ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 14.05.2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2571/2010

HOTĂRÂRE
14.05.2010
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2571/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra

conflictului negativ de

competență de față

;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

la Curtea de Apel Târgu-Mureș, reclamanta SC B.S.M. SRL a solicitat în contradictoriu

cu pârâta Comisia de Monitorizare a Jocurilor de Noroc din cadrul Ministerului Finanțelor

Publice București, suspendarea executării Hotărârii din 14 mai 2009 emisă de pârâtă,

prin care s-a dispus măsura suspendării temporare a licențelor de exploatare a aparatelor

de joc, pe o perioadă de 6 luni.

În motivarea

cererii, reclamanta a arătat că în urma unui control efectuat de către Garda Financiară

Galați la un punct de lucru al unui asociat în participațiune, s-a întocmit procesul-verbal

de contravenție, prin care la pct. 1 s-a consemnat săvârșirea contravenției prevăzută

de art. 81 alin. (1) lit. g) din H.G. nr. 251/1999 privind condițiile de autorizare,

organizare și exploatare a jocurilor de noroc, aplicând reclamantei amenda maximă

de 100 RON.

În temeiul

sesizării formulate de către Garda Financiară Galați, Comisia de Autorizare a Jocurilor

de Noroc din cadrul Ministerului Finanțelor Publice București a emis hotărârea

din 14 mai 2009, prin care, în temeiul art. 82 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 251/1999

a suspendat pe o perioadă de 6 luni licențele reclamantei.

Reclamanta

a precizat că a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de

contravenție, iar până la soluționarea acestei plângeri nu este normal să-i fie

suspendate licențele.

Reclamanta

a mai arătat că a formulat contestație administrativă împotriva Hotărârii nr.

636390 din 17 iunie 2009 de suspendare a licențelor.

Ulterior, printr-o

cerere preciz

ă

toare la acțiune,

reclamanta a solicitat anularea Hotărârilor din 14 mai 2009 și din 17 iunie 2009

emise de Comisia de Autorizare a Jocurilor de Noroc din cadrul Ministerului Finanțelor

Publice București, precum și suspendarea executării hotărârii din 14 mai 2009 până

la soluționarea definitivă a cauzei.

Prin sentința

nr. 106 din 09 octombrie 2009, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Judecătoriei Galați, reținând că potrivit art. 81 din H.G. nr. 251/1999

privind condițiile de autorizare a jocurilor de noroc sunt reglementate contravențiile

și sancțiunile principale, iar la art. 82 sunt prevăzute sancțiunile complementare,

respectiv sancțiunea suspendării temporare, până la 6 luni, precum și anularea licenței

pentru exploatarea jocurilor de noroc, care se pot dispune numai de către Comisia

de Autorizare a Jocurilor de Noroc din cadrul Ministerului Finanțelor Publice București,

la propunerea organului constatator.

S-a reținut

că reclamanta atacă tocmai măsura complementară a suspendării temporare a licenței

pentru exploatarea jocurilor de noroc, prevăzută de acest text de lege și prin urmare,

fiind în prezența unei sancțiuni contravenționale complementare, potrivit art. 32

alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 competentă să soluționeze plângerea este judecătoria

în circumscripția căreia a fost săvârșită contravenția.

Prin sentința

nr. 89 din 08 ianuarie 2009, Judecătoria Galați, secția civilă a admis excepția

de necompetență materială invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Curții de Apel Târgu-Mureș, reținând că măsura suspendării

pe o perioadă de 6 luni a licențelor acordate reclamantei, luată de Comisia de Autorizare

a Jocurilor de Noroc din cadrul Ministerului Finanțelor Publice București, nu este

o măsură complementară sancțiunii contravenționale, ci este o măsură de sine stătătoare

luată în baza unei act administrativ unilateral emis de o autoritate centrală.

Hotărârea

din 14 mai 2009 emisă de Comisia de Autorizare a Jocurilor de Noroc din cadrul Ministerului

Finanțelor Publice este un act administrativ, astfel încât împotriva lui se face

plângere în temeiul Legii contenciosului administrativ. De altfel, chiar în cuprinsul

Hotărârii din 14 mai 2009 se prevede la art. 2 că ea poate fi atacată în temeiul

Legii contenciosului administrativ.

Fiind un act

administrativ emis de o autoritate sau de o instituție centrală, competența de soluționare

revine Curților de Apel.

Prin aceeași sentință,

constatând ivit conflictul negativ de competență, în temeiul art. 20 și următoarele

din C. proc. civ., Judecătoria Galați a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți

de Casație și Justiție.

Examinând și soluționând

conflictul de competență cu care a fost legal investită, Înalta Curte stabilește

că este competentă să soluționeze cauza de față Curtea de Apel Târgu-Mureș, în considerarea

celor în continuare arătate.

Prin cererea de chemare

în judecată cu care a învestit instanța de contencios administrativ, astfel cum

a fost ea precizată la data 23 iulie 2009 reclamanta

SC

a

solicitat

anularea Hotărârilor nr. din 14 mai 2009 și din 17 iunie 2009 emise

de Comisia de Autorizare a Jocurilor de Noroc din cadrul Ministerului Finanțelor

Publice București, precum și suspendarea executării hotărârii din 14 mai 2009 până

la soluționarea definitivă a cauzei.

