ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 712/2010

Obiectul acțiunii. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanta SC „G.D.” SRL a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Comisia de Autorizare a Jocurilor de Noroc, solicitând anularea Hotărârii nr. 546439 din data de 3 martie 2008, emisă de pârât, prin care a dispus anularea licențelor pentru exploatarea jocurilor de noroc de tip mașini electrice cu câștiguri, pentru un număr de 23 mașini electronice cu câștiguri și 2 rulete electronice cu 5 posturi, emise în favoarea reclamantei.

Motivele de fapt și de drept pe care s-a întemeiat cererea. Reclamanta arată că hotărârea contestată este legală pentru că nu respectă concluziile Raportului de inspecție fiscală, din care rezultă că doar pentru 11 licențe din cele 23 deținute de societate se impunea anularea, celelalte 12 licențe fiind anulate nelegal pentru că au fost achitate cu o întârziere mai mică de 2 luni, iar în opinia acesteia sancțiunea care trebuia aplicată era suspendarea acestora și nu anularea, în raport cu dispozițiile O.G. nr. 69/1998, modificată de O.G. nr. 32/2000. La data de 7 octombrie 2009, reclamanta și-a completat acțiunea solicitând și obligarea pârâtului la plata despăgubirilor în sumă de 63.369 RON.

Apărările formulate de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Comisia de Autorizare a Jocurilor de Noroc. Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că din Raportul de inspecție fiscală rezultă că pentru licențele din data de 12 septembrie 2007, reclamanta a virat cea de-a treia rată cu o întârziere de peste două luni; nu rezultă că societatea a virat și majorările de întârziere aferente ratelor plătite cu întârziere pentru toate licențele și nu a declarat suma plătită în contul taxei de autorizare, fapt pentru care a fost sancționată. S-au atașat înscrisuri reprezentând actele care au stat la baza emiterii deciziei contestate.

Hotărârea Curții de Apel București. Prin Sentința civilă nr. 190 din 20 ianuarie 2009 Curtea de Apel București a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC „G.D.” SRL, a anulat Hotărârea nr. 546439 din 3 martie 2008 emisă de pârât și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 28.261 RON cu titlu de despăgubiri.

Motivele de fapt și de drept care au stat la baza hotărârii instanței de fond. Potrivit Raportului de inspecție fiscală încheiat la data de 15 februarie 2008, în ceea ce privește taxa pentru jocurile de noroc s-a constatat că pentru 11 licențe emise la data de 17 iulie 2007, pentru exploatarea mașinilor electronice cu câștiguri, societatea nu a achitat taxa de autorizare, acestea fiind anulate, potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 69/1998, modificată de O.G. nr. 32/2000. Judecătorul fondului a reținut că pârâtul a procedat la anularea tuturor licențelor reclamantei, deși, cel puțin pentru cele 5 licențe emise în data de 25 septembrie 2007 se impunea doar suspendarea acestora, întrucât, așa cum a reținut și inspecția fiscală, reclamanta avea întârzieri doar de peste o lună la plata taxei de autorizare. În cazul licențelor emise în data de 12 septembrie 2007, unde se reține că rata a treia a fost achitată cu întârziere de peste 2 luni, cât și în cazul licențelor emise în data de 25 septembrie 2007, judecătorul fondului a apreciat că în situația în care Serviciul Autorizări și Supraveghetori Fiscali din cadrul D.G.F.P. Galați a permis funcționarea societății reclamante aplicând viza pentru 6 luni, acest demers al autorității publice o protejează pe reclamantă de sancțiunile prevăzute de lege și împiedică emitentul licențelor la aplicarea unei sancțiuni impusă de legea în materie. Capătul de cerere privind despăgubirile a fost admis în parte pe considerentul că nu poate fi reținut caracterul cert al prejudiciului reprezentând valoarea profitului estimat în perioada 18 martie 2008 - 7 iulie 2008, societatea făcând dovada plății chiriei pentru perioada de 5 luni și achitând licențele aferente celor 12 licențe anulate nelegal.

Recursul formulat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice. Motive de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 7, 9 C. proc. civ. și art. 304 1 C. proc. civ. 6.1. Instanța de fond a încălcat prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., deoarece nu rezultă din cuprinsul hotărârii că judecătorul a analizat apărările formulate prin întâmpinarea depusă la dosar. 6.2. În speță, au fost îndeplinite prevederile art. 82 alin. (2) din H.G. nr. 251/1999 privind condițiile de autorizare, organizare și exploatare a jocurilor de noroc, având în vedere că Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Galați în calitate de organ constatator, a propus Comisiei de autorizare a jocurilor de noroc anularea licențelor. Concluzia la care a ajuns instanța de fond, conform căreia „pârâta a procedat la anularea tuturor licențelor reclamantei, deși cel puțin pentru 5 licențe emise în data de 25 septembrie 2007 se impunea doar suspendarea acestora, nu putea conduce decât la respingerea acțiunii ca neîntemeiată". 6.3. În ceea ce privește capătul de cerere privind despăgubirile, recurenta arată că suma de 28.261 RON ce apare în dispozitivul hotărârii, nu se mai regăsește nicăieri în cuprinsul acesteia. Instanța de recurs a încuviințat recurentei la termenul de judecată din 10 decembrie 2009 depunerea la dosar a înscrisurilor prin care să dovedească data efectuării plății licențelor de către societatea intimată. II. Considerentele instanței de recurs. 1. Recursul este fondat. 2. Judecătorul fondului a ajuns la o concluzie contradictorie. Astfel, deși a constatat că cel puțin pentru 5 licențe emise în data de 25 septembrie 2007 se impunea doar suspendarea acestora, a hotărât anularea în întregime a Hotărârii nr. 546439 din 3 martie 2008. Instanța de fond s-a pronunțat în dosar fără a analiza apărările formulate de pârâtă și fără a exista la dosar toate dovezile necesare dezlegării pricinii. Aceste dovezi referitoare la data plății pentru fiecare licență anulată s-au depus în fața instanței de recurs. 3. Ratele aferente licențelor emise în 17 iulie 2007, în număr de 11, s-au achitat cu întârziere mai mare de două luni, fiind pe deplin aplicabile prevederile art. 3 alin. (1) teza I din O.U.G. nr. 69/1998, pentru anularea licențelor. Deși societatea intimată a susținut faptul că pentru licențe taxele au fost achitate la timp, nu s-au prezentat dovezi în acest sens. 4. Pentru toate licențele emise în data de 12 septembrie 2007, deși taxa de autorizare s-a achitat cu o întârziere mai mică de 2 luni, aceasta a generat majorări de întârziere care nu au fost achitate până la data emiterii actului administrativ fiscal contestat, ceea ce justifică anularea licențelor. 5. Aceeași situație este și în cazul licențelor emise în data de 25 septembrie 2007, iar prevederile O.U.G. nr. 69/1998 au fost aplicate corect de către organul fiscal. 6. Înscrisurile aflate la dosar, dovedesc, în contra ceea ce a reținut instanța de fond, că măsura anulării licențelor în discuție a fost luată de organul fiscal în mod legal, iar motivele de recurs invocate sunt întrunite.

Față de acestea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, urmează a se admite recursul și a se casa hotărârea recurată.

Pe fondul cauzei, se va constata că acțiunea este neîntemeiată, urmând a fi respinsă în întregime, atât cu privire la Hotărârea nr. 546439 din 3 martie 2008, cât și cu privire la despăgubirile solicitate de reclamantă.