ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5680/2011

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei.

instanței.

Prin sentința nr. 1115 din 15 februarie 2011,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

admis acțiunea formulată de reclamanta SC Q.I.I. SRL, în contradictoriu cu

pârâtul Ministerul Finanțelor Publice – Comisia de autorizare a jocurilor de

noroc, și a suspendat executarea deciziei nr. 1983 din 23 decembrie 2010 până

la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a apreciat că sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, reținând, în esență, următoarele:

Prin decizia nr. 1983

din 23 decembrie 2010, emisă de pârât, s-a dispus suspendarea, pe o perioadă de

o lună, a autorizației de exploatare a jocurilor de noroc nr. RO0003X002488,

acordată reclamantei, valabilă în perioada 01 septembrie 2010 - 31 august 2011.

Măsura a fost dispusă

pentru nerespectarea de către reclamantă a condițiilor avute în vedere la

autorizare și prevăzută în nota de constatare întocmită pentru obținerea

autorizației de exploatare.

În drept, prima

instanță a avut în vedere dispozițiile art. 46 alin. (4) din H.G. nr. 870/2009,

arătând că, potrivit acestora, Comisia poate dispune, în funcție de

consecințele produse, măsura suspendării autorizației/autorizațiilor de

exploatare a jocurilor de noroc până la 3 luni, pentru fiecare mijloc de joc în

parte sau pentru toate mijloacele de joc situate într-o locație, în funcție de

gravitatea faptelor constatate și a consecințelor ce decurg din acestea, pentru

una dintre faptele prevăzute la alin. (1) lit. d) și e).

Examinând la nivel de

aparență decizia nr. 1983 din 23 decembrie 2010, prima instanță a reținut că

actul contestat dispune suspendarea unei autorizații care nu mai era în vigoare

la data la care a fost aplicată sancțiunea, întrucât la acea dată fusese emisă

o altă autorizație în favoarea reclamantei, pentru o altă configurație a

meselor de joc.

În contextul

menționat mai sus, fără a face o analiză de legalitate a deciziei nr. 1983 din 23

decembrie 2010, prima instanță observă că punerea în executare a acestui act ar

avea ca efect imediat încetarea temporară a activității reclamantei, în

condițiile în care aceasta este titularul unei autorizații valabile, cu privire

la care nu s-a dispus suspendarea.

Prin urmare, se arată

în considerentele sentinței atacate, cererea reclamantei îndeplinește

condițiile cazului bine justificat, așa cum este el definit de art. 2 alin. (1)

lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Apărările pârâtei nu

au fost reținute de prima instanță, care a apreciat că raționamentul invocat de

aceasta tinde la aplicarea forțată a unui text legal în condițiile în care nu

există condițiile obiective care să facă posibil acest lucru.

Cu privire la paguba

iminentă, prima instanță a apreciat că executarea deciziei ar avea ca efect

întreruperea activității reclamantei și, implicit, privarea acesteia de

profitul aferent acesteia; este adevărat că, așa cum susține pârâta, executarea

unui act administrativ legal emis nu produce pagubă iminentă, în sensul legii,

însă în cauză asupra acestui act planează o serioasă îndoială în privința

legalității, situație în care executarea actului are ca efect încetarea

activității pe o perioadă de o lună, ceea ce echivalează cu lipsirea totală de

venituri.

De asemenea, constată

prima instanță, raportarea petitului acțiunii la prevederile art. 14 din Legea nr.

554/2004 nu are ca efect inadmisibilitatea acesteia ci doar fixarea limitelor

și condițiilor în care ea poate fi admisă.

de pârât.

