ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5680/2011

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Hotărârea primei instanței. Prin sentința nr. 1115 din 15 februarie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC Q.I.I. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice – Comisia de autorizare a jocurilor de noroc, și a suspendat executarea deciziei nr. 1983 din 23 decembrie 2010 până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, reținând, în esență, următoarele: Prin decizia nr. 1983 din 23 decembrie 2010, emisă de pârât, s-a dispus suspendarea, pe o perioadă de o lună, a autorizației de exploatare a jocurilor de noroc nr. RO0003X002488, acordată reclamantei, valabilă în perioada 01 septembrie 2010 - 31 august 2011. Măsura a fost dispusă pentru nerespectarea de către reclamantă a condițiilor avute în vedere la autorizare și prevăzută în nota de constatare întocmită pentru obținerea autorizației de exploatare. În drept, prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 46 alin. (4) din H.G.

nr. 870/2009, arătând că, potrivit acestora, Comisia poate dispune, în funcție de consecințele produse, măsura suspendării autorizației/autorizațiilor de exploatare a jocurilor de noroc până la 3 luni, pentru fiecare mijloc de joc în parte sau pentru toate mijloacele de joc situate într-o locație, în funcție de gravitatea faptelor constatate și a consecințelor ce decurg din acestea, pentru una dintre faptele prevăzute la alin. (1) lit. d) și e). Examinând la nivel de aparență decizia nr. 1983 din 23 decembrie 2010, prima instanță a reținut că actul contestat dispune suspendarea unei autorizații care nu mai era în vigoare la data la care a fost aplicată sancțiunea, întrucât la acea dată fusese emisă o altă autorizație în favoarea reclamantei, pentru o altă configurație a meselor de joc.

În contextul menționat mai sus, fără a face o analiză de legalitate a deciziei nr. 1983 din 23 decembrie 2010, prima instanță observă că punerea în executare a acestui act ar avea ca efect imediat încetarea temporară a activității reclamantei, în condițiile în care aceasta este titularul unei autorizații valabile, cu privire la care nu s-a dispus suspendarea. Prin urmare, se arată în considerentele sentinței atacate, cererea reclamantei îndeplinește condițiile cazului bine justificat, așa cum este el definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004. Apărările pârâtei nu au fost reținute de prima instanță, care a apreciat că raționamentul invocat de aceasta tinde la aplicarea forțată a unui text legal în condițiile în care nu există condițiile obiective care să facă posibil acest lucru.

Cu privire la paguba iminentă, prima instanță a apreciat că executarea deciziei ar avea ca efect întreruperea activității reclamantei și, implicit, privarea acesteia de profitul aferent acesteia; este adevărat că, așa cum susține pârâta, executarea unui act administrativ legal emis nu produce pagubă iminentă, în sensul legii, însă în cauză asupra acestui act planează o serioasă îndoială în privința legalității, situație în care executarea actului are ca efect încetarea activității pe o perioadă de o lună, ceea ce echivalează cu lipsirea totală de venituri. De asemenea, constată prima instanță, raportarea petitului acțiunii la prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 nu are ca efect inadmisibilitatea acesteia ci doar fixarea limitelor și condițiilor în care ea poate fi admisă.

2. Recursul exercitat de pârât. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul, Ministerul Finanțelor Publice – Comisia de autorizare a jocurilor de noroc, solicitând în principal casarea cu trimitere spre rejudecare iar în subsidiar modificarea în întregime în sensul respingerii cererii de suspendare pentru motive pe care le-a încadrat în drept în prevederile art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ. cu referire la art. 304 1 C. proc. civ.

Recurenta afirmă că prima instanță nu a analizat apărările formulate de Ministerul Finanțelor Publice prin întâmpinare si, prin urmare, trebuie observat ca in cuprinsul hotărârii recurate nu se regăsesc motivele de fapt si de drept pentru care au fost înlăturate apărările formulate de Ministerul Finanțelor Publice iar nu împrejurarea că în considerente s-a arătat ca,,apărările paratei nu pot fi reținute, întrucât raționamentul sau tinde la aplicarea forțată a unui text legal in condițiile in care nu exista condițiile obiective care sa facă posibil acest lucru” nu acoperă cerințele prevăzute de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Recurenta critică hotărârea pentru aplicarea greșită a legii susținând că în speță nu erau îndeplinite cele două condiții prevăzute de lege – cazul bine justificat și paguba iminentă – pentru a se dispune suspendarea actului administrativ.

Pe același raționament, recurenta-pârâtă susține că instanța de fond ar fi interpretat greșit actul juridic dedus judecății, cu consecința schimbării naturii ori înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta-pârâtă expune situația de fapt și de drept care a condus la suspendarea autorizației de exploatare a jocurilor de noroc pentru o perioadă de o lună, arătând că în cauza de față, actul administrativ a cărui suspendare se solicită de către reclamantă a avut ca efect suspendarea drepturilor conferite de autorizația de exploatare a jocurilor de noroc.

