ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2584/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 10625/2/2012 din 14 decembrie 2011, reclamanta SC K.I. SRL a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Finanțelor Publice prin Comisia de Autorizare a Jocurilor de Noroc solicitând: 1. anularea Deciziei nr. 1128 din 28 iulie 2011 emisa de Comisia de Autorizare a Jocurilor de Noroc din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, 2. anularea adresei din 08 noiembrie 2011 emisă de Ministerul Finanțelor Publice, Comisia de Autorizare a Jocurilor de Noroc.

A arătat reclamanta că prin Decizia nr. 1128 din 28 iulie 2011 i-a fost revocată licența de organizare a jocurilor de noroc de tip slot-machine, în temeiul art. 17 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 77/2009 întrucât societatea ar înregistra obligații restante la bugetul de stat mai vechi de 30 de zile, și s-a constatat încetată valabilitatea autorizației de exploatare a jocurilor de noroc de tip slot-machine, conform art. 12 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2009. Reclamanta consideră că nu mai există temei pentru revocarea licenței de funcționare, întrucât decizia de impunere a fost suspendată de instanța de judecată iar procesul-verbal de contravenție este suspendat ca urmare a introducerii contestației la instanța de judecată, fiind aplicabile prevederile art. 15 alin. (5) din O.U.G.

nr. 77/2009 potrivit căruia "nu se consideră obligații de plată restante în sensul alin. (4) lit. a): c) obligațiile de plată pentru care s-a dispus suspendarea actului administrativ fiscal sau care sunt suspendate în condițiile legii, după caz". Prin întâmpinarea depusă de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice s-a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată. La termenul din 05 septembrie 2012, reclamanta a depus cerere completatoare a acțiunii introductive prin care a solicitat, pe lângă petitul 2 arătat inițial, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună și admiterea cererii de reexaminare a Deciziei nr. 1128 din 28 iulie 2011 cu consecința anulării deciziei. În motivarea cererii completatoare, reclamanta a arătat că din dispozițiile art. 17 alin. (2) din O.U.G.

nr. 77/2009 rezultă că nu era obligatorie revocarea licenței de organizare a jocurilor de noroc, Comisia putând să aprecieze dacă această măsură se impune sau nu. Ulterior, la termenul din 17 octombrie 2012, reclamanta a depus cerere precizatoare, în sensul obligării pârâtelor să emită o decizie de revocare a Deciziei nr. 1128 din 28 iulie 2011, cerere respinsă de către prima instanță ca fiind tardiv formulată. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 5859 din 17 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC K.I. SRL în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Finanțelor Publice - Comisia de Autorizare a Jocurilor de Noroc, ca nefondată.

Pentru a pronunța această sentință Curtea de apel a apreciat ca fiind nefondat capătul de cerere formulat de reclamantă privind anularea Deciziei nr. 1128 din 28 iulie 2011, reținând că legalitatea și temeinicia unui act administrativ se verifică având în vedere dispozițiile legale în vigoare și situația de fapt existentă la momentul emiterii actului administrativ. S-a constatat că, la momentul emiterii deciziei contestate, și anume la data de 28 iulie 2011, decizia de impunere nr. F-VL 248 din 12 aprilie 2011 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Vâlcea - Activitatea de Inspecție Fiscală, prin care s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații suplimentare de plată către bugetul de stat în cuantum total de 343.146 lei (impozit pe profit, TVA și accesorii), nu fusese anulată sau suspendată de instanțele judecătorești.

A apreciat judecătorul fondului incidența dispozițiilor art. 17 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc și ale art. 12 alin. (5) din același act normativ. În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere formulat de reclamantă, astfel cum a fost completat prin cererea depusă la data de 05 septembrie 2012, Curtea a reținut că prin adresa din 08 noiembrie 2011, Ministerul Finanțelor Publice - Comisia de autorizare a jocurilor de noroc a informat reclamanta că în ședința din 04 noiembrie 2011 Comisia a hotărât că soluționarea acțiunii în cauză să fie stabilită de către instanțele judecătorești.

