ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 74/P/2008 din 29 decembrie 2008 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția parchetelor militare, în temeiul art. 10 lit. a) și d) din C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de general brigada medic S.I. pentru fapta prevăzută de art. 250 alin. (1) C. pen. Pentru a dispune în acest sens, procurorul - în urma efectuării actelor premergătoare - a reținut următoarele: 1. Prin plângerea penală adresată Secției Parchetelor Militare, col. medic R.A.E. a declarat că la data de 21 august 2008, în cadrul ședinței ocazionate de sărbătoarea „Zilei medicinii militare”, general medic S.I.

a avut față de el o atitudine jignitoare, apreciată ca fiind încadrată în prevederile art. 250 alin. (1) C. pen. (fila 1-2). În acest sens, se precizează că, după epuizarea ordinei de zi, generalul a indicat cu mâna în direcția locului unde se afla colonel medic R.A.E., afirmând, în esență, că acesta reprezintă o rușine pentru spital, referindu-se la faptul că respectivul fusese respins la un concurs pentru ocuparea postului de șef de lucrări din cadrul catedrei de endocrinologie a U.M.F. „C.D.”.

În opinia petentului, critica generalului de brigadă, medic S.I., era nejustificată, având în vedere că era vorba de un concurs pe linie științifică, universitară, în care „comisia de specialitate s-a limitat doar la o analiză a dosarelor depuse de participanți și nu a procedat la o verificare a competențelor profesionale ale candidaților, fiind vorba despre un grad didactic și nu despre o funcție exercitată în spital”, astfel că „înscrierea …. la acel concurs a reprezentat o opțiune personală și nu a implicat în nici un fel Spitalul Militar Central…” (fila 1). Colonel medic R.A.E. a susținut că aprecierile generalului au fost făcute în scopul de a-l jigni și de a-l discredita în fața colegilor, urmare a unor plângeri penale și contestații pe care le-a formulat anterior împotriva comandantului, în legătură cu evoluția sa universitară și profesională, precum și a unor sancțiuni disciplinare, dispuse de acesta (fila 1, 2-4).

2. Petentul a mai menționat că atitudinea pe care generalul a avut-o, față de el, este de natură să-l caracterizeze, avându-i ca subiecți și pe alți colegi, cum ar fi medicii lt. colonel Ș.M., lt. colonel T.C.B., generalii (rez.) H.T., B.C. și C.B. (fila 4-5). Pentru lămurirea aspectelor reclamate, s-a procedat la audierea col. medic R.A.E., general brigadă (rez.) S.I., col. medic P.O., col. medic C.D., lt. col. D.N., dr. S.C., lt. col. medic T.C.B., lt.col. N.C., lt. col. M.S., col. dr. Ș.M. - indicați de petent, precum și pe col. medic N.O.V., col. dr. B.D., lt.col. P.C. și mr. V.B., propuși de intimat și au fost preluate o serie de documente depuse de părți. Din actele premergătoare începerii urmăririi penale efectuate au rezultat următoarele: 1. Cu privire la primul aspect al plângerii penale: La data de 21 august 2008, în amfiteatrul aparținând Ambulatoriului Spitalului Clinic de Urgență Militar Central „Dr.

C.D.”, s-a desfășurat ședința periodică (lunară), convocată de comandantul spitalului, având ca obiect o problematică diversă, cuprinsă în cele 5 capitole înscrise în sinteza ședinței (aflată la filele 40 și urm.). În declarația de la filele 7 și urm., general de brigadă medic S.I., a susținut că afirmațiile pe care le-a făcut, cu ocazia ședinței respective, au legătură cu precizările dintr-o ședință anterioară (din luna mai a.c.) și că acestea s-au dorit a fi doar o informare a personalului cu privire la rezultatul unor concursuri pentru funcții universitare, el neavând intenția de a jigni pe col. medic R.A.E. Intimatul a mai precizat că luările sale de cuvânt, referitoare la acele aspecte, au fost consemnate în sintezele și procesele verbale ale ședințelor cu personalul spitalului ce s-au desfășurat la 30 mai 2008 și 21 august 2008 (fil.19-28, 29-36, 37-39, 40-46 și 47-49).