Arată că instanța de fond nu a analizat in mod independent existenta celor doua condiții pentru a concluziona daca acestea sunt îndeplinite in mod cumulativ ci, dimpotrivă, a apreciat ca îndeplinirea condiției privind paguba iminenta este o consecința a îndeplinirii condiției privind cazul bine justificat și că de altfel intimata-reclamanta nu a prezentat nici o dovadă în sprijinul afirmațiilor sale privind existența unei pagube iminente. 3. Apărarea intimatei-reclamante. Prin întâmpinarea depusă la 18 noiembrie 2011 intimata-reclamantă SC Q.I.I.

SRL a solicitat în principal respingerea ca lipsit de interes a recursului ce vizează hotărârea instanței de fond prin care s-a dispus in conformitate cu dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea provizorie a executării actului administrativ contestat, pana la soluționarea acțiunii de fond ce face obiectul dosarului nr. 1456/2/2011 de pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ si fiscal, iar acțiunea de fond a fost deja soluționata favorabil, prin sentința civila nr. 5008 din 12 septembrie 2011 pronunțata de Curtea de Apel București, in dosarul nr. 1456/2/2011, astfel că nu mai subzista o finalitate a acestei proceduri.

În subsidiar solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de Curtea de Apel București, ca fiind temeinică și legală, apreciind că în mod corect prima instanță a reținut că există suficiente indicii de nelegalitate care să facă dovada existenței unui caz bine justificat pentru suspendarea actelor administrativ-fiscale în discuție și că prin executarea acestora, mai înainte de soluționarea contestației formulată în cauză, există riscul unor pagube iminente ce nu s-ar putea repara astfel. II. Considerentele Înaltei Curți, asupra recursului. Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, a probei cu înscrisuri administrate în cauză dar și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte, constată că recursul este nefondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante. Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere de suspendare a executării Deciziei nr. 1938 din 23 decembrie 2010 emisa de Ministerul Finanțelor Publice - Comisia de autorizare a jocurilor de noroc prin care s-a dispus suspendarea pentru 1 (una) luna a noii autorizații de exploatare a jocurilor de noroc caracteristice activității cazinourilor nr. RO0003X002488, valabila în perioada 01 septembrie 2010 - 31 august 2011, emisa in baza Deciziei nr. 2000 din 30 august 2010 a Comisiei. Măsura suspendării autorizației a fost aplicata de către Comisie, ca urmare a încheierii de către comisarii Gărzii Financiare a procesului-verbal seria H nr. 0192869 din 20 august 2010. Cererea de suspendare a executării actului administrativ s-a formulat în baza art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește motivul de recurs potrivit căruia prin hotărârea atacată au fost încălcate formele de procedura prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., critica nu poate fi primită deoarece sentința recurată este motivată atât în fapt și în drept cuprinzând elementele prevăzute de art. 261 C. proc. civ., inclusiv motivele de fapt și de drept care au condus la admiterea cererii reclamantei și suspendarea executării actului administrativ atacat fiind analizate apărările formulate față de obiectul cererii, respective cerere de suspendare provizorie a actului administrativ contestat, instanța analizând exclusiv la nivel de aparenta decizia nr. 1938/2010, fără a intra în detaliile juridice ale cauzei, această chestiune fiind în căderea instanței sesizate cu judecata în fond a cauzei, așa cum în mod corect a menționat intimata-reclamantă prin întâmpinare.

Astfel, a realizat o analiză pertinentă a celor două condiții deduse din textul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: cazul bine justificat și paguba iminentă, în acord cu conținutul acestor sintagme, indicat la art. 2 alin. (1) lit. t), respectiv ș) din același act normativ. Prima instanță a reținut că în cauză, condiția cazului bine justificat derivă din faptul că punerea în executare a actului administrativ prin care s-a dispus suspendarea pe o perioadă de una/lună a autorizației de exploatare a jocurilor de noroc ar avea ca efect imediat încetarea temporara a activității reclamantei, in condițiile in care aceasta este titularul unei autorizații valabile, cu privire la care nu s-a dispus suspendarea.

În speță, existența cazului bine justificat reținută de instanța de fond este confirmată de soluția desființării actelor administrativ fiscale, a căror suspendare a executării s-a solicitat în prezenta cauză. Prin sentința civilă nr. 5008 din 12 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea în anularea actului administrativ a cărui suspendare a executării a fost dispusă în prezenta cauză conform art. 14 din Legea nr. 554/2004 până la soluționarea pe fond a acțiunii ce face obiectul dosarului nr. 1456/2/2011. Concluzionând, Înalta Curte, constată că intimata-reclamantă a probat existența unor împrejurări de natură a crea îndoieli în privința legalității actului administrativ fiscal și, fără a tranșa această chestiune în procedura reglementată de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, urmează a reține că este îndeplinită condiția cazului bine justificat.

Paguba iminentă este definită prin art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004 o definește ca fiind „prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public”. Referitor la condiția pagubei iminente, definită în art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, Înalta Curte, reține că judecătorul fondului a indicat împrejurările pe baza cărora și-a format convingerea că executarea actului administrativ s-ar repercuta negativ asupra activității societății, ce se reflectă în pierderea de profit, afectarea plății în perioada respectivă a celor aproximativ 130 salariați, la care se adaugă prejudiciul de imagine pe piața locală specifică jocurilor de noroc.

2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs. Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, modificată, se va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice – Comisia de autorizare a jocurilor de noroc împotriva sentinței nr. 1115 din 15 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2011.