de exploatare a jocurilor de noroc tip

bingo organizate prin intermediul sistemelor de televiziune nr. R01580X004734

(anexa nr. 3) valabilă până la 31 august 2012, întrucât a apreciat că

reclamanta înregistrează obligații de plată restante față de bugetul general

consolidat, mai vechi de 30 de zile.

Reclamanta

a criticat actul administrativ și a arătat că în speță sunt îndeplinite cele

două condiții prevăzute de lege pentru suspendarea executării acestuia.

A

susținut că există o îndoială puternică asupra legalității actului încheiat în

condițiile în care procedura de comunicare și redactarea deciziei sunt afectate

de vicii; în care, prin Încheierea civilă nr. 257/2012 din 17 februarie 2012

pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în Dosarul nr. 812/112/2012 s-a dispus

față de reclamantă deschiderea procedurii generale a insolvenței, societate a

exprimându-și intenția expresă de reorganizare judiciară pe baza unui plan ce

va fi întocmit în termen legal și care va prevedea, în concret, plata

integrală, voluntară, a tuturor obligațiilor; că, în această situație,

obligațiile de plată nu mai pot fi considerate restante; că măsura de revocare

a licenței era, astfel, interzisă prin dispozițiile art. 36 din Legea nr.

85/2006; că societatea avea constituită în vederea garantării plății

obligațiilor către stat o ipotecă mobiliară, autentificată sub nr. 184 din 07

februarie 2012 de BNP C.M.S.&M.P., în favoarea Direcției Generale a

Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud, Administrația Finanțelor Publice pentru

Contribuabili Mijlocii Bistrița-Năsăud, act de care Comisia nu a ținut cont.

Sub

aspectul producerii unei pagube iminente, reclamanta a învederat că prin

comunicarea Deciziei nr. 161 din 16 februarie 2012 a Comisiei de autorizare a

jocurilor de noroc s-a încetat întreaga activitate a societății privind

organizarea și exploatarea jocului de noroc Bingo TV, demers ce va determina

încetarea contractelor de muncă a unui număr de peste 3.500 de salariați și,

organizarea următoarelor ediții ale jocului fiind împiedicată, ar fi grav

afectată credibilitatea jocului, fapt de natură a atrage blocarea activității

și închiderea societății, situație în care va pierde atât bugetul statului prin

dispariția unui bun contribuabil cât și angajații și asociații societății.

Hotărârea

instanței de fond

Prin

Sentința civilă nr. 382 din data de 22 mai 2012, Curtea de Apel Cluj, secția a

II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea

reclamantei SC P.G. SRL privind suspendarea executării Deciziei nr. 161 din 16

februarie 2012 a Comisiei de autorizare a jocurilor de noroc.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a apreciat că în cauză nu este realizată

condiția cazului bine justificat, sub aspectul unei îndoieli privind

legalitatea actului administrativ atacat.

Curtea

a respins susținerile reclamantei privind viciile de comunicare ale actului

contestat, arătând că, potrivit procesului-verbal al ședinței Comisiei de

autorizare a jocurilor de noroc din data de 16 februarie 2012, încheiat cu

ocazia analizării actelor, și în vederea exprimării de către contribuabil a

dreptului la apărare, reclamanta a fost asistată de numiții C.R., R.P. și

C.V.E. care au fost de altfel prezenți pe tot parcursul desfășurării ședinței,

că reprezentantului legal al reclamantei precum și asociaților societății

reclamante le-a fost transmis conținutul deciziei și a adresei de înaintare a

acesteia (nr. 736.785 din 16 februarie 2012), însă aceștia refuzând preluarea

documentelor și susținând că doresc comunicarea prin oficiul poștal, s-a

procedat astfel.

Prima

instanță a mai arătat că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 15 alin.

(4) lit. a) din O.U.G. nr. 77/2009 și nici ale art. 15 alin. (5) lit. a) - c),

relevant pentru soluționarea cauzei nici aspectul legat de reorganizarea

activității reclamantei, întrucât, pe de o parte, faza de reorganizare este o

fază ulterioară deschiderii procedurii insolvenței care poate să aibă sau nu

loc în condițiile art. 3 pct. 20 din Legea nr. 85/2006, iar, pe de altă parte,

reclamanta nici nu a făcut dovada că se află în perioada de reorganizare prin

aprobarea unui plan de reorganizare de către judecătorul sindic, ci doar că

intenționează să se reorganizeze.

