ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3670/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3670/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

deduse judecății

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamanta SC Q.I. SRL a solicitat, în contradictoriu

cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Comisia de Autorizare a Jocurilor de

Noroc, anularea deciziei din data de 31 ianuarie 2011 prin care a fost respinsa

plângerea prealabilă formulată de societatea reclamantă, anularea deciziei nr.

1938 din 23 decembrie 2010 emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Comisia de

Autorizare a Jocurilor de Noroc, prin care s-a dispus suspendarea pe o perioada

de 1 lună a autorizației de exploatare a jocurilor de noroc caracteristice

activității cazinourilor nr. X, valabilă de la 01 septembrie 2010 până la data

de 31 august 2011, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de

judecată în caz de opoziție.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că desfășoară activități specifice cazinourilor de mai bine

de 15 ani, activitatea sa fiind supusă autorizării anuale de către Comisiei de Autorizare

a Jocurilor de Noroc.

În data de 20 august 2010,

cu ocazia vizitei reprezentanților Comisiei, cu scopul evaluării în vederea emiterii

noii autorizații, aceștia au constatat faptul că reclamanta a redus numărul meselor

de joc de la 24 (autorizate conform autorizației nr. Y aferentă anului 2009-2010,

valabilă până la data de 31 august 2010) la numărul de 18 mese pentru care solicita

emiterea noii autorizații, fără a obține în prealabil acordul Comisiei.

Pentru acest viciu procedural,

respectiv încălcarea prevederilor autorizației nr. Y, valabilă până la data de 31

august 2010, astfel cum fusese aprobată prin decizia nr. 114 din 27 august 2009

a Comisiei, reclamanta a fost sancționată contravențional de către doi dintre membrii

echipei de specialiști (comisari ai Gărzii Financiare), fiind aplicată o amendă

contravențională în cuantum de 10.000 RON prin procesul-verbal din 20 august 2010.

Prin nota de

constatare încheiată în aceeași zi, respectiv 20 august 2010, echipa de specialiști

ai Comisiei de Autorizare a Jocurilor de Noroc a constatat îndeplinirea tuturor

condițiilor impuse de lege pentru emiterea noii autorizații anuale de exploatare

a jocurilor de noroc caracteristică activității cazinourilor pentru cele 18 mese

de joc.

Totodată, prin aceeași

notă de constatare s-a menționat faptul că societatea a încălcat prevederile autorizației

nr. Y, valabilă până la data de 31 august 2010, aprobată prin decizia nr. 114

din 27 august 2009 emisă de Comisie, autorizație ce era în vigoare la momentul controlului

și era valabilă până la data de 31 august 2010, situație în care a și fost sancționată

contravențional prin procesul-verbal sus-menționat de către comisarii Gărzii Financiare.

Prin decizia nr. 2000

din 30 august 2010 emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Comisia de Autorizare

a Jocurilor de Noroc a fost acordată reclamantei autorizația de exploatare a jocurilor

de noroc pentru 18 mese de joc specifice activității de cazinouri, autorizație cu

nr. X, ce a intrat în vigoare începând cu data de 01 septembrie 2010.

Ulterior, prin decizia

nr. 1938 din 23 decembrie 2010 emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Comisia

de Autorizare a Jocurilor de Noroc s-a dispus suspendarea pentru 1 lună a noii autorizații

de exploatare a jocurilor de noroc caracteristice activității cazinourilor nr. X

emisă în baza deciziei nr. 2000 din 30 august 2010 a Comisiei.

Măsura suspendării autorizației

a fost aplicată de către Comisie, astfel cum rezultă din motivarea acesteia, ca

urmare încheierii de către comisarii Gărzii Financiare a procesului-verbal din

20 august 2010 menționat anterior.

Această decizie a fost

comunicată reclamantei la data de 05 ianuarie 2011.

Împotriva deciziei a formulat

plângere prealabilă, plângere înregistrată în 05 ianuarie 2011 la registratura intimatei.

Prin adresa din 07

februarie 2011 emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Comisia de Autorizare a

Jocurilor de Noroc a fost informată că în ședința din data de 31 ianuarie 2011,

a fost respinsă plângerea prealabilă formulată de societate.

Reclamanta a criticat

decizia pârâtei, susținând că în speță nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru

aplicarea măsurii suspendării actului administrativ (autorizației de exploatare

a jocurilor caracteristice activității cazinourilor nr. X) emisă în baza deciziei

de autorizare nr. 2000 din 30 august 2010 a Ministerului Finanțelor Publice - Comisia

de Autorizare a Jocurilor de Noroc pentru perioada 10 septembrie 2010 - 31

august 2011.