Curtea de apel a apreciat că acest refuz al Comisiei de autorizare a jocurilor de noroc de a reexamina decizia de revocare a licenței reclamantei, este unul justificat, având în vedere că suspendarea executării deciziei de impunere dispusă de Tribunalul Vâlcea produce efecte de la data pronunțării acestei sentințe (11 octombrie 2011), urmând ca după această dată, obligațiile stabilite în sarcina reclamantei, prin decizia de impunere suspendată, să nu mai fie considerate obligații restante, astfel cum prevede expres art. 15 alin. (5) lit. c) din O.U.G. nr. 77/2009, invocat de reclamantă.

S-a reținut că suspendarea executării deciziei de impunere nu produce niciun efect cu privire la situația datoriilor reclamantei de la data emiterii deciziei de revocare a licenței, reclamanta având o întârziere mai mare de 30 de zile cu privire la plata obligațiilor respective, astfel cum în mod întemeiat s-a reținut în Decizia nr. 1128 din 28 iulie 2011. În ceea ce privește motivul de reexaminare a Deciziei nr. 1128 din 28 iulie 2011 invocat de reclamantă, referitor la posibilitatea Comisiei de autorizare a jocurilor de noroc de a aprecia, în funcție de consecințele produse, de a dispune măsura revocării sau nu a licenței, prima instanță l-a apreciat, de asemenea, ca nefondat, având în vedere cuantumul ridicat al obligațiilor restante ale reclamantei la data emiterii deciziei de revocare a licenței, față de care soluția comisiei este întemeiată.

Cu privire la invocarea de către reclamantă a Sentinței Tribunalului Vâlcea nr. 1196 din 03 aprilie 2012, irevocabilă prin Decizia Curții de Apel Pitești nr. 1645/06.2012, prin care s-a anulat Decizia de impunere F-VL nr. 248 din 12 aprilie 2011, Curtea de apel a apreciat că acestea nu pot reprezenta motive de anulare a Deciziei nr. 1128 din 28 iulie 2011 sau a adresei din 08 noiembrie 2011, având în vedere că au fost pronunțate ulterior emiterii actelor de mai sus, iar cauzele de nulitate a actelor administrative se analizează raportat la data emiterii actelor contestate, fără a se avea în vedere aspectele intervenite după emiterea acestora. Recursul Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta SC K.I.

SRL prin administrator judiciar C.Ș.O.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. S-a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii și anulării Deciziei nr. 1128/2011 și Adresei nr. 732308, 733609/2011. S-a arătat că instanța a făcut o greșită aplicare a legii în sensul că a omis a aplica principiul "quod nullum est nullum producit efectum", în măsura în care, prin hotărâri judecătorești irevocabile, s-a constatat că obligațiile fiscale care au condus la emiterea deciziei atacate nu au existat niciodată. Totodată, s-a susținut greșita aplicare a legii și în ceea ce privește capătul 2 al acțiunii, în condițiile în care autoritatea administrativă a refuzat să dea un răspuns solicitării de reexaminare deși a fost depus un certificat de grefă din care rezultă faptul că obligațiile fiscale erau suspendate.

Considerentele și soluția instanței de recurs Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în conformitate cu prevederile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente: În fapt, prin Decizia nr. 1128 din 28 iulie 2011 emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Comisia de autorizare a jocurilor de noroc s-a dispus revocarea licenței de organizare a jocurilor de noroc tip slot-machine, valabilă până la data de 30 noiembrie 2014, emisă în favoarea SC K.I. SRL și s-a constatat încetarea valabilității autorizațiilor de exploatare a jocurilor de noroc de tip slot-machine, emise în favoarea SC K.I. SRL.

