ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3774/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 București sub nr. 11371/300/2011, reclamanta S.S.C.S., prin Președinte T.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Federația Română de Snooker, anularea tuturor deciziilor Adunării Generale a Federației Române de Snooker din data de 19 martie 2011, susținând, în esență, că reclamanta nu a fost convocată potrivit prevederilor statutare, pentru această întrunire. Prin Sentința civilă nr. 4881 din data de 2 aprilie 2012, Judecătoria sectorului 2 București și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, cu motivarea că actele emise de federația pârâtă în calitate de persoană juridică de drept privat de utilitate publică sunt supuse controlului instanței de contencios administrativ, iar pârâta este o instituție centrală, în sensul art. 3 pct. 1 C. proc.

civ. Prin Sentința civilă nr. 5082 din 19 septembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității de reprezentant, excepție invocată de către pârâta Federația Română de Snooker, și a anulat acțiunea formulată de reclamantul S.S.C.S. pentru lipsa calității de reprezentant a semnatarului. A obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 1000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prezenta acțiune în contencios administrativ a fost formulată de domnul V.T. în numele reclamantei S.S.C.S., fiind semnată de acesta în calitate de reprezentant, președinte al clubului.

A mai reținut că, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că domnul V.T. a fost exclus din cadrul Federației Române de Snooker prin decizia adoptată cu unanimitate de voturi în cadrul Adunării Generale din data de 19 martie 2011, comunicată la data de 28 martie 2011 și care produce efecte de la această dată. Curtea a constatat că, odată ce a fost exclus din cadrul Federației Române de Snooker, domnul V.T. nu mai poate avea, începând cu data comunicării deciziei de excludere, calitatea de președinte al clubului S.S.C.S. și, pe cale de consecință, nu mai poate avea calitatea de reprezentant al acestui club, dat fiind că decizia de excludere nu a fost suspendată sau anulată.

Împotriva Sentinței civile nr. 5082 din 19 septembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta S.S.C.S., prin Președinte V.T., solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanței de fond, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. În motivarea cererii, recurentul a criticat soluția dată, de către instanța de fond, excepției lipsei dovezii calității de reprezentant, arătând că dl. V.T. are și în prezent dreptul de a reprezenta partea în instanță, potrivit statutului S.S.C.S. și deciziilor interne. S-a mai susținut că instanța de fond ar fi trebuit să acorde un termen pentru ca partea reclamantă să depună la dosar concluzii și înscrisuri în dovedirea calității de reprezentant a d-lui V.T.

Examinând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a semnatarului recursului, dl. V.T., invocată de intimata Federația Română de Snooker, Înalta Curte constată excepția nefondată și o va respinge, pentru următoarele considerente. Se constată că cererea de recurs, formulată la data de 07 decembrie 2012, este semnată de președintele S.S.C.S., T.V., la dosarul cauzei fiind depuse înscrisuri din care rezultă că d-l T.V. este președintele acestei asociații și exercită în numele asociației drepturile acesteia, semnând în calitate de președinte și aplicând ștampila asociației, nefăcându-se nicio dovadă că acesta a fost înlocuit din funcția de președinte al S.S.C.S., potrivit statutului.

În continuare, examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat. Mai întâi, se constată că, deși recurenta a invocat incidența motivelor de recurs prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., anume "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii", precum și motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., "când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia", argumentele expuse în motivarea cererii de recurs se subsumează exclusiv dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și vor fi analizate din această perspectivă. Recurenta critică, în esență, admiterea, de către instanța de fond, a excepției lipsei dovezii calității de reprezentant a semnatarului acțiunii și anularea, în consecință, a acțiunii ce face obiectul prezentului dosar. Așa cum s-a reținut anterior, pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel s-a raportat la înscrisurile din care rezultă că dl. V.T., care a formulat cererea de chemare în judecată în numele reclamantei S.S.C.S. și a semnat-o în calitate reprezentant al acesteia și președinte al clubului, a fost exclus din cadrul Federației Române de Snooker prin decizia adoptată cu unanimitate de voturi în cadrul Adunării Generale din data de 19 martie 2011, apreciind că odată ce a fost exclus din cadrul Federației Române de Snooker, domnul V.T.

nu mai poate avea calitatea de președinte al clubului S.S.C.S. și, pe cale de consecință, nu mai poate avea calitatea de reprezentant al acestui club. Înalta Curte constată însă că excluderea d-lui V.T. din Federația Română de Snooker nu poate avea ca efect pierderea, de către dl. T.V., a calității de președinte al S.S.C.S., calitatea de președinte al asociației S.S.C.S. putând fi pierdută exclusiv în condițiile prevăzute de statutul acestei asociații. Mai constată că intimata-pârâtă nu a făcu dovada că dl. T.V. ar fi pierdut această calitate ca efect al vreunei hotărâri luate de către membrii S.S.C.S., în conformitate cu prevederile statutului asociației. În aceste condiții, nu se poate aprecia că dl. T.V.

nu mai deține calitatea de reprezentant al S.S.C.S., hotărârea Curții de apel fiind nefondată, sub acest aspect. Întrucât, soluționând cauza prin admiterea unei excepții peremptorii, prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 312 alin. (2) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza, spre rejudecare, instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a d-lui T.V. în promovarea recursului. Admite recursul declarat de reclamanta S.S.C.S., prin Președinte T.V., împotriva Sentinței civile nr. 5082 din 19 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată. Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2014. Procesat de GGC - CL