Referitor

la existența unei garanții sub forma unei ipoteci imobiliare, instanța de fond

a apreciat că aceasta are rolul de a garanta îndeplinirea unor obligații de

plată existente și nu este de natură a reconsidera respectivele obligații de

plată ca nefiind restante în condițiile în care singura modalitate de stingere

a obligațiilor bugetare fiscale este cea prevăzută în Codul de procedură

fiscală.

Examinând

realizarea condiției pagubei iminente, prima instanță a apreciat că punerea în executare

a deciziei Comisiei de autorizare a jocurilor de noroc nu s-a dovedit a avea un

impact negativ și nici nu este necesară suspendarea acesteia pentru conservarea

unor drepturi viitoare.

Recursul

Împotriva

acestei sentințe a formulat recurs reclamanta SC P.G. SRL, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În

motivarea cererii de recurs, reclamanta a arătat în esență următoarele:

-

Instanța de fond a pronunțat o sentință cu încălcarea sau aplicarea greșită a

legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).

-

Arată recurenta că în mod greșit a reținut instanța de fond că nu sunt

îndeplinite condițiile cazului bine justificat și a prejudiciului iminent.

În

ceea ce privește cazul bine justificat, arată recurenta că este îndeplinită.

Astfel decizia a cărui suspendare o solicită a fost luată în condițiile în care

Comisia de autorizare a jocurilor de noroc din cadrul Ministerului Finanțelor

Publice nu a fost legal întrunită, lipsește semnătura președintelui sau

vicepreședintelui Comisiei, ceea ce atrage nulitatea acestei decizii. De

asemenea, arată recurentul că Ordinul nr. 213/2012 - nu a fost publicat în

Monitorul Oficial și prin urmare nu este în vigoare iar comisia constituită în

baza acestui ordin și semnarea deciziei conform acestui ordin, constituie o îndoială

serioasă asupra legalității actului administrativ.

Se

arată de asemenea că modalitatea de comunicare a deciziei a fost abuzivă,

într-o zi nelucrătoare duminică atât la sediul și punctul de transmisie a

jocului "S.B.M." - persoane din Garda Centrală și Ministerul

Finanțelor Publice - intrând pe platoul de emisie și oprind jocul chiar dacă în

cursul săptămânii s-au vândut cartoane și jucătorii au fost privați de joc. Se

arată că și comunicarea deciziei s-a făcut la altă adresă decât sediul social.

Pe

fondul problemei, se arată de recurent că există îndoieli puternice cu privire

la luarea deciziei, întrucât societatea nu înregistra debite restante mai vechi

de 30 de zile, avea constituită în vederea garantării obligațiilor către stat o

ipotecă mobiliară, societatea avea înregistrată la Tribunalul Bistrița - Năsăud

o cerere pentru deschiderea procedurii insolvenței în vederea reorganizării

judiciare.

-

Referitor la existența unei pagube iminente se arată că revocarea intempestivă

a licenței a determinat încetarea activității societății, chiar dacă,

societatea avea taxele aferente achitate, nu a putut beneficia de acestea.

A

mai arătat că au încetat contractul de muncă a unui număr de 1975 de salariați

ca urmare a retragerii licenței și păgubiți sunt și câștigătorii care nu au

reușit să-și încaseze premiile.

Considerentele

și soluția instanței de recurs

Analizând

cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum

și în conformitate cu prevederile art. 304

1

Curte constată că aceasta nu este fondată pentru următoarele considerente:

-

În conformitate cu prevederile art. 14 alin. (1) Legea nr. 554/2004:

(1)

În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu

sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul,

persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea

executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond".

Potrivit

art. 2, alin. (1) lit. ș), t): "(1) În înțelesul prezentei legi, termenii

și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

ș)

pagubă iminentă - prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz,

perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui

serviciu public;

t)

cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt și de drept,

care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității

actului administrativ";

Înalta

Curte constată că instanța de fond a analizat corect dispozițiile legale arătate

mai sus raportate la situația de fapt prezentată de recurenta reclamantă.

