ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2489/2014

Asupra contestației de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 239/F din 1 iulie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a fost respinsă contestația formulată de condamnatul N.P., constatându-se că a rămas fără obiect. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 100 RON, s-a dispus a fi suportat din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut că, prin Sentința penală nr. 1782 din 14 mai 2014, Judecătoria Medgidia, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) raportat la art. 597 alin. (1) și (6) C. proc. pen. și art. 50 din același cod, a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestația la executarea pedepsei, formulată de condamnatul N.P., în favoarea Curții de Apel București.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că a fost formulată, de către condamnatul N.P., contestație la executarea pedepsei pe care o execută în Penitenciarul Poarta Albă, de 10 ani, 4 luni și 25 de zile, aplicată prin Decizia penală nr. 205/2012 a Curții de Apel București. S-a constatat că petentul a invocat o serie de nelămuriri cu privire la maniera de dezlegare oferită de instanța de fond asupra situației juridice a celor 360 de zile muncite de acesta în străinătate, în stare de detenție, motive în raport de care instanța a apreciat că această situație constituie o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, în sensul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. S-a reținut că, potrivit art. 598 alin. (2) C. proc.

pen., în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), contestația se face la instanța care a pronunțat hotărârea care se execută. în cazul în care nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție. În condițiile în care curtea de apel a pronunțat hotărârea a cărei executare se contestă, s-a constatat că acestei instanțe îi aparține competența materială și teritorială. Examinând contestația formulată, Curtea de Apel București a constatat următoarele: Condamnatul N.P. se află în executarea unei pedepse de 10 ani, 4 luni și 25 de zile, aplicată de Curtea de Apel București prin Sentința penală nr. 205 din 17 mai 2012, prin care au fost recunoscute pe cale principală mai multe hotărâri judecătorești pronunțate de instanțe italiene.

Condamnatul a mai formulat o contestație la executarea aceleiași pedepse, care a făcut obiectul Dosarului nr. 3452/2/2014 și în care s-a pronunțat Sentința penală nr. 230 din 25 iunie 2014, prin care s-a respins ca nefondată contestația la executare. Având în vedere faptul că s-a mai soluționat anterior contestația la executare formulată de petentul condamnat, conform art. 599 alin. (5) C. proc. pen., a fost respinsă contestația la executare ca fiind rămasă fără obiect. Împotriva Deciziei penale nr. 239/F din 1 iulie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, condamnatul N.P. a formulat contestație, fără a indica motivele pe care se fundamentează aceasta.

Cu prilejul concluziilor formulate oral în fața instanței, apărătorul contestatorului condamnat a solicitat admiterea căii de atac, casarea deciziei penale atacate și, în rejudecare, admiterea contestației la executare, susținând că există o nelămurire a contestatorului cu privire la maniera de dezlegare oferită de instanța de fond asupra situației juridice a celor 360 de zile muncite de acesta în străinătate în stare de detenție, perioadă care a solicitat a fi avută în vedere la stabilirea fracțiunii de pedeapsă ce se ia în calcul la liberarea condiționată. Înalta Curte, examinând contestația formulată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, constată că aceasta nu este fondată, pentru considerentele care urmează.

Condamnatul N.P. a formulat contestație la executarea pedepsei de 10 ani, 4 luni și 25 de zile, aplicată prin Decizia penală nr. 205 din 17 mai 2012 a Curții de Apel București. Procedând la examinarea contestației la executare, Curtea de Apel București, secția a II-a penală a constatat că același condamnat a mai formulat anterior o contestație la executarea aceleiași pedepse, soluționată prin Sentința penală nr. 230 din 25 iunie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 3452/2/2014, în sensul respingerii acesteia, ca nefondată. Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 599 alin. (5) C. proc. pen., cererile ulterioare de contestație la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări, în acest sens fiind și Decizia nr. 36/2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii.

În acest context, în mod corect a fost respinsă această din urmă contestație la executare promovată de condamnat, ca fiind rămasă fără obiect. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 425 1 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul N.P. împotriva Deciziei penale nr. 239/F din 1 iulie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul N.P. împotriva Deciziei penale nr. 239/F din 1 iulie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 septembrie 2014. Procesat de GGC - LM