ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3774/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3774/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul
Judecătoriei sectorului 2 București sub nr. 11371/300/2011, reclamanta
S.S.C.S., prin Președinte T.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta
Federația Română de Snooker, anularea tuturor deciziilor Adunării Generale a
Federației Române de Snooker din data de 19 martie 2011, susținând, în esență,
că reclamanta nu a fost convocată potrivit prevederilor statutare, pentru
această întrunire.
Prin Sentința civilă
nr. 4881 din data de 2 aprilie 2012, Judecătoria sectorului 2 București și-a
declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel
București, cu motivarea că actele emise de federația pârâtă în calitate de
persoană juridică de drept privat de utilitate publică sunt supuse controlului
instanței de contencios administrativ, iar pârâta este o instituție centrală,
în sensul art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
Prin Sentința civilă
nr. 5082 din 19 septembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității de
reprezentant, excepție invocată de către pârâta Federația Română de Snooker, și
a anulat acțiunea formulată de reclamantul S.S.C.S. pentru lipsa calității de
reprezentant a semnatarului.
A obligat reclamanta
la plata către pârâtă a sumei de 1000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată
reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de fond a reținut că prezenta acțiune în contencios
administrativ a fost formulată de domnul V.T. în numele reclamantei S.S.C.S.,
fiind semnată de acesta în calitate de reprezentant, președinte al clubului.
A mai reținut că, din
înscrisurile depuse la dosar, rezultă că domnul V.T. a fost exclus din cadrul
Federației Române de Snooker prin decizia adoptată cu unanimitate de voturi în
cadrul Adunării Generale din data de 19 martie 2011, comunicată la data de 28
martie 2011 și care produce efecte de la această dată.
Curtea a constatat
că, odată ce a fost exclus din cadrul Federației Române de Snooker, domnul V.T.
nu mai poate avea, începând cu data comunicării deciziei de excludere,
calitatea de președinte al clubului S.S.C.S. și, pe cale de consecință, nu mai
poate avea calitatea de reprezentant al acestui club, dat fiind că decizia de
excludere nu a fost suspendată sau anulată.
Împotriva Sentinței
civile nr. 5082 din 19 septembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București,
secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs, în
termenul legal, reclamanta S.S.C.S., prin Președinte V.T., solicitând casarea
acesteia și trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanței de fond, pentru
motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.
În motivarea cererii,
recurentul a criticat soluția dată, de către instanța de fond, excepției lipsei
dovezii calității de reprezentant, arătând că dl. V.T. are și în prezent
dreptul de a reprezenta partea în instanță, potrivit statutului S.S.C.S. și
deciziilor interne.
S-a mai susținut că
instanța de fond ar fi trebuit să acorde un termen pentru ca partea reclamantă
să depună la dosar concluzii și înscrisuri în dovedirea calității de
reprezentant a d-lui V.T.
Examinând cu
prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția
lipsei dovezii calității de reprezentant a semnatarului recursului, dl. V.T.,
invocată de intimata Federația Română de Snooker, Înalta Curte constată
excepția nefondată și o va respinge, pentru următoarele considerente.
Se constată că
cererea de recurs, formulată la data de 07 decembrie 2012, este semnată de
președintele S.S.C.S., T.V., la dosarul cauzei fiind depuse înscrisuri din care
rezultă că d-l T.V. este președintele acestei asociații și exercită în numele
asociației drepturile acesteia, semnând în calitate de președinte și aplicând
ștampila asociației, nefăcându-se nicio dovadă că acesta a fost înlocuit din
funcția de președinte al S.S.C.S., potrivit statutului.
În continuare,
examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de
actele și lucrările dosarului și de dispozițiile art. 304
1
C. proc.
civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.
Mai întâi, se
constată că, deși recurenta a invocat incidența motivelor de recurs prevăzute
de dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., anume "când hotărârea nu
cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii
sau străine de natura pricinii", precum și motivele de recurs prevăzute de
art. 304 pct. 8 C. proc. civ., "când instanța, interpretând greșit actul
juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic
al acestuia", argumentele expuse în motivarea cererii de recurs se
subsumează exclusiv dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și vor fi
analizate din această perspectivă.
Recurenta critică, în
esență, admiterea, de către instanța de fond, a excepției lipsei dovezii
calității de reprezentant a semnatarului acțiunii și anularea, în consecință, a
acțiunii ce face obiectul prezentului dosar.
Așa cum s-a reținut
anterior, pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel s-a raportat la înscrisurile
din care rezultă că dl. V.T., care a formulat cererea de chemare în judecată în
numele reclamantei S.S.C.S. și a semnat-o în calitate reprezentant al acesteia
și președinte al clubului, a fost exclus din cadrul Federației Române de
Snooker prin decizia adoptată cu unanimitate de voturi în cadrul Adunării
Generale din data de 19 martie 2011, apreciind că odată ce a fost exclus din
cadrul Federației Române de Snooker, domnul V.T. nu mai poate avea calitatea de
președinte al clubului S.S.C.S. și, pe cale de consecință, nu mai poate avea
calitatea de reprezentant al acestui club.
Înalta Curte constată
însă că excluderea d-lui V.T. din Federația Română de Snooker nu poate avea ca
efect pierderea, de către dl. T.V., a calității de președinte al S.S.C.S.,
calitatea de președinte al asociației S.S.C.S. putând fi pierdută exclusiv în
condițiile prevăzute de statutul acestei asociații.
Mai constată că
intimata-pârâtă nu a făcu dovada că dl. T.V. ar fi pierdut această calitate ca
efect al vreunei hotărâri luate de către membrii S.S.C.S., în conformitate cu
prevederile statutului asociației.
În aceste condiții,
nu se poate aprecia că dl. T.V. nu mai deține calitatea de reprezentant al
S.S.C.S., hotărârea Curții de apel fiind nefondată, sub acest aspect.
Întrucât, soluționând
cauza prin admiterea unei excepții peremptorii, prima instanță nu a intrat în
cercetarea fondului, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr.
554/2004 și ale art. 312 alin. (2) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite
recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza, spre rejudecare,
instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția
lipsei dovezii calității de reprezentant a d-lui T.V. în promovarea recursului.
Admite recursul
declarat de reclamanta S.S.C.S., prin Președinte T.V., împotriva Sentinței
civile nr. 5082 din 19 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a
VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința
recurată. Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 14 octombrie 2014.
Procesat de GGC - CL