Împotriva acestei

sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul,

Ministerul Finanțelor Publice – Comisia de autorizare a jocurilor de noroc,

solicitând în principal casarea cu trimitere spre rejudecare iar în subsidiar

modificarea în întregime în sensul respingerii cererii de suspendare pentru

motive pe care le-a încadrat în drept în prevederile art. 304 pct. 5, 7 și 9 C.

proc. civ. cu referire la art. 304

1

C. proc. civ.

Recurenta afirmă că

prima instanță nu a analizat apărările formulate de Ministerul Finanțelor

Publice prin întâmpinare si, prin urmare, trebuie observat ca in cuprinsul

hotărârii recurate nu se regăsesc motivele de fapt si de drept pentru care au

fost înlăturate apărările formulate de Ministerul Finanțelor Publice iar nu împrejurarea

că în considerente s-a arătat ca,,apărările paratei nu pot fi reținute,

întrucât raționamentul sau tinde la aplicarea forțată a unui text legal in

condițiile in care nu exista condițiile obiective care sa facă posibil acest

lucru” nu acoperă cerințele prevăzute de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ.

Recurenta critică

hotărârea pentru aplicarea greșită a legii susținând că în speță nu erau

îndeplinite cele două condiții prevăzute de lege – cazul bine justificat și

paguba iminentă – pentru a se dispune suspendarea actului administrativ.

Pe același

raționament, recurenta-pârâtă susține că instanța de fond ar fi interpretat

greșit actul juridic dedus judecății, cu consecința schimbării naturii ori

înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

În dezvoltarea

motivelor de recurs recurenta-pârâtă expune situația de fapt și de drept care a

condus la suspendarea autorizației de exploatare a jocurilor de noroc pentru o

perioadă de o lună, arătând că în cauza de față, actul administrativ a cărui

suspendare se solicită de către reclamantă a avut ca efect suspendarea

drepturilor conferite de autorizația de exploatare a jocurilor de noroc.

Arată că instanța de

fond nu a analizat in mod independent existenta celor doua condiții pentru a

concluziona daca acestea sunt îndeplinite in mod cumulativ ci, dimpotrivă, a

apreciat ca îndeplinirea condiției privind paguba iminenta este o consecința a

îndeplinirii condiției privind cazul bine justificat și că de altfel

intimata-reclamanta nu a prezentat nici o dovadă în sprijinul afirmațiilor sale

privind existența unei pagube iminente.

intimatei-reclamante.

Prin întâmpinarea

depusă la 18 noiembrie 2011 intimata-reclamantă SC Q.I.I. SRL a solicitat în

principal respingerea ca lipsit de interes a recursului ce vizează hotărârea

instanței de fond prin care s-a dispus in conformitate cu dispozițiile art. 14

din Legea nr. 554/2004, suspendarea provizorie a executării actului

administrativ contestat, pana la soluționarea acțiunii de fond ce face obiectul

dosarului nr. 1456/2/2011 de pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ si fiscal, iar acțiunea de fond a fost deja

soluționata favorabil, prin sentința civila nr. 5008 din 12 septembrie 2011

pronunțata de Curtea de Apel București, in dosarul nr. 1456/2/2011, astfel că

nu mai subzista o finalitate a acestei proceduri.

În subsidiar solicită

respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de Curtea

de Apel București, ca fiind temeinică și legală, apreciind că în mod corect

prima instanță a reținut că există suficiente indicii de nelegalitate care să

facă dovada existenței unui caz bine justificat pentru suspendarea actelor

administrativ-fiscale în discuție și că prin executarea acestora, mai înainte

de soluționarea contestației formulată în cauză, există riscul unor pagube

iminente ce nu s-ar putea repara astfel.

II. Considerentele

Înaltei Curți, asupra recursului.

Examinând sentința

atacată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor cuprinse în întâmpinare,

a probei cu înscrisuri administrate în cauză dar și sub toate aspectele, în

temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte, constată că recursul este

nefondat.

și de drept relevante.

