ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3670/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3670/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii
deduse judecății
Prin cererea
înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, reclamanta SC Q.I. SRL a solicitat, în contradictoriu
cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Comisia de Autorizare a Jocurilor de
Noroc, anularea deciziei din data de 31 ianuarie 2011 prin care a fost respinsa
plângerea prealabilă formulată de societatea reclamantă, anularea deciziei nr.
1938 din 23 decembrie 2010 emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Comisia de
Autorizare a Jocurilor de Noroc, prin care s-a dispus suspendarea pe o perioada
de 1 lună a autorizației de exploatare a jocurilor de noroc caracteristice
activității cazinourilor nr. X, valabilă de la 01 septembrie 2010 până la data
de 31 august 2011, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de
judecată în caz de opoziție.
În motivarea cererii,
reclamanta a arătat că desfășoară activități specifice cazinourilor de mai bine
de 15 ani, activitatea sa fiind supusă autorizării anuale de către Comisiei de Autorizare
a Jocurilor de Noroc.
În data de 20 august 2010,
cu ocazia vizitei reprezentanților Comisiei, cu scopul evaluării în vederea emiterii
noii autorizații, aceștia au constatat faptul că reclamanta a redus numărul meselor
de joc de la 24 (autorizate conform autorizației nr. Y aferentă anului 2009-2010,
valabilă până la data de 31 august 2010) la numărul de 18 mese pentru care solicita
emiterea noii autorizații, fără a obține în prealabil acordul Comisiei.
Pentru acest viciu procedural,
respectiv încălcarea prevederilor autorizației nr. Y, valabilă până la data de 31
august 2010, astfel cum fusese aprobată prin decizia nr. 114 din 27 august 2009
a Comisiei, reclamanta a fost sancționată contravențional de către doi dintre membrii
echipei de specialiști (comisari ai Gărzii Financiare), fiind aplicată o amendă
contravențională în cuantum de 10.000 RON prin procesul-verbal din 20 august 2010.
Prin nota de
constatare încheiată în aceeași zi, respectiv 20 august 2010, echipa de specialiști
ai Comisiei de Autorizare a Jocurilor de Noroc a constatat îndeplinirea tuturor
condițiilor impuse de lege pentru emiterea noii autorizații anuale de exploatare
a jocurilor de noroc caracteristică activității cazinourilor pentru cele 18 mese
de joc.
Totodată, prin aceeași
notă de constatare s-a menționat faptul că societatea a încălcat prevederile autorizației
nr. Y, valabilă până la data de 31 august 2010, aprobată prin decizia nr. 114
din 27 august 2009 emisă de Comisie, autorizație ce era în vigoare la momentul controlului
și era valabilă până la data de 31 august 2010, situație în care a și fost sancționată
contravențional prin procesul-verbal sus-menționat de către comisarii Gărzii Financiare.
Prin decizia nr. 2000
din 30 august 2010 emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Comisia de Autorizare
a Jocurilor de Noroc a fost acordată reclamantei autorizația de exploatare a jocurilor
de noroc pentru 18 mese de joc specifice activității de cazinouri, autorizație cu
nr. X, ce a intrat în vigoare începând cu data de 01 septembrie 2010.
Ulterior, prin decizia
nr. 1938 din 23 decembrie 2010 emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Comisia
de Autorizare a Jocurilor de Noroc s-a dispus suspendarea pentru 1 lună a noii autorizații
de exploatare a jocurilor de noroc caracteristice activității cazinourilor nr. X
emisă în baza deciziei nr. 2000 din 30 august 2010 a Comisiei.
Măsura suspendării autorizației
a fost aplicată de către Comisie, astfel cum rezultă din motivarea acesteia, ca
urmare încheierii de către comisarii Gărzii Financiare a procesului-verbal din
20 august 2010 menționat anterior.
Această decizie a fost
comunicată reclamantei la data de 05 ianuarie 2011.
Împotriva deciziei a formulat
plângere prealabilă, plângere înregistrată în 05 ianuarie 2011 la registratura intimatei.
Prin adresa din 07
februarie 2011 emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Comisia de Autorizare a
Jocurilor de Noroc a fost informată că în ședința din data de 31 ianuarie 2011,
a fost respinsă plângerea prealabilă formulată de societate.
Reclamanta a criticat
decizia pârâtei, susținând că în speță nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru
aplicarea măsurii suspendării actului administrativ (autorizației de exploatare
a jocurilor caracteristice activității cazinourilor nr. X) emisă în baza deciziei
de autorizare nr. 2000 din 30 august 2010 a Ministerului Finanțelor Publice - Comisia
de Autorizare a Jocurilor de Noroc pentru perioada 10 septembrie 2010 - 31
august 2011.