În motivarea deciziei s-a arătat că din adresele din 27 iunie 2011, din 05 iulie 2011, din 06 iulie 2011 și din 06 iulie 2011 ale Direcției Generale a Finanțelor Publice Râmnicu Vâlcea a rezultat că SC K.I. SRL figura cu obligații de plată față de bugetul general consolidat neachitate cu o întârziere mai mare de 30 de zile de la data la care obligațiile erau scadente conform legii. În drept, prezintă relevanță dispozițiile art. 17 alin. (2) lit. a) din O.U.G.

nr. 77/2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc potrivit cărora "Comisia poate dispune, în funcție de consecințele produse, măsura revocării licenței de organizare a jocurilor de noroc în una dintre următoarele situații: a) neîndeplinirea obligațiilor de plată față de bugetul general consolidat sau plata acestora, conform prevederilor legale în vigoare, cu o întârziere mai mare de 30 de zile de la data la care obligațiile respective sunt scadente în condițiile legii". De asemenea, potrivit art. 12 alin. (5) din același act normativ "în situația în care un operator economic nu mai deține licență de organizare a jocurilor de noroc validă, indiferent de motivul care a generat această stare, autorizațiile de exploatare a jocurilor de noroc emise în favoarea acestuia își pierd valabilitatea cu aceeași dată, iar operatorul economic respectiv este obligat la plata taxelor de autorizare aferente, conform prevederilor art. 14". Fără a relua argumentele instanței de fond, expuse în partea introductivă a prezentei hotărâri, pe care instanța de control judiciar le însușește, se constată că nu pot fi primite criticile recurentei în sensul că Decizia nr. 1128 din 28 iulie 2011 emisă de Comisia de Autorizare a Jocurilor de Noroc din cadrul Ministerului Finanțelor Publice este lovită de nulitate,

ca efect al anulării actelor administrativ fiscale care au stat la baza emiterii acesteia. În raport de dispozițiile enunțate ale art. 17 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc, măsura revocării licenței de organizare a jocurilor de noroc se poate dispune de către comisie în condițiile în care beneficiarul figurează cu obligații de plată față de bugetul general consolidat neachitate cu o întârziere mai mare de 30 de zile de la data la care acestea au devenit scadente.

Astfel, la data emiterii deciziei contestate, s-a constatat că, potrivit adreselor din 27 iunie 2011, din 05 iulie 2011, din 06 iulie 2011 și din 06 iulie 2011 ale Direcției Generale a Finanțelor Publice Râmnicu Vâlcea, reclamanta figura cu obligații de plată restante față de bugetul de stat, cu întârziere mai mare de 30 de zile, respectiv, impozit pe profit în cuantum de 185.417 lei, accesorii impozit pe profit în cuantum de 79.130 lei, accesorii TVA în cuantum de 2.223 lei și impozit venit salarii în cuantum de 228 lei, totalizând 266.998 lei (la data de 5 iulie 2011). Se constată că, anularea ulterioară a Deciziei de impunere F- VL nr. 248 din 12 aprilie 2011 prin hotărâre judecătorească, nu constituie motiv de nulitate a actului administrativ contestat.

În ceea ce privește cererea "precizatoare" depusă la termenul din data de 17 octombrie 2012 prin care s-a solicitat în temeiul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 obligarea pârâtelor la emiterea unei decizii de revocare a Deciziei nr. 1128/2011, se constată că prin aceasta se introduce o cauză juridică nouă, în mod corect fiind respinsă ca tardiv formulată, de către prima instanță. De asemenea, Înalta Curte constată că această cerere nu a făcut obiectul procedurii prealabile, astfel că nici nu putea fi analizată în prezenta cauză.

În ceea ce privește refuzul autorității pârâte de a răspunde cererii de reexaminare a deciziei, în condițiile în care reclamanta făcuse dovada printr-un certificat de grefă că obligațiile fiscale nu erau scadente, fiind suspendată executarea, Înalta Curte apreciază că nu există un astfel de refuz, întrucât suspendarea nu vizează fondul cauzei, iar aceasta nu produce niciun efect în ceea ce privește existența datoriilor restante la momentul emiterii nr. Deciziei nr. 1128/2011. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC K.I. SRL prin administrator judiciar C.Ș.O.A. împotriva Sentinței nr. 5859 din 17 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2014. Procesat de GGC - NN