Intimata-reclamantă a

învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere de suspendare a

executării Deciziei nr. 1938 din 23 decembrie 2010 emisa de Ministerul

Finanțelor Publice - Comisia de autorizare a jocurilor de noroc prin care s-a

dispus suspendarea pentru 1 (una) luna a noii autorizații de exploatare a

jocurilor de noroc caracteristice activității cazinourilor nr. RO0003X002488,

valabila în perioada 01 septembrie 2010 - 31 august 2011, emisa in baza

Deciziei nr. 2000 din 30 august 2010 a Comisiei.

Măsura suspendării

autorizației a fost aplicata de către Comisie, ca urmare a încheierii de către

comisarii Gărzii Financiare a procesului-verbal seria H nr. 0192869 din 20

august 2010.

Cererea de suspendare

a executării actului administrativ s-a formulat în baza art. 14 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește

motivul de recurs potrivit căruia prin hotărârea atacată au fost încălcate

formele de procedura prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C.

proc. civ., critica nu poate fi primită deoarece sentința recurată este

motivată atât în fapt și în drept cuprinzând elementele prevăzute de art. 261 C.

proc. civ., inclusiv motivele de fapt și de drept care au condus la admiterea

cererii reclamantei și suspendarea executării actului administrativ atacat

fiind analizate apărările formulate față de obiectul cererii, respective cerere

de suspendare provizorie a actului administrativ contestat, instanța analizând

exclusiv la nivel de aparenta decizia nr. 1938/2010, fără a intra în detaliile

juridice ale cauzei, această chestiune fiind în căderea instanței sesizate cu

judecata în fond a cauzei, așa cum în mod corect a menționat

intimata-reclamantă prin întâmpinare.

Astfel, a realizat o

analiză pertinentă a celor două condiții deduse din textul art. 14 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004: cazul bine justificat și paguba iminentă, în acord cu

conținutul acestor sintagme, indicat la art. 2 alin. (1) lit. t), respectiv ș)

din același act normativ.

Prima instanță a

reținut că în cauză, condiția cazului bine justificat derivă din faptul că

punerea în executare a actului administrativ prin care s-a dispus suspendarea pe

o perioadă de una/lună a autorizației de exploatare a jocurilor de noroc ar

avea ca efect imediat încetarea temporara a activității reclamantei, in

condițiile in care aceasta este titularul unei autorizații valabile, cu privire

la care nu s-a dispus suspendarea.

În speță, existența

cazului bine justificat reținută de instanța de fond este confirmată de soluția

desființării actelor administrativ fiscale, a căror suspendare a executării s-a

solicitat în prezenta cauză.

Prin sentința civilă nr.

5008 din 12 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea în

anularea actului administrativ a cărui suspendare a executării a fost dispusă

în prezenta cauză conform art. 14 din Legea nr. 554/2004 până la soluționarea

pe fond a acțiunii ce face obiectul dosarului nr. 1456/2/2011.

Concluzionând, Înalta

Curte, constată că intimata-reclamantă a probat existența unor împrejurări de natură

a crea îndoieli în privința legalității actului administrativ fiscal și, fără a

tranșa această chestiune în procedura reglementată de art. 14 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, urmează a reține că este îndeplinită condiția cazului bine

justificat.

Paguba iminentă este

definită prin art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004 o definește ca fiind

„prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea

previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu

public”.

Referitor la condiția

pagubei iminente, definită în art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004

ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea

previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu

public, Înalta Curte, reține că judecătorul fondului a indicat împrejurările pe

baza cărora și-a format convingerea că executarea actului administrativ s-ar

repercuta negativ asupra activității societății, ce se reflectă în pierderea de

profit, afectarea plății în perioada respectivă a celor aproximativ 130 salariați,

la care se adaugă prejudiciul de imagine pe piața locală specifică jocurilor de

noroc.

soluției instanței de recurs.

Pentru toate aceste

considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.,

coroborat cu art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, modificată, se va

respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice – Comisia de autorizare a

jocurilor de noroc împotriva sentinței nr. 1115 din 15 februarie 2011 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 noiembrie 2011.