Hotărârea

din 17 iunie 2009 emisă de Comisia de Autorizare a Jocurilor de Noroc din cadrul

Ministerului Finanțelor Publice București a fost dată în soluționarea contestației

formulată împotriva Hotărârii din 14 mai 2009 emisă de aceeași autoritate pârâtă.

Prin Hotărârea

din 14 mai 2009, contestată, s-a dispus măsura suspendării temporare pe o perioadă

de 6 luni a licențelor pentru exploatarea jocurilor de noroc deținute de reclamantă

fiind emisă de autoritatea fiscală pârâtă în temeiul art. 82 alin. (2) din H.G.

nr. 251/1999 privind condițiile de autorizare, organizare și exploatare a jocurilor

de noroc, în limita competențelor legale, prevăzute la art. 5 din Regulamantul de

organizare și funcționare a Comisiei de autorizare a jocurilor de noroc, aprobat

prin actul normativ mai sus menționat (Anexa II) și în raport de propunerea formulată

de Garda Financiară Galați, ca urmare a constatării încălcării de către societatea

reclamantă a dispozițiilor art. 81 alin. (3) din același act normativ.

În cauză, Înalta

Curte apreciază că nu sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul

juridic al contravențiilor, cum în mod greșit a reținut Curtea de Apel Târgu-Mureș,

întrucât măsura suspendării temporare a licenței de exploatare nu constituie o sancțiune

complementară celei aplicate ca urmare a constatării contravenției, ci este o măsură

aplicată printr-un act administrativ a cărui legalitate este cenzurabilă pe calea

contenciosului administrativ, așa cum de altfel se prevede și în art. 2 din Hotărârea

din 14 mai 2009, fiind dispusă de autoritatea fiscală conform competențelor în domeniul

său de activitate și în baza unor dispozițiilor normative cu caracter special.

În acest sens

sunt dispozițiile art. 3 alin. (3) din O.U.G. nr. 69/1998 privind

regimul

de autorizare a activităților din domeniul jocurilor de noroc, în vigoare la data

sesizării instanței de contencios administrativ, care stabilesc că ,,

nerespectarea

normelor privind autorizarea, organizarea și exploatarea jocurilor de noroc, aprobate

prin hotărârea Guvernului atrage după sine răspunderea administrativă și poate conduce

la suspendarea ori la anularea licenței”.

În contenciosul

administrativ, competența materială a instanței de fond este reglementată de

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care instituie două criterii de determinare

a competenței, în funcție de obiectul litigiului: criteriul poziționării autorității

emitente a actului atacat în sistemul administrației publice (rangul autorității

centrale sau locale) și criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului,

taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ

contestat

În speță, reclamanta a

solicitat prin cererea precizatoare, anularea hotărârilor

din 14

mai 2009 și din 17 iunie 2009 emise de Comisia de Autorizare a Jocurilor de Noroc

din cadrul Ministerului Finanțelor Publice București

și suspendarea executării

hotărârii

din 14 mai 2009 având ca obiect măsura suspendării temporare a licențelor de exploatare

a jocurilor de noroc.

În aceste condiții, la

stabilirea competenței materiale a instanței de fond se va avea în vedere criteriul

poziționării autorității emitente a actului atacat în sistemul administrației publice.

Cum actele administrative

atacate au fost emise de

Comisia de Autorizare a Jocurilor de Noroc din

cadrul Ministerului Finanțelor Publice București

, autoritate publică centrală, competentă

să soluționeze cauza de față este Curtea de Apel.

În consecință, Înalta

Curte, în raport de considerentele anterior expuse, va stabili competența în favoarea

Curții de Apel Târgu-Mureș.

Stabilește

competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC B.S.M. SRL. și pe pârâta

Comisia de Autorizare a Jocurilor de Noroc din cadrul Ministerului Finanțelor Publice,

în favoarea Curții de Apel Târgu-Mureș.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 14 mai 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-05-21
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2789/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC C.L.N. SRL a solicitat, în
ÎCCJ 2009-05-06
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2381/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC C.L. Napoca SRL Constanța a
ÎCCJ 2012-09-21
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3670/2012
data de 31 august 2010, astfel cum fusese aprobată prin decizia nr. 114 din 27 august 2009 a Comisiei, reclamanta a fost sancționată contravențional de către doi dintre membrii echipei de specialiști (comisari ai Gărzii Financiare), fiind a
ÎCCJ 2010-02-11
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 712/2010
ar. 6.2. În speță, au fost îndeplinite prevederile art. 82 alin. (2) din H.G. nr. 251/1999 privind condițiile de autorizare, organizare și exploatare a jocurilor de noroc, având în vedere că Direcția Generală a Finanțelor Publice a județulu
ÎCCJ 2012-01-20
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 256/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanta SC K.I. SRL a chemat în judecată pârâtul Ministeru
Sursă