A arătat că nu a existat
o intenție de frauda din partea reclamantei, ci a fost o simplă neînțelegere de
natură procedurală, ce a intervenit cu ocazia pregătirii amplasamentului pentru
obținerea noii autorizații și că autorizația acordata prin Decizia nr. 114 din
27 august 2009 emisă de Comisia de autorizare a Jocurilor de Noroc, ale cărei prevederi
s-a considerat că au fost încălcate prin reducerea numărului meselor de joc autorizate
de la 24 la 18, a expirat la data de 31 august 2010, situație în care măsura suspendării
actului administrativ (autorizației de exploatare a jocurilor caracteristice activității
cazinourilor) nu mai putea fi aplicată la data de 23 decembrie 2010 retroactiv.
Or, în condițiile în care
reclamanta nu a încălcat prevederile autorizației nr. X, valabilă de la 01 septembrie
2010 până la 31 august 2011, în mod nelegal a fost suspendată această autorizație
pentru faptul că ar fi fost încălcat un alt act administrativ, act administrativ
al cărui valabilitate a expirat la data de 31 august 2010.
În fine, în condițiile
în care nu au fost produse consecințe negative prin reducerea numărului de mese
de joc de la 24 la 18, reclamanta considera că nu se impunea aplicarea măsurii suspendării
actului administrativ (autorizației).
Întâmpinarea formulată
în cauză
Pârâtul Ministerul Finanțelor
Publice a solicitat, prin întâmpinare, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând
că suspendarea autorizației de exploatare a jocurilor de noroc a avut la bază situația
de fapt reținută în procesul verbal de constatare a contravenției, transmis Comisiei
de autorizare a jocurilor de noroc de Garda Financiară - Comisariatul General împreună
cu propunerea de suspendare a autorizației de exploatare pentru o perioadă de o
lună, iar actul administrativ contestat a avut ca efect suspendarea drepturilor
conferite de autorizația de exploatare a jocurilor de noroc.
A mai susținut că măsura
suspendării produce efecte nu asupra actului în sine, ci asupra efectelor pe care
acesta le generează, că, în condițiile în care reclamanta deținea autorizație de
exploatare a jocurilor de noroc atât la data propunerii suspendării, cât și la data
suspendării, măsura putea fi legal dispusă de către Comisie, iar acceptarea argumentelor
reclamantei ar echivala cu faptul că, deși textul de lege prevede posibilitatea
suspendării, de către Comisie, a autorizației de exploatare, această măsură să nu
poată fi aplicată cu trei luni (sau 6 luni, după caz) înainte de data limită prevăzută
în actul administrativ care conferă beneficiarului dreptul de a exploata o anumită
activitate din sfera jocurilor de noroc.
Hotărârea instanței
de fond
Prin sentința civilă
nr. 5008 din 12 septembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de către reclamanta SC Q.I.
SRL și, în consecință, a anulat decizia nr. 1938 din 23 decembrie 2010 emisă de
Ministerul Finanțelor Publice - Comisia de Autorizare a Jocurilor de Noroc, precum
și decizia de soluționare a contestației fiscale formulată împotriva primei decizii.
În motivarea acestei soluții,
instanța de fond a apreciat că autorizația acordata prin decizia nr. 114 din 27
august 2009 emisă de Comisia de Autorizare a Jocurilor de Noroc, ale cărei prevederi
s-a considerat că au fost încălcate prin reducerea numărului meselor de joc autorizate
de la 24 la 18, a expirat la data de 31 august 2010, situație în care măsura suspendării
actului administrativ (autorizației de exploatare a jocurilor caracteristice activității
cazinourilor) nu mai putea fi aplicată la data de 23 decembrie 2010 retroactiv,
în condițiile în care, la data aplicării sancțiunii suspendării, actul administrativ
presupus încălcat nu mai exista, expirând perioada sa de valabilitate.
Curtea a mai reținut că
societatea reclamantă nu a încălcat prevederile autorizației nr. X, valabilă de
la 01 septembrie 2010 până la 31 august 2011, situație în care în mod nelegal a
fost suspendată această autorizație, mai ales că anterior controlului comunicase
direcției de specialitate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice modificările
preconizate în „Floor-plan”.
Prima instanță a respins
argumentele pârâtei în sensul că efectele încălcării vechii autorizații trebuie
să fie recunoscute și extinse asupra autorizației viitoare emisă în favoarea beneficiarului
în cauză, cu motivarea că dispozițiile art. 76 lit. d) din O.U.G. nr. 77/2009 nu
pot fi interpretate decât restrictiv, acestea descriind conținutul unei contravenții,
iar nu prin extindere la ipoteze neavute în vedere de către legiuitor. Pârâta avea
posibilitatea de a dispune anterior expirării autorizației valabilă până la 31
august 2010 măsura suspendării acesteia, pentru o perioadă de până la 6 luni, respectiv
pentru perioada cuprinsă între momentul constatării și momentul expirării acesteia.
