ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2454/2015

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la 23 august 2011 sub nr. 57691/3/2011, reclamanta SC P. SA a chemat în judecată pe pârâta SC S.D. SRL pentru ca în contradictoriu și cu OSIM, să se dispună anularea înregistrării mărcii „M." cu nr. de depozit XX pentru produsele și serviciile din clasele 32, 33, 35 aparținând pârâtei, obligarea pârâtului OSIM să publice hotărârea ce se va pronunța în cauză în Buletinul Oficial al Proprietății industriale și să facă cuvenitele mențiuni în Registrul Național al Mărcilor, cu cheltuieli de judecată.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 47 alin. (1) lit. b) și c), art. 6 alin. (1) lit. h) și art. 7 din Legea nr. 84/1998, art. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 1, 5, 8 și 6 din O.U.G. nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală.

Prin sentința civilă nr. 2090 din 24 noiembrie 2011 Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins acțiunea ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 2090/2011 a declarat apel reclamanta SC P. SA.

Prin decizia civilă nr. 144A din 11 octombrie 2012 Curtea de Apel București, secția a IX-a, a respins apelul ca nefondat.

Împotriva deciziei civile nr. 144A/2012 a declarat recurs reclamanta SC P. SA.

Prin decizia nr. 3774 din 17 septembrie 2014 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a admis recursul declarat de reclamanta SC P. SA împotriva deciziei nr. 144A din 11 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale; a casat decizia și a trimis cauza pentru rejudecare la aceiași Curte de apel.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte a reținut că este întemeiată critica întemeiată pe motivul de recurs prevăzut de pct. 7, problema examinării aspectelor de similaritate ale mărcilor, din perspectiva produselor la care acestea se referă, a rămas neexaminată de instanța de apel.

Instanța de recurs a arătat că s-a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor art. 6 alin. (1) cu privire la care instanța de apel a concluzionat că nu este aplicabil în cauză, fără să se examineze și aspectele legate de interdependența care există între gradele de similaritate între produse/servicii pe de o parte, și, respectiv, între semne, pe de altă parte și determinarea reciprocă a unei asemenea similarități în stabilirea existenței sau nu a unui risc de confuzie și de asociere între mărcile în discuție.

În aprecierea riscului de confuzie nu s-a avut în vedere gradul de cunoaștere pe piață al mărcii anterioare, fără ca această problemă să fie condiționată de existența unei anumite notorietăți a mărcii anterioare.

În stabilirea bunei sau relei credințe se impunea a fi analizat și acest aspect, în condițiile în care reclamanta a făcut trimitere la istoricul mărcii sale și al încercărilor pârâtei de înregistrare a mărcii sale.

Ca urmare, instanța de apel nu a analizat elementele semnalate în cauză de reclamantă ca fiind în măsură să conducă la concluzia că pârâta a fost de rea-credință când a solicitat înregistrarea mărcii sale.

În motivele de apel, în dosarul Curții de apel, apelanta reclamantă a invocat că s-au îndeplinit în cauză cele două condiții pe care se întemeiază motivul de anulare a mărcii pentru rea-credință și anume cunoașterea faptului relevant (că pârâta cunoștea că reclamanta este titulara mărcii M.P. - ca probă, sentința civilă nr. 1267 din 19 decembrie 2005 Tribunalul Maramureș) precum și intenția frauduloasă a pârâtei, sub acest din urmă aspect, fiind invocate istoricul relației dintre reclamantă și pârâtă și activitatea derulată de pârâtă anterior înregistrării mărcii, fapte din analiza cărora, recurenta a susținut că se poate determina intenția urmărită de pârâtă.

Cu privire la cele două condiții invocate (identitatea faptică relevantă și intențiile pârâtului, cu argumentele arătate), instanța de apel nu a făcut o analiză a acestor condiții.

Instanța de apel a concluzionat că „pentru a se reține reaua-credință la înregistrarea mărcii M. trebuia relevat elementul intenționat al pârâtei de fraudare a reclamantei, ceea ce nu este cazul în speță". Or această concluzie nu este susținută de propria analiză a instanței de apel, deși reclamanta în apel a indicat împrejurările din care rezultă o asemenea intenție.

Procedând în acest fel, omițând din examinare o serie de elemente menționate în mod expres de dispozițiile legale invocate, instanța de apel a făcut și o greșită interpretare a acestor norme.