Examinând documentele menționate, s-a constatat că în sinteza ședinței din 21 august 2008, întocmită de col. medic P.O. și lt.col. P.C., la cap. III „ordine cu caracter interior” (fila 44), referitor la aspectele reclamate, s-au consemnat următoarele: „Informez întregul personal despre rezultatele obținute de către colegii medici din spitalul nostru și anume: - lt.col. Corneci Dan din secția A.T.I. a obținut rezultate remarcabile și a promovat totodată concursul de șef de lucrări, organizat de U.M.F. „C.D.” din cadrul Spitalului Universitar „E.”; - nu același lucru s-a întâmplat și cu col. dr. R.A., care s-a prezentat sub orice critică, sub nivelul așteptărilor, la concursul pentru postul de șef de lucrări, din cadrul Catedrei de endocrinologie din Institutul I.C.

Parhon, ținând cont că este șeful secției de endocrinologie în spitalul nostru, de multă vreme. S-a făcut următoarea precizare de către intimat: în urmă cu câteva luni, când anunțat că U.M.F. „C.D.” scoate la concurs posturi universitare, am insistat și am stăruit, adresându-mă colegilor medici „de a ataca” aceste posturi, considerând atunci, ca și acum, că și în felul acesta contribuim la creșterea prestigiului instituției noastre. Totodată, făceam precizarea atunci, și insist și acum, ca înainte de a ne angaja la un astfel de concurs trebuie să apreciem că valențele ce le posedăm sunt reprezentative și ne vor aduce în postura de câștigător. Astfel este jenant și greu să îndurăm suferința eșecului, riscând totodată să ne punem în postură proastă și să știrbim însuși prestigiul instituției noastre.

O menținere asemănătoare s-a făcut și în procesul verbal al ședinței din aceeași dată (fila 39). Parte din martorii audiați în cauză, au declarat că nu au fost prezenți în aulă, în timpul discursului ținut de comandant, ori la momentul referirilor făcute de acesta, privitor la reclamant (lt. col. medic, D.N., fila 73, It. col. medic, Ș.M., fila 72, mr. V.B., fila 62). Ceilalți martori au confirmat realitatea consemnărilor din documentele citate (ori nu au infirmat-o), redând într-o mai mare sau mai mică măsură afirmațiile generalului de brigadă medic, S.I. și reacțiile participanților. Astfel, martorii col. medic, C.D. (fila 55-56), lt.col. medic, M.S.C. (fila 60-61), col. medic N.O. (fila 63), lt.col.

P.C. (fila 67-71), col. B.D. (fila 57) și s.c. S.C. (fila 74-75), au apreciat că, în contextul dat, expresiile folosite de comandant la adresa col. medic R.A.E., nu au fost jignitoare sau de natură defăimătoare, martor mr. V.B. (fila 62), nu a observat ca reclamantul să fi fost afectat sau marcat de cele spuse la adresa lui, iar martorii lt. col. N.C. (fila 59) și lt.col. medic M.S.C. (fila 60-61) nu au remarcat vreo reacție deosebită din partea participanților la ședință. În schimb, martorii lt.col. medic T.C.B. (fila 65) și col. medic, P.O. (fila 64 - acesta din urmă contrazicând cele consemnate în sinteza ședinței din 21 august 2008, pe care a semnat-o la rubrica “ întocmit” - fila 46) au declarat că în cadrul ședinței, general de brigadă, medic S.I.

a afirmat, printre altele, că dr. Ranetti a făcut de rușine spitalul, prin nepromovarea concursului. Pe de altă parte, declarațiile martorilor col. medic, C.D. (fila 55) și lt.col. P.C. (fila 67) sunt de natură să infirme susținerile reclamantului referitoare la lipsa de justificare a criticilor ce au fost aduse de comandant, dar fiindcă înscrierea sa la acel concurs nu a implicat în nici un fel S.M.C. În opinia procurorului, analiza probelor administrate în cauză conduce la concluzia că, în contextul atenționărilor anterioare, din cadrul ședinței din 30 mai 2008, și în raport cu rezultatele obținute de col. medic, R.A.E., în opoziție cu acelea ale lui lt. col. medic, C.D., o apreciere critică din partea comandantului spitalului nu poate fi considerată ca inadmisibilă.