Prima instanță a respins
excepția lipsei de interes (lipsa de obiect), invocată de către pârât, ca neîntemeiată,
cu motivarea că deși autorizația care a făcut obiectul suspendării a expirat la
data de 31 august 2011, prin modalitatea în care pârâta a interpretat și aplicat
dispozițiile privind suspendarea autorizației de funcționare s-ar putea înțelege
că și pe viitor nerespectarea condițiilor impuse pentru obținerea unei autorizații
ar putea determina suspendarea unei autorizații ulterioare valabil emisă, ipoteză
în care reclamanta ar fi în continuare eventual vătămată în absența anulării măsurii
suspendării.
Calea de atac exercitată
în cauză
Împotriva acestei sentințe
a formulat recurs, în termenul legal, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Comisia
de Autorizare a Jocurilor de Noroc, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,
invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., precum și art. 304
1
C. proc. civ.
Recurentul a combătut
soluția fondului sub următoarele aspecte:
- greșita reținere a situației
de fapt, prin aceea că, în realitate, modificările aduse „Floor plan-ului” nu au
fost comunicate direcției de specialitate din cadrul Ministerul Finanțelor Publice;
de asemenea nu s-a observat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției
întocmit de Garda Financiară nu a fost contestat;
- interpretarea nelegală
a dispozițiilor art. 42 și 76 din H.G. nr. 870/2009; la acest punct recurentul susține
că instanța a golit de conținut manifestarea de voință a organului competent să
dispună măsura suspendării, stabilind că, practic, la data aplicării sancțiunii
actul administrativ presupus încălcat nu mai exista, expirând perioada sa de valabilitate;
- greșita soluționare
a excepției lipsei de interes/obiect, în condițiile în care reclamanta nu a suferit
vreo vătămare, beneficiind de suspendarea executării actului atacat.
II. Considerentele Înaltei
Curți asupra recursului
Examinând sentința atacată
prin prisma criticilor expuse anterior, precum și sub toate aspectele potrivit
art. 304
1
C. proc. civ., luând act că intimata nu a formulat întâmpinare,
Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în continuare.
Argumente de fapt și
de drept relevante
Intimata-reclamantă a
supus controlului de legalitate decizia nr. 1938 din 23 decembrie 2010 prin care
Ministerul Finanțelor Publice - Comisia de Autorizare a Jocurilor de Noroc i-a suspendat
pe o perioadă de o lună autorizația de exploatare a jocurilor de noroc caracteristice
activității cazinourilor nr. X valabilă până la 31 august 2011 pentru nerespectarea
condițiilor avute în vedere la autorizare, faptă prevăzută de art. 76 alin. (1)
lit. d) din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea
și exploatarea jocurilor de noroc aprobate prin H.G. nr. 870/2009 și sancționată
de art. 76 alin. (2) lit. b) din H.G. nr. 870/2009.
După cum rezultă din expunerea
criticilor recurentului, sentința fondului este combătută atât din perspectiva situației
de fapt reținute, cât și a modului în care au fost interpretate și aplicate dispozițiile
legale incidente.
Contrar recurentului,
Înalta Curte reține că prima instanță a interpretat corect probele administrate,
soluția adoptată reflectând înțelegerea judicioasă a contextului în care s-a ivit
neregula sancționată, precum și a cadrului normativ.
Detaliind aspectele enunțate
și răspunzând în același timp punctual la criticile formulate, ca urmare a reevaluării
situației de fapt și de drept, Înalta Curte reține următoarele:
Referitor la situația
de fapt
În această privință două
sunt problemele ridicate de recurent: caracterul nereal al considerentului referitor
la încunoștiințarea direcției de specialitate despre modificările aduse „Floor plan-ului”
și ignorarea consecințelor deduse din faptul necontestării procesului-verbal de
constatare și sancționare a contravenției întocmit de Garda Financiară.
Cu privire la primul aspect,
Înalta Curte constată că prima instanță a stabilit în mod corect că anterior controlului
care a constatat modificarea „Floor plan-ului”, reclamanta comunicase intenția sa
de acordare a autorizației de exploatare a jocurilor de noroc pentru un număr de
18 mijloace de joc (8 mese de ruletă și 10 mese de joc cu cărți). Acest considerent
se bazează pe adresa înregistrată la Ministerul Finanțelor Publice - Comisia de
Autorizare a Jocurilor de Noroc din 05 august 2010 aflată la dosarul de fond.