A arătat că nu a existat

o intenție de frauda din partea reclamantei, ci a fost o simplă neînțelegere de

natură procedurală, ce a intervenit cu ocazia pregătirii amplasamentului pentru

obținerea noii autorizații și că autorizația acordata prin Decizia nr. 114 din

27 august 2009 emisă de Comisia de autorizare a Jocurilor de Noroc, ale cărei prevederi

s-a considerat că au fost încălcate prin reducerea numărului meselor de joc autorizate

de la 24 la 18, a expirat la data de 31 august 2010, situație în care măsura suspendării

actului administrativ (autorizației de exploatare a jocurilor caracteristice activității

cazinourilor) nu mai putea fi aplicată la data de 23 decembrie 2010 retroactiv.

Or, în condițiile în care

reclamanta nu a încălcat prevederile autorizației nr. X, valabilă de la 01 septembrie

2010 până la 31 august 2011, în mod nelegal a fost suspendată această autorizație

pentru faptul că ar fi fost încălcat un alt act administrativ, act administrativ

al cărui valabilitate a expirat la data de 31 august 2010.

În fine, în condițiile

în care nu au fost produse consecințe negative prin reducerea numărului de mese

de joc de la 24 la 18, reclamanta considera că nu se impunea aplicarea măsurii suspendării

actului administrativ (autorizației).

în cauză

Pârâtul Ministerul Finanțelor

Publice a solicitat, prin întâmpinare, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând

că suspendarea autorizației de exploatare a jocurilor de noroc a avut la bază situația

de fapt reținută în procesul verbal de constatare a contravenției, transmis Comisiei

de autorizare a jocurilor de noroc de Garda Financiară - Comisariatul General împreună

cu propunerea de suspendare a autorizației de exploatare pentru o perioadă de o

lună, iar actul administrativ contestat a avut ca efect suspendarea drepturilor

conferite de autorizația de exploatare a jocurilor de noroc.

A mai susținut că măsura

suspendării produce efecte nu asupra actului în sine, ci asupra efectelor pe care

acesta le generează, că, în condițiile în care reclamanta deținea autorizație de

exploatare a jocurilor de noroc atât la data propunerii suspendării, cât și la data

suspendării, măsura putea fi legal dispusă de către Comisie, iar acceptarea argumentelor

reclamantei ar echivala cu faptul că, deși textul de lege prevede posibilitatea

suspendării, de către Comisie, a autorizației de exploatare, această măsură să nu

poată fi aplicată cu trei luni (sau 6 luni, după caz) înainte de data limită prevăzută

în actul administrativ care conferă beneficiarului dreptul de a exploata o anumită

activitate din sfera jocurilor de noroc.

de fond

Prin sentința civilă

nr. 5008 din 12 septembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de către reclamanta SC Q.I.

SRL și, în consecință, a anulat decizia nr. 1938 din 23 decembrie 2010 emisă de

Ministerul Finanțelor Publice - Comisia de Autorizare a Jocurilor de Noroc, precum

și decizia de soluționare a contestației fiscale formulată împotriva primei decizii.

În motivarea acestei soluții,

instanța de fond a apreciat că autorizația acordata prin decizia nr. 114 din 27

august 2009 emisă de Comisia de Autorizare a Jocurilor de Noroc, ale cărei prevederi

s-a considerat că au fost încălcate prin reducerea numărului meselor de joc autorizate

de la 24 la 18, a expirat la data de 31 august 2010, situație în care măsura suspendării

actului administrativ (autorizației de exploatare a jocurilor caracteristice activității

cazinourilor) nu mai putea fi aplicată la data de 23 decembrie 2010 retroactiv,

în condițiile în care, la data aplicării sancțiunii suspendării, actul administrativ

presupus încălcat nu mai exista, expirând perioada sa de valabilitate.

Curtea a mai reținut că

societatea reclamantă nu a încălcat prevederile autorizației nr. X, valabilă de

la 01 septembrie 2010 până la 31 august 2011, situație în care în mod nelegal a

fost suspendată această autorizație, mai ales că anterior controlului comunicase

direcției de specialitate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice modificările

preconizate în „Floor-plan”.

Prima instanță a respins

argumentele pârâtei în sensul că efectele încălcării vechii autorizații trebuie

să fie recunoscute și extinse asupra autorizației viitoare emisă în favoarea beneficiarului

în cauză, cu motivarea că dispozițiile art. 76 lit. d) din O.U.G. nr. 77/2009 nu

pot fi interpretate decât restrictiv, acestea descriind conținutul unei contravenții,

iar nu prin extindere la ipoteze neavute în vedere de către legiuitor. Pârâta avea

posibilitatea de a dispune anterior expirării autorizației valabilă până la 31

august 2010 măsura suspendării acesteia, pentru o perioadă de până la 6 luni, respectiv

pentru perioada cuprinsă între momentul constatării și momentul expirării acesteia.