Sub acest aspect dispozițiile art. 6 alin. (1) lit. a) și b), în termenii folosiți de legiuitor, se referă explicit la identitatea produselor sau serviciilor la care se referă marca - ca elemente de analizat în cercetarea acestui motiv de anulare a mărcii.

Prin decizia nr. 461A din 19 noiembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelul; a schimbat în parte sentința civilă nr. 2090 din 24 noiembrie 2011, în sensul că a admis în parte acțiunea; a dispus anularea înregistrării mărcii „M." cu nr. de depozit XX pentru produsele și serviciile din clasele 32, 33, 35, aparținând pârâtei SC S.D. SRL și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate. A obligat pârâta SC S.D. SRL la plata către reclamanta SC P. SA a sumei de 50.064,93 RON reprezentând cheltuieli de judecată aferente primului și celui de-ai doilea ciclu procesual.

În motivarea deciziei s-au reținut următoarele.

Situația de fapt, astfel cum rezultă din probele administrate în cauză:

Potrivit certificatului de înregistrare apelanta-reclamantă a dobândit dreptul exclusiv de a utiliza pe teritoriul României marca individuală combinată M.P. pentru clasa 33 - băuturi alcoolice cu excepția berii, începând cu data de 8 septembrie 2000, pe o durată de 10 ani.

Potrivit certificatului de înregistrare apelanta-reclamantă a reînnoit înregistrarea inițială a mărcii M.P. pentru încă 10 ani, începând cu 08 septembrie 2010.

Potrivit susținerilor necontestate ale apelantei-reclamante, aceasta produce și comercializează produse alcoolice sub marca M.P. începând din anul 2000.

Potrivit facturilor din dosarul de apel în rejudecare nr. 57691/3/2011*, în perioada 21 septembrie 1993-30 octombrie 1998 intimata-pârâtă SC S.D. SRL a comercializat votcă M.P. 30% sau 33%.

În data de 15 noiembrie 2000 intimata-pârâtă SC S.D. SRL a formulat cerere de înregistrare a mărcii individuale combinate M.P. (conform reproducerii mărcii de la dosarul de recurs nr. 57691/3/2011), în cerere intimata-pârâtă făcând mențiunea că nu revendică drept de folosință exclusivă pentru cuvântul „M.P.". Cererea de înregistrare, având număr de depozit YY, a fost refuzată de OSIM.

Prin adresa nr. 5027 din 28 noiembrie 2005 intimata-pârâtă SC S.D. SRL a solicitat să se constate, în Dosarul nr. 4468/2005, că a încetat să aplice marca și să comercializeze băuturi sub marca M.P. pe orice produs din clasa băuturi alcoolice.

Prin sentința civilă nr. 1267 din 19 decembrie 2005 pronunțată în Dosarul nr. 4468/2005 Tribunalul Maramureș a admis acțiunea formulată de reclamanta SC P. SA împotriva pârâtei SC S.D. SRL, a obligat pârâta, de îndată, să se abțină de la săvârșirea următoarelor activități ilicite: aplicarea semnului M.P. sau a altor semne identice sau similare conținute în marca individuală combinată nr. JJ pe orice produse din clasa „băuturi alcoolice" inclusiv pe ambalajul unor asemenea produse prin inscripționare, etichetare sau în alt fel deținerea, oferirea spre vânzare sau comercializare în orice mod pe teritoriul României și/sau la export de produse din clasa „băuturi alcoolice" sub semnul M.P. ori a altor semne identice sau similare conținute în marca individuală combinată nr. JJ; utilizarea pe documente ori pentru publicitate/marketing a semnului M.P. ori a altor semne identice sau similare conținute în marca individuală combinată nr. JJ. Această hotărâre a rămas definitivă și irevocabilă prin neapelare, potrivit afirmațiilor necontestate ale reclamantei.

Potrivit facturilor din dosarul de apei în rejudecare nr. 57691/3/2011*, în perioada 27 ianuarie 2006-31 mai 2007 intimata-pârâtă SC S.D. SRL a comercializat băuturi spirtoase M. 30% 0.51.

Potrivit facturilor din dosarul de apel în rejudecare nr. 57691/3/2011* și din dosarul de fond nr. 57691/3/2011, în perioada 26 iunie 2007-30 septembrie 2011 intimata-pârâtă SC S.D. SRL a comercializat băuturi spirtoase M.P. 17%, 20%, 22% sau 30%, 0.51, și produse intermediare M. 22%, 27% au 30%, 0.51.