Legat de cea de-a doua
problemă ridicată de recurent, Înalta Curte consideră că necontestarea procesului-verbal
de constatare și sancționare a contravenției întocmit de comisarii Gărzii Financiare
cu aceeași ocazie pentru „schimbarea amplasamentului meselor de joc”, faptă prevăzută
de dispozițiile art. 76 alin. (1) lit. d) din H.G. nr. 870/2009 și chiar achitarea
amenzii în cuantum de 10.000 RON nu au aptitudinea de a justifica, în contextul
acestei cauze, aplicarea măsurii suspendării autorizației de exploatare a jocurilor
de noroc, după cum se va detalia la punctul următor.
Referitor la interpretarea
și aplicarea dispozițiilor legale incidente
Potrivit art. 42
alin. (1) din H.G. nr. 870/2009 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare
a O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc: „În
vederea acordării autorizației pentru exploatarea jocurilor de noroc din cazinou
și pentru prezentarea documentației în comisie, o echipă de specialiști, formată
din reprezentanți ai direcției de specialitate și reprezentanți ai organelor teritoriale
ale Ministerului Finanțelor Publice și ale Ministerului Administrației și Internelor,
în număr de cel puțin 5 persoane, se va deplasa la fața locului și va întocmi o
notă de constatare privind îndeplinirea condițiilor de autorizare.”
Prin nota de constatare
întocmită la data de 20 august 2010 de către comisia la care se referă textul citat,
pe lângă neregula reținută, s-a constatat „îndeplinirea condițiilor pentru acordarea
autorizației de exploatare a jocurilor de noroc” ceea ce a determinat emiterea noii
autorizații anuale nr. X, valabilă de la 01 septembrie 2010 până la 31 august 2011.
Totodată, în virtutea
dispozițiilor art. 76 alin. (4) din H.G. nr. 870/2009 a fost încunoștiințată Comisia
de specialitate despre schimbarea anticipată a amplasamentului meselor de joc, Garda
Financiară - Comisariatul General propunând suspendarea autorizației de exploatare
a jocurilor de noroc pe o perioadă de o lună.
În acest cadru, deși între
timp intrase în vigoare noua autorizație de exploatare cu privire la care nu s-a
reținut nicio încălcare a reglementărilor în materie, Comisia de autorizare a jocurilor
de noroc a dispus suspendarea acesteia pe o perioadă de o lună, procedeu nelegal,
corect surprins și sancționat de judecătorul fondului prin admiterea acțiunii.
În plus, Înalta Curte
mai observă și că în cadrul marjei de apreciere pe care legiuitorul a conferit-o
emitentului actului administrativ prin chiar textul invocat, art. 76 alin. (4):
„Comisia poate dispune, în funcție de consecințele produse, măsura suspendării autorizației/autorizațiilor
de exploatare a jocurilor de noroc până la 3 luni, pentru fiecare mijloc de joc
în parte sau pentru toate mijloacele de joc situate într-o locație, în funcție de
gravitatea faptelor constatate și a consecințelor ce decurg din acestea, pentru
una dintre faptele prevăzute la alin. (1) lit. d) și e)” erau fixați parametrii:
„gravitatea faptelor constatate”, „consecințele ce decurg din acestea” în raport
de care, în mod evident, măsura suspendării autorizației chiar și pentru un interval
de o lună apare ca fiind excesivă.
În fine, cât privește
teza potrivit căreia beneficiarul unei autorizații ar putea fi tentat să încalce
legea către finalul perioadei de valabilitate a acesteia dacă măsura suspendării
nu ar putea viza următoarea autorizație, aceasta nu are nici un suport, autoritatea
competentă fiind îndreptățită ca în raport de situația concretă să nu acorde o nouă
autorizație. De altfel, nu poate fi negat nici aspectul descurajator al sancțiunilor
contravenționale, amenzile prevăzute la alin. (2) al art. 76 având, prin cuantumul
lor (până la 50.000 RON) acest efect.
Și în privința modului
în care prima instanță a rezolvat excepția lipsei de interes (recalificând, potrivit
art. 84 C. proc. civ., excepția denumită eronat de pârât ca fiind a lipsei de obiect)
Înalta Curte consideră că nu există motive pentru a adopta o altă optică.
Câtă vreme actul administrativ
există în realitatea juridică, nefiind revocat de emitent, iar prin natura activităților
desfășurate intimata se supune periodic procedurilor de reautorizare nu se poate
nega interesul acesteia în a obține anularea măsurii de suspendare a autorizației
de exploatare a jocurilor de noroc, inclusiv din perspectiva evitării pe viitor
a unor situații de aceeași natură.
Temeiul legal al considerentelor
instanței de recurs
Pentru considerentele
expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea
nr. 554/2004, se va respinge recursul de față ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de Ministerul Finanțelor Publice - Comisia de Autorizare a Jocurilor de Noroc împotriva
sentinței civile nr. 5008 din 12 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția
a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 21 septembrie 2012.