Prima instanță a respins

excepția lipsei de interes (lipsa de obiect), invocată de către pârât, ca neîntemeiată,

cu motivarea că deși autorizația care a făcut obiectul suspendării a expirat la

data de 31 august 2011, prin modalitatea în care pârâta a interpretat și aplicat

dispozițiile privind suspendarea autorizației de funcționare s-ar putea înțelege

că și pe viitor nerespectarea condițiilor impuse pentru obținerea unei autorizații

ar putea determina suspendarea unei autorizații ulterioare valabil emisă, ipoteză

în care reclamanta ar fi în continuare eventual vătămată în absența anulării măsurii

suspendării.

în cauză

Împotriva acestei sentințe

a formulat recurs, în termenul legal, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Comisia

de Autorizare a Jocurilor de Noroc, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., precum și art. 304

1

C. proc. civ.

Recurentul a combătut

soluția fondului sub următoarele aspecte:

- greșita reținere a situației

de fapt, prin aceea că, în realitate, modificările aduse „Floor plan-ului” nu au

fost comunicate direcției de specialitate din cadrul Ministerul Finanțelor Publice;

de asemenea nu s-a observat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției

întocmit de Garda Financiară nu a fost contestat;

- interpretarea nelegală

a dispozițiilor art. 42 și 76 din H.G. nr. 870/2009; la acest punct recurentul susține

că instanța a golit de conținut manifestarea de voință a organului competent să

dispună măsura suspendării, stabilind că, practic, la data aplicării sancțiunii

actul administrativ presupus încălcat nu mai exista, expirând perioada sa de valabilitate;

- greșita soluționare

a excepției lipsei de interes/obiect, în condițiile în care reclamanta nu a suferit

vreo vătămare, beneficiind de suspendarea executării actului atacat.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată

prin prisma criticilor expuse anterior, precum și sub toate aspectele potrivit

art. 304

1

C. proc. civ., luând act că intimata nu a formulat întâmpinare,

Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în continuare.

de drept relevante

Intimata-reclamantă a

supus controlului de legalitate decizia nr. 1938 din 23 decembrie 2010 prin care

Ministerul Finanțelor Publice - Comisia de Autorizare a Jocurilor de Noroc i-a suspendat

pe o perioadă de o lună autorizația de exploatare a jocurilor de noroc caracteristice

activității cazinourilor nr. X valabilă până la 31 august 2011 pentru nerespectarea

condițiilor avute în vedere la autorizare, faptă prevăzută de art. 76 alin. (1)

lit. d) din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea

și exploatarea jocurilor de noroc aprobate prin H.G. nr. 870/2009 și sancționată

de art. 76 alin. (2) lit. b) din H.G. nr. 870/2009.

După cum rezultă din expunerea

criticilor recurentului, sentința fondului este combătută atât din perspectiva situației

de fapt reținute, cât și a modului în care au fost interpretate și aplicate dispozițiile

legale incidente.

Contrar recurentului,

Înalta Curte reține că prima instanță a interpretat corect probele administrate,

soluția adoptată reflectând înțelegerea judicioasă a contextului în care s-a ivit

neregula sancționată, precum și a cadrului normativ.

Detaliind aspectele enunțate

și răspunzând în același timp punctual la criticile formulate, ca urmare a reevaluării

situației de fapt și de drept, Înalta Curte reține următoarele:

Referitor la situația

de fapt

În această privință două

sunt problemele ridicate de recurent: caracterul nereal al considerentului referitor

la încunoștiințarea direcției de specialitate despre modificările aduse „Floor plan-ului”

și ignorarea consecințelor deduse din faptul necontestării procesului-verbal de

constatare și sancționare a contravenției întocmit de Garda Financiară.

Cu privire la primul aspect,

Înalta Curte constată că prima instanță a stabilit în mod corect că anterior controlului

care a constatat modificarea „Floor plan-ului”, reclamanta comunicase intenția sa

de acordare a autorizației de exploatare a jocurilor de noroc pentru un număr de

18 mijloace de joc (8 mese de ruletă și 10 mese de joc cu cărți). Acest considerent

se bazează pe adresa înregistrată la Ministerul Finanțelor Publice - Comisia de

Autorizare a Jocurilor de Noroc din 05 august 2010 aflată la dosarul de fond.

Legat de cea de-a doua

problemă ridicată de recurent, Înalta Curte consideră că necontestarea procesului-verbal

de constatare și sancționare a contravenției întocmit de comisarii Gărzii Financiare

cu aceeași ocazie pentru „schimbarea amplasamentului meselor de joc”, faptă prevăzută

de dispozițiile art. 76 alin. (1) lit. d) din H.G. nr. 870/2009 și chiar achitarea

amenzii în cuantum de 10.000 RON nu au aptitudinea de a justifica, în contextul

acestei cauze, aplicarea măsurii suspendării autorizației de exploatare a jocurilor

de noroc, după cum se va detalia la punctul următor.

Referitor la interpretarea

și aplicarea dispozițiilor legale incidente

Potrivit art. 42

alin. (1) din H.G. nr. 870/2009 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare

a O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc: „În

vederea acordării autorizației pentru exploatarea jocurilor de noroc din cazinou

și pentru prezentarea documentației în comisie, o echipă de specialiști, formată

din reprezentanți ai direcției de specialitate și reprezentanți ai organelor teritoriale

ale Ministerului Finanțelor Publice și ale Ministerului Administrației și Internelor,

în număr de cel puțin 5 persoane, se va deplasa la fața locului și va întocmi o

notă de constatare privind îndeplinirea condițiilor de autorizare.”

Prin nota de constatare

întocmită la data de 20 august 2010 de către comisia la care se referă textul citat,

pe lângă neregula reținută, s-a constatat „îndeplinirea condițiilor pentru acordarea

autorizației de exploatare a jocurilor de noroc” ceea ce a determinat emiterea noii

autorizații anuale nr. X, valabilă de la 01 septembrie 2010 până la 31 august 2011.

Totodată, în virtutea

dispozițiilor art. 76 alin. (4) din H.G. nr. 870/2009 a fost încunoștiințată Comisia

de specialitate despre schimbarea anticipată a amplasamentului meselor de joc, Garda

Financiară - Comisariatul General propunând suspendarea autorizației de exploatare

a jocurilor de noroc pe o perioadă de o lună.

În acest cadru, deși între

timp intrase în vigoare noua autorizație de exploatare cu privire la care nu s-a

reținut nicio încălcare a reglementărilor în materie, Comisia de autorizare a jocurilor

de noroc a dispus suspendarea acesteia pe o perioadă de o lună, procedeu nelegal,

corect surprins și sancționat de judecătorul fondului prin admiterea acțiunii.

În plus, Înalta Curte

mai observă și că în cadrul marjei de apreciere pe care legiuitorul a conferit-o

emitentului actului administrativ prin chiar textul invocat, art. 76 alin. (4):

„Comisia poate dispune, în funcție de consecințele produse, măsura suspendării autorizației/autorizațiilor

de exploatare a jocurilor de noroc până la 3 luni, pentru fiecare mijloc de joc

în parte sau pentru toate mijloacele de joc situate într-o locație, în funcție de

gravitatea faptelor constatate și a consecințelor ce decurg din acestea, pentru

una dintre faptele prevăzute la alin. (1) lit. d) și e)” erau fixați parametrii:

„gravitatea faptelor constatate”, „consecințele ce decurg din acestea” în raport

de care, în mod evident, măsura suspendării autorizației chiar și pentru un interval

de o lună apare ca fiind excesivă.

În fine, cât privește

teza potrivit căreia beneficiarul unei autorizații ar putea fi tentat să încalce

legea către finalul perioadei de valabilitate a acesteia dacă măsura suspendării

nu ar putea viza următoarea autorizație, aceasta nu are nici un suport, autoritatea

competentă fiind îndreptățită ca în raport de situația concretă să nu acorde o nouă

autorizație. De altfel, nu poate fi negat nici aspectul descurajator al sancțiunilor

contravenționale, amenzile prevăzute la alin. (2) al art. 76 având, prin cuantumul

lor (până la 50.000 RON) acest efect.

Și în privința modului

în care prima instanță a rezolvat excepția lipsei de interes (recalificând, potrivit

art. 84 C. proc. civ., excepția denumită eronat de pârât ca fiind a lipsei de obiect)

Înalta Curte consideră că nu există motive pentru a adopta o altă optică.

Câtă vreme actul administrativ

există în realitatea juridică, nefiind revocat de emitent, iar prin natura activităților

desfășurate intimata se supune periodic procedurilor de reautorizare nu se poate

nega interesul acesteia în a obține anularea măsurii de suspendare a autorizației

de exploatare a jocurilor de noroc, inclusiv din perspectiva evitării pe viitor

a unor situații de aceeași natură.

instanței de recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Ministerul Finanțelor Publice - Comisia de Autorizare a Jocurilor de Noroc împotriva

sentinței civile nr. 5008 din 12 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 21 septembrie 2012.