În data de 06 octombrie 2010 intimata-pârâtă SC S.D. SRL a depus la OSIM cererea de înregistrare a mărcii individuale combinate M., cererea inițială - purtând numărul de depozit XX și cu descrierea și reproducerea mărcii conform cererii inițiale de depozit - fiind publicată în BOP1 nr. 10/2010.

La data de 25 octombrie 2010 intimata-pârâtă SC S.D. SRL a înregistrat la OSIM cererea de modificare a mărcii naționale individuale combinate constând în denumirea M. cu element figurativ nr. de depozit XX, în sensul ca a înlăturat denumirea „S." din partea centrală-sus a etichetei, modificare ce a fost publicată în BOP1 nr. 11/2010 (din dosarul de fond nr. 57691/3/2011).

La data de 25 iulie 2011 OSIM eliberează intimatei-pârâte SC S.D. SRL certificatul de înregistrare a mărcii M., cu număr de depozit XX din data de 06 octombrie 2010, pentru clasele de produse 32, 33 și 35.

În drept:

În rejudecarea apelului declarat de către apelanta - reclamantă, Curtea de apel a pornit, în conformitate cu dispozițiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ. (potrivit cărora hotărârea instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate este obligatorie pentru judecătorii fondului) de la problemele de drept dezlegate cu caracter irevocabil prin decizia de casare:

- instanța de apel a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor art. 6 alin. (1) din lege, atât timp cât nu a examinat și aspectele legate de interdependența care există între gradele de similaritate între produse/servicii pe de o parte, și, respectiv, între semne, pe de altă parte și determinarea reciprocă a unei asemenea similarități în stabilirea existenței sau nu a unui risc de confuzie și de asociere între mărcile în discuție;

- în aprecierea riscului de confuzie nu s-a avut în vedere gradul de cunoaștere pe piață al mărcii anterioare, fără ca această problemă să fie condiționată de existența unei anumite notorietăți a mărcii anterioare.

- în stabilirea bunei sau relei credințe se impunea a fi analizat și gradul de cunoaștere pe piață al mărcii anterioare, în condițiile în care reclamanta a făcut trimitere la istoricul mărcii sale și al încercărilor pârâtei de înregistrare a mărcii sale.

- instanța de apel a omis să analizeze cele două condiții pe care se întemeiază motivul de anulare a mărcii pentru rea-credință și anume cunoașterea faptului relevant (că pârâta cunoștea că reclamanta este titulara mărcii M.P. - ca probă, sentința civilă nr. 1.267 din 19 decembrie 2005 Tribunalul Maramureș) precum și intenția frauduloasă a pârâtei, sens in care prezintă relevanță istoricul relației dintre reclamantă și pârâtă și activitatea derulată de pârâtă anterior înregistrării mărcii.

De asemenea, în aplicarea dispozițiilor art. 295 C. proc. civ. (1865), potrivit cărora efectul devolutiv al apelului este limitat la criticile formulate de apelant prin cererea de apel, Curtea de apel a reținut, din examinarea motivelor de apel, că apelanta-reclamantă a dedus judecății instanței de apel o devoluțiune parțială, numai în ceea ce privește soluția asupra capătului de cerere privind anularea înregistrării mărcii M. având nr. de depozit XX pentru produsele și serviciile din clasa 32, 33 și 35.

Capătul de cerere privind obligarea pârâtului OSIM să publice hotărârea judecătorească de anulare a înregistrării mărcii în BOP1 și să facă mențiune despre aceasta în Registrul Național al Mărcilor a intrat sub puterea lucrului judecat, ca urmare a faptului că apelanta nu a formulat nicio critică referitoare la temeinicia sau legalitatea soluției de respingere pronunțate de tribunal.

Analiza motivelor de apel:

Cel de-al treilea motiv de apel - prin care se susține că prima instanță de fond a interpretat în mod eronat dispozițiile art. 6 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 și a reținut în mod nelegal și netemeinic că nu există risc de contuzie - este întemeiat.