În

mod corect a reținut instanța de fond că motivele de nelegalitate invocate de

recurenta reclamantă nu sunt în măsură să creeze o îndoială serioasă asupra

legalității deciziei atacate.

Așa

cum a arătat și instanța fondului, motivele privind modul de comunicare a

deciziei nu sunt un caz bine justificat, oricum puteau fi valorificate o dată

cu administrarea probelor pe fondul cauzei, reținându-se corect că

reprezentanții reclamantei sunt cei care nu au dorit înmânarea documentelor,

susținând că doresc o comunicare prin poștă.

Nici

criticile legate de condițiile de formă ale emiterii deciziei de revocare nu

sunt în măsură, să se contureze ca și caz bine justificat, nefiind vorba de o

răsturnare a prezumției de legalitate.

Cât

privește cererea privind reorganizarea societății, se constată că nu pot fi

aplicabile dispozițiile art. 36 din legea nr. 85/2006 deoarece o simplă cerere

înregistrată la Tribunal nu echivalează cu deschiderea procedurii, fiind vorba

doar de o intenție de reorganizare până la aprobarea unui plan de reorganizare

de către judecătorul sindic.

Garanția

mobiliară reprezintă un simplu element care are rolul de a garanta îndeplinirea

obligațiilor de plată deja existente ale societății, nu pot fi coroborate cu

alte aspecte care să contureze un caz bine justificat.

În

ceea ce privește condiția pagubei iminente se constată că neexistând un caz

bine justificat conturat în cauză, instanța de fond în mod corect a apreciat că

nu este îndeplinită în cauză, deoarece trebuie îndeplinite în mod cumulativ

condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta

Curte reține și că cererea de suspendare a fost formulată de recurenta -

reclamantă în conformitate cu prevederile art. 14 alin. (1) Legea nr. 554/2004

până la pronunțarea instanței de fond care prin Sentința civilă nr. 641 din 3

octombrie 2012 - pronunțată de Curtea de Apel Cluj a respins ca neîntemeiată

cererea privind anularea Deciziei nr. 597 din 26 martie 2012 emisă de pârâtul -

intimat Ministerul Finanțelor Publice - Comisia de autorizare a jocurilor de

noroc prin care s-a respins plângerea formulată împotriva Deciziei nr. 161 din

16 februarie 2012.

Prin

urmare și cererea de anulare a Deciziei nr. 161/2012 - a fost respinsă de

instanța de fond care a analizat pe fond toate criticile de nelegalitate

arătate de altfel și în cererea de suspendare.

Temeiul

legal al soluției adoptate de instanța de recurs

Constatând

că instanța de fond a pronunțat-o sunt legale și temeinică, că nu există motive

de casare sau modificare a acesteia, în conformitate cu art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

Respinge

recursul declarat de SC P.G. SRL împotriva Sentinței civile nr. 382/2012 din 22

mai 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 20 noiembrie 2012.

Procesat

de GGC - GV

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-11-02
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4538/2012
și de a stabili resursele financiare pentru susținerea realizării acestuia. Recurentul a mai invocat natura specială a prevederilor cuprinse în O.U.G. nr. 77/2009 față de cele din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, arătând și
ÎCCJ 2012-09-21
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3670/2012
Publice - Comisia de Autorizare a Jocurilor de Noroc, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., precum și art. 304 1 C. proc. civ. Recurentul a combătut soluția fondului sub următo
ÎCCJ 2012-01-20
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 256/2012
mai desfășura activitatea de organizare a jocurilor de noroc și astfel societatea nu mai are activitate și nu mai realizează venituri. Decizia de revocare a licenței produce un prejudiciu prin sine însuși întrucât lipsește de venituri socie
ÎCCJ 2012-03-20
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1456/2012
conform art. 114 1 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că întâmpinarea a fost formulată la data de 16 septembrie 2011, primul termen de judecată fiind fixat la data de 19 septembrie 2011, astfel încât s-a constatat că întâmpinarea a fost for
ÎCCJ 2014-06-03
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2584/2014
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 10625/2/2
Sursă