De asemenea, același procuror apreciază, cât privește modalitatea de exprimare adoptată de general de brigadă medic. S.I., că aceasta poate fi discutabilă, cu osebire din punct de vedere al reclamantului, având în vedere relațiile existente între cei doi. În final, se concluzionează că, în raport de actele premergătoare efectuate, aprecierile făcute de general medic, S.I., la adresa col. medic, R.A.E. nu întrunesc elementele constitutive ale infr. prev. de art. 250 alin. (1) C. pen., lipsind elementul material al laturii obiective a infracțiunii. 2.- Procurorul reține, privitor la comportamentul comandantului Spitalului Clinic Universitar Militar Central București, în raporturile de serviciu cu personalul din subordine, cu referire specială la lt.col.

medic, Ș.M., lt.col. medic, T.C.B., generalii de brigadă (rez.) medici, H.T., B.C.P. și C.B. (ultimii doi pensionați de mai bine de doi ani, nu mai funcționează în cadrul spitalului), că general de brigadă medic S.I. a declarat că nu a întrebuințat față de aceștia, în nici o ocazie, expresii jignitoare (fila 7 și urm.). Declarația generalul de brigadă medic, S.I. se coroborează cu depozițiile martorilor audiați în cauză, care nu au confirmat că ar fi asistat la comiterea unor fapte de natura celor sesizate de colonel medic, R.A.E., ori că ar fi fost subiectul unor astfel de acțiuni (fila 55-75). Reține de asemenea procurorul, din verificarea evidențelor penale ale Secției Parchetelor Militare, că în ultimii 5 ani, exceptând prezentul dosar, împotriva generalului de brigadă, medic, S.I.

au fost înregistrate 4 sesizări, respectiv una anonimă și cele formulate de col. (rez.) I.C. (Dosar nr. 19/P/2006), general de brigadă (rez.) medic, M.C. (Dosar nr. 20/P/2006, care s-a conexat la Dosarul nr. 19/P/2006) și col. medic, R.A.E. (Dosar nr. 21/P/2006), la acestea se adaugă Dosarul nr. 38/P/2008 privind o cauză conexă. În respectivele dosare s-a reclamat săvârșirea de către general de brigadă medic, S.I., a infracțiunilor prev. de art. 246, 248, 289, 290, 291 și 242 C. pen. În esență, menționează procurorul că sesizările au avut ca obiect modul, considerat abuziv, în care - în perioada 2005 - 2006 - au fost îndepărtați din S.C.U.M.C.B. mai mulți salariați (inclusiv medicii autori ai plângerilor penale), precum și evoluția în cariera profesională și didactică cu încălcarea dispozițiilor legale, a generalului de brigadă, medic, S.I., în toate acestea dispunându-se neînceperea urmăririi penale, în temeiul art. 228 alin. 6 rap.

la art. 10 li. a) și d) din C. proc. pen. (filele 86-122). A observat procurorul că niciuna din persoanele indicate în plângerea penală de col. medic, R.A.E. nu a formulat plângere penală împotriva general de brigadă, medic, S.I. pentru săvârșirea infr. de purtare abuzivă. Din verificările efectuate, s-a mai constatat de către procuror existența unei situații tensionate în raporturile dintre col. medic, R.A.E. și comandantul S.C.U.M.C.B., în cadrul cărora părțile își fac reproșuri reciproc. Astfel, pe de o parte, generalul de brigadă medic, S.I., reproșează col. medic, R.A.E. lipsa de respect față de comandanți, prezentarea de rapoarte neconforme cu realitatea, precum și comiterea unor acte de indisciplină și chiar a unor fapte având caracter penal (file 7 și urm., 52-54, 79, 83, 123). Pe de altă parte, col.