Potrivit acestor dispoziții legale, o marcă este refuzată la înregistrare sau, după caz, este susceptibilă a fi anulată, dacă, din motive de identitate sau de similitudine cu marca anterioară și din motive de identitate sau similitudine a produselor sau serviciilor pe care cele două mărci le desemnează, se poate crea, în percepția publicului, un risc de confuzie, inclusiv riscul de asociere cu marca anterioară.

Prin urmare, pentru a fi incident cazul de nulitate a înregistrării prevăzut de art. 6 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, din probele administrate în dosar trebuie să reiasă îndeplinirea în mod cumulativ a următoarelor condiții:

a. existența unei mărci anterioare care beneficiază de protecție;

b. existența unei similarități între marca anterioară protejată și marca cu privire la care se solicită anularea înregistrării;

c. existența identității sau similarității între produsele/serviciile protejate de marca anterioară și produsele/serviciile pe care le desemnează marca cu privire la care se solicită anularea înregistrării;

d. existența unui risc de confuzie pentru public, incluzând și riscul de asociere, cu marca anterioară.

Prima condiție, privind anterioritatea mărcii apelantei-reclamante SC P. SA este îndeplinită și de altfel, așa cum corect a susținut și apelanta, tribunalul nu a negat îndeplinirea acestei condiții.

Într-adevăr, apelanta-reclamantă SC P. SA este titulara unei mărci anterioare protejate, și anume marca individuală combinată M.P. înregistrată pe cale națională, cu protecția reînnoită în anul 2010, conform certificatelor de înregistrare din dosarul de fond.

Cea de-a doua condiție, privind similaritatea între marca apelantei M.P. și marca intimatei M., este de asemenea îndeplinită.

Prin hotărârea apelată tribunalul, deși a reținut că, din punct de vedere vizual și fonetic, mărcile aflate în discuție sunt similare prin prezența elementului distinctiv comun „M.P.", totuși a constatat că cele două mărci în conflict sunt diferite conceptual și vizual.

Curtea de apel a reținut că marca apelantei-reclamante SC P. SA nr. JJ este combinată constând în elementul verbal M.P. scris cu negru și boldat, pe când marca intimei-pârâte SC S.D. SRL este combinată constând în elementul verbal M. scris în diagonală cu litere de culoarea roșie și un eiement figurativ sub forma unei etichete cu chenar de culoare albastră ce conține o serie de informații despre produs, cum ar fi tipul de băutură: „băutură spirtoasă cu aroma de vodcă", concentrația de alcool: „20% vol. alc", cantitatea: „0.5L", un cod de bare și un blazon.

Pentru compararea semnelor în conflict, Curtea de apel a avut în vedere impresia de ansamblu produsă de acestea, ținând cont de elementele lor distinctive și dominante și ținând cont de regula conform căreia consumatorul mediu percepe o marcă în mod normal ca pe un tot și nu face o examinare a diferitelor detalii ale acesteia (Hotărârea Tribunalului Camera a doua, 23 noiembrie 2010, în cauza T-35/08, Codorniu Napa/OAPÎ, par. 31 și Hotărârea Tribunalului Camera a doua, 13 februarie 2007, în cauza T-256/04, Mundrpharma AG/OAPî, par. 52)

Cu privire la similitudinea vizuală:

Apelanta-reclamantă solicită să se constate că mărcile în conflict au ca element dominant comun cuvântul „M.P.", că eticheta intimatei-pârâte atrage atenția asupra cuvântului „M.P." ca element central; că elementele cuprinse în eticheta mărcii intimatei-pârâte sunt elemente figurative secundare și neesențiale și, mai mult, nu îndeplinesc condiția de semn ce ar putea fi înregistrat ca marcă fiind descriptive.

Intimata-pârâtă susține că marca sa are o reprezentare grafică complexă și că elementele figurative din interiorul etichetei întrunesc condiția prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 84/1998 potrivit căreia marca poate fi constituită din orice semn susceptibil de reprezentare grafică.

Curtea de apel a reținut că este întemeiată critica potrivit căreia elementul dominant ce se impune, în cadrul impresiei de ansamblu produsă de fiecare dintre mărcile în conflict, este elementul verbal M.P./M., deoarece elementele figurative ale mărcii intimatei-pârâte - costând într-o etichetă cu chenar de culoare albastră în interiorul căreia sunt înserate o serie de informații despre produs, cum ar fi tipul de băutură: „băutură spirtoasă cu aromă de vodcă", concentrația de alcool: „20% vol.alc", cantitatea: „0.5L