ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2718/2014

Asupra contestației de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 230/F din data de 25 iunie 2014, Curtea de Apel București, secția a II-a penală a respins ca nefondată contestația la executare formulată de persoana condamnată N.P.

Pentru a hotărî astfel Curtea de Apel București, secția a II-a penală a reținut următoarele: Prin Sentința penală definitivă nr. 205 din 17 mai 2012, pronunțată de această instanță în Dosarul nr. 2135/2/2012, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și s-a dispus recunoașterea mai multor sentințe penale prin care cel în cauză a fost condamnat de autoritățile judiciare din republica Italia, după cum urmează: - Sentința penală din 18 februarie 2005 pronunțată de Judecătorul pentru cercetări Preliminare din cadrul tribunalului din Roma; - Sentința penală din 8 octombrie 2005 a Tribunalului Monocratic din Roma; - Sentința penală din 28 martie 2008 a Tribunalului Monocratic din Roma; - Sentința penală din 18 februarie 2010 pronunțată de Curtea cu Juri de Apel din Roma; - Ordonanța de cumulare a pedepselor nr. SIEP 796/2010 emisă la 11 octombrie 2010 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Roma.

În consecință, s-a dispus transferarea, condamnatului N.P. în vederea executării într-un penitenciar din România a pedepselor de 12 ani și 10 luni închisoare, 18.600 euro amendă și interzicerea unor drepturi. S-au dedus din pedeapsa rezultantă de 12 ani și 10 luni închisoare perioadele executate, de la 2 aprilie 2004 la 15 decembrie 2005 (1 an, 8 luni și 13 ale), de la 12 aprilie 2006 la 29 iulie 2006 (3 luni și 18 zile) și de la 26 martie 2008 la 28 martie 2008 (3 zile). S-a mai constatat că, urmare a amnistiei acordate prin dispozițiile Legii italiene nr. 2412/2006, pedeapsa principală finală pe care condamnatul N.P. o mai are de executat este de 10 ani, 4 luni și 25 zile de închisoare și 18.000 euro amendă.

S-a constatat că data începerii executării pedepsei menționate este de 4 aprilie 2008 și s-a dedus perioada executată de la 4 aprilie 2008 la zi. În privința contestației de executare, întemeiată de condamnat pe dispozițiile art. 598 lit. c) C. proc. pen. („când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare"), Curtea de Apel București a constatat că acest text legal nu este incident, iar cererea nu poate fi primită. Sub un prim aspect, problemele privind deducerea din pedeapsa principală finală aplicată condamnatului de autoritățile judiciare italiene a fost soluționată definitiv prin Sentința penală nr. 205/17 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Pe de altă parte, în cauză există autoritate de lucru judecat, o solicitare similară a condamnatului fiind respinsă prin Sentința penală nr. 329/F din data de 30 iulie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 304 din 28 ianuarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (Dosar nr. 1097/2/2013*). Împotriva Sentinței penale nr. 230/F din data de 25 iunie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală a formulat contestație condamnatul N.P. Examinând contestația formulată de condamnatul N.P. sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondată pentru următoarele considerentele: Prin Sentința penală nr. 230/F din data de 25 iunie 2014, Curtea de Apel București, secția a II-a penală a respins ca nefondată contestația de executare formulată de persoana condamnată N.P.

Instanța a reținut că în cauză există autoritate de lucru judecat, o solicitare similară a condamnatului fiind respinsă prin Sentința penală nr. 329/F din data de 30 iulie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 304 din 28 ianuarie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (Dosar nr. 1097/2/2013*). Chiar și fără a ține cont de aceste aspecte, analizând contestația formulată, Înalta Curte constată că aceasta are ca temei art. 598 lit. c) C. proc. penală („când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare"). Însă, temeiul în drept al unei cereri în justiție nu este indicat de persoana care se adresează instanței, ci este cel care rezultă din dispozițiile legale, desigur raportat la situația de fapt prezentată în cerere.

Doctrina a precizat că nelămurirea hotărârii care se execută, privește situația în care există neclarități în cuprinsul hotărârii care se execută, neclarități însă care țin de alte motive decât cele la care face referire contestatorul. Astfel, contestatorul și-a motivat contestația pe următoarea situație: deducerea din pedeapsa de 10 ani și 4 luni a perioadei de 360 de zile, executată în stare de arest preventiv în Italia, conform art. 598 lit. c) C. proc. pen., ori din cuprinsul cererii rezultă că motivele exced cadrului procesual sub aspectul obiectului cauzei, anume acela al contestației de executare. Astfel, cazurile de contestație la executare fiind strict delimitate în art. 598 alin. (1) C. proc.

pen., motivele invocate de contestator nu se pot circumscrie enumerării făcută de legiuitor, și în niciun caz celui prevăzut la lit. c) al acelui articol. Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul N.P. împotriva Sentinței penale nr. 230/F din 25 iunie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul N.P. împotriva Sentinței penale nr. 230/F din 25 iunie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 septembrie 2014. Procesat de GGC - LM