medic, R.A.E. a sesizat Ministerul Apărării în legătură cu mai multe împrejurări datorate, în opinia sa, unui management defectuos al comandantului S.M.C., și a formulat plângeri penale împotriva aceleiași persoane, referitor la admiterea în facultate, studiile și avansarea pe linie universitară, precum și privitor la activitatea sa arbitrară, discreționară, susținând că a devenit ținta unei anchete abuzive, combinată cu sancționarea lui disciplinară, nejustificată. Totodată, ofițerul a contestat în justiție sancțiunile disciplinare ce i-au fost aplicate de comandantul spitalului și soluțiile dispuse în Dosarele penale cu numerele 21/P/2008 și 38/P/2008 ale Secției Parchetelor Militare (file 5-6, 76 și urm., 79-85, 91-122).

În final, referitor la faptele menționate de col. medic, R.A.E., arătate la pct. 2, din actele premergătoare începerii urmăririi penale, procurorul a apreciat că nu au rezultat probe care să confirme existența acestora. Plângerea formulată de petent împotriva acestei rezoluții a fost respinsă ca netemeinică prin rezoluția nr. 45/VIII-I/2009 din 23 februarie 2009 a procurorului militar șef al Secției parchetelor militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Pentru a dispune în acest sens, procurorul ierarhic superior a reținut următoarele: Prin plângerea adresată conducerii acestei secții și formulată „ … împotriva rezoluției din 20 decembrie 2008 a S.P.M., dată în dosarul nr. 74/P/2008 …”, petentul R.A.E.

a criticat soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de general brigadă Medic S.I., în esență, sub următoarele aspecte: - „…cercetarea sesizărilor a fost efectuată cu încălcarea dispozițiilor art. 101 din Legea nr. 304/2004 … potrivit cărora, în speță, gradul militar al procurorului trebuie să fie de general” și, în interpretarea petentului, „…în cauză sunt incidente disp. art. 197 alin. (2) și (3) C. proc. pen. prevăzute sub sancțiunea nulității …”; - „este inadmisibil ca … așa zisele acte premergătoare să nu presupună audierea persoanei acuzate de faptele indicate prin plângerea inițială …”.

Urmare examinării dosarului cauzei, comparativ cu criticile aduse prin plângerea formulată, s-a reținut că acestea din urmă sunt vădit neîntemeiate pentru următoarele motive: - art. 101 din Legea nr. 304/2004 face referire la calitatea de „învinuit” sau „inculpat” - calitate procesuală care presupune un anumit stadiu al procesului penal (cel puțin începerea urmăririi penale conform art. 228 alin. (1) C. proc. pen.). Or, în cauză s-au efectuat doar acte premergătoare începerii urmăririi penale - ceea ce nu presupune calitatea de „învinuit” sau „inculpat” - și, pe cale de consecință, nu sunt incidente nici dispozițiile art. 101 din Legea nr. 304/3004 și nici cele referitoare la nulitățile prevăzute de art. 197 alin. (2) și (3) C. proc.

pen. - pe parcursul actelor premergătoare efectuate în cauză - respectiv la data de 20 noiembrie 2008 (Dosar SPM nr. 74/P/2008, f. 7-18), a fost audiat general brigadă medic S.I. - persoana reclamată de către petent prin „plângerea inițială”. - motivarea de fapt și de drept a soluției adoptată în cauză este în acord cu cele premergătoare administrate, și care sunt analizate în mod detaliat în cuprinsul rezoluției criticată de către petent. În temeiul art. 278 1 C. proc. pen., petentul s-a adresat instanței competente. În motivarea plângerii (fila 1-2), petentul apreciază că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive: - cercetările nu au fost efectuate de un procuror având același grad militar cu persoana față de care s-a formulat plângerea penală; - la emiterea rezoluției nu au fost avute în vedere probele propuse de el; - rezoluția cuprinde contradicții și mențiuni care nu se pot concilia.

Astfel, se susține că, în rezoluție, deși procurorul reține starea tensionată existentă între el și intimat, totuși consideră că „o apreciere critică din partea comandantului nu poate fi considerată inadmisibilă”. Se mai susține că expresiile jignitoare folosite de intimat nu pot fi considerate „critici ale comandantului”, acesta acționând deliberat în scopul de a-l jigni, uzând de calitatea sa de comandant și făcând afirmații care exced atribuțiilor pe care le are. În final, s-a solicitat în plângerea adresată instanței admiterea acesteia și, după caz, fie retrimiterea cauzei pentru reluarea cercetărilor de către un procuror militar cu grad de general, fie trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale pentru infracțiunea de purtare abuzivă.

Petentul a depus un set de înscrisuri (fila 33-67). Atât petentul, cât și intimatul, au depus concluzii scrise (fila 30-32, fila 75-78). Plângerea petentului urmează a fi respinsă ca nefondată pentru motivele ce se vor arăta. În conformitate cu dispozițiile art. 66 alin. (1) și art. 5 2 din C. proc. pen., precum și cu cele ale art. 23 alin. (1) 1 din Constituția României, orice cetățean beneficiază de prezumția de nevinovăție, deschiderea unei proceduri judiciare penale (prin începerea urmăririi penale) nefiind posibilă decât în condițiile prevăzute de lege. Astfel, potrivit art. 228 alin. (1) C. proc. pen., organul de urmărire penală, sesizat în vreunul din modurile prevăzute de art. 221 C. proc.

pen., dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 224 alin. (1) C. proc. pen., în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare. În respectarea acestor dispoziții legale, procurorul militar a efectuat acte premergătoare, acte prevăzute de art. 224 alin. (2) C. proc. pen., fiind format Dosarul penal nr. 74/P/2008, care cuprinde 122 file. Este de remarcat amploarea actelor premergătoare efectuate, printre acestea fiind și declarațiile petentului, intimatului și ale mai multor persoane.

La acestea se adaugă și copiile unor înscrisuri cu relevanță probatorie pentru stabilirea împrejurărilor în care ar fi fost săvârșite faptele reclamate (procese verbale de ședință, acte referitoare la situația profesională a petentului, hotărâri judecătorești și rezoluții ale procurorului). În urma efectuării acestor acte premergătoare, necesare pentru soluționarea plângerii penale formulată de petiționar, dar și pentru a se stabili eventuala incidență a vreunuia din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen., nu au fost relevate minime indicii temeinice - în sensul art. 68 1 C. proc. pen. - care să justifice presupunerea rezonabilă că persoana față de care s-au efectuat acte premergătoare a săvârșit, cu vinovăția cerută de lege, faptele expuse în plângerea penală.

Dimpotrivă, actele premergătoare efectuate au relevat existența - în ce privește faptele expuse în plângerea penală - a cazurilor prevăzute de art. 10 lit. a) din C. proc. pen., cazuri care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale. Revenind la motivele concret menționate în plângerea adresată instanței se constată următoarele: - întrucât art. 101 din Legea nr. 304/2004 face referire la situația când cel cercetat are calitatea de „învinuit” sau „inculpat”, critica cu privire la gradul militar al procurorului care a efectuat actele premergătoare nu este întemeiată. În cursul efectuării actelor premergătoare, nefiind începută urmărirea penală, presupusul făptuitor nu are calitatea de „învinuit”.

De altfel, în cauză, aceste dispoziții legale nu pot fi invocate de petent deoarece art. 101 din Legea nr. 304/2004 derivă dintr-un vechi principiu în materia disciplinei militare potrivit căruia cercetarea și judecarea, în sens larg, a unui militar nu se poate face decât de militari având grade cel puțin din categoria de grad a celui cercetat/judecat (categoria de grade a maiștrilor militari și subofițerilor, categoria de grade a ofițerilor, categoria de grade a ofițerilor superiori și, în sfârșit, categoria de grade a generalilor și amiralilor). Această dispoziție legală dă consistență dezideratului respectării ierarhiei militare și demnității gradului militar, în toate împrejurările, și - în prezenta cauză - ar fi putut fi invocată, la rigoare chiar și în cursul actelor premergătoare, numai de către intimatul general de brigadă medic S.I.

(acesta făcând parte din categoria de grad a generalilor și amiralilor). Neîntemeiată este și critica privind contradicțiile existente în cuprinsul rezoluției. Existența unei stări tensionate între intimat și petent, afirmată de acesta din urmă, este sugerată, printre altele, și de copiile rezoluțiilor și hotărârilor judecătorești atașate la dosar, unele legate de sancționarea disciplinară a petentului. Starea tensionată la care face referire petentul (apreciată ca fiind chiar „conflictuală” - pag. 2 a plângerii) - motivele și vinovăția cu privire la aceasta nefăcând obiectul prezentei cauze - nu este însă de natură a justifica admiterea plângerii, soluțiile prevăzute de lege având în vedere alte situații.

Această stare tensionată - invocată de petent - nu este în contradicție cu aprecierea procurorului expusă în paragraful 1, pag. 7 a rezoluției și, cu atât mai puțin, cu cea inserată în paragraful 2, pag. 7 a rezoluției. Procurorul, așa cum s-a menționat, a avut la dispoziție un amplu material probator - cu valoarea juridică de acte premergătoare - la momentul luării deciziei de neîncepere a urmăririi penale față de intimat. În plângerea adresată instanței, petentul nu a menționat expres ce probe propuse de el nu au fost supuse analizei procurorului. Cu privire la declarațiile celor 2 persoane la care petentul face trimitere în plângerea adresată instanței (paragraful 2, pagina 2), se reține că acestea au fost examinate de procuror, astfel cum se menționează la pagina 6 a rezoluției (penultimul paragraf), însă s-a apreciat că sunt singulare în raport cu declarațiile celorlalte persoane ascultate.

Soluția trimiterii cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de intimat pentru infracțiunea de purtare abuzivă, soluție solicitată de petent în plângerea adresată instanței, nu este posibilă din următoarele motive: Cadrul legal al acestei soluții este art. 278 1 alin. (8) lit. b) din C. proc. pen. în care se arată că, în această ipoteză, judecătorul este obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodată faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate și prin care anume mijloace de probă. Or, una din premisele acestei soluții constă în motivarea ori argumentarea chiar de către petiționar a îndeplinirii celor 2 condiții legale, respectiv: - indicarea acelor fapte și împrejurări care nu au fost deja constatate și, deci, „ce urmează a fi constatate” de procuror; - mijloacele de probă concrete prin are aceste fapte și împrejurări urmează a fi constatate.

Petentul nu a indicat, odată cu solicitarea soluției prevăzute de art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., faptele și împrejurările ce urmează a fi constatat și prin care anume mijloace de probă. Cu privire la soluția prevăzută de art. 278 1 alin. (8) lit. b) din C. proc. pen., Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție au pronunțat Decizia nr. 26/2008 (din M. Of. 423 din 22 iunie 2009) privind conținutul părții expozitive a sentinței. În această situație, Înalta Curte nu poate examina pe fond îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. O altă soluție solicitată, prin concluziile scrise ale petentului, este cea prevăzută de art. 278 1 alin. (8) lit. c) din C. proc.

pen. Această soluție nu este legal posibilă întrucât judecarea în primă instanță a unei cauze penale, chiar prin intermediul controlului judecătoresc asupra soluțiilor procurorului reglementat de art. 278 1 C. proc. pen., nu poate avea loc pe baza actelor premergătoare, ci numai pe baza actelor de cercetare penală propriu-zisă, activitate judiciară ulterioară începerii urmăririi penale. În acest sens, Secțiile Unite ale Înaltei Curții de Casație și Justiție au pronunțat Decizia nr. 48/2007 (M. Of. nr. 574 din 30 iulie 2008). Față de cele reținute, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondată plângerea petentului. Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. și Deciziei nr. 82 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curții de Casație și Justiție (M. Of. nr. 780 din 21 octombrie 2008), petentul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul R.A.E. împotriva rezoluției din 29 decembrie 2009 dispusă în Dosarul nr. 74/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția parchetelor militare. Obligă petiționarul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 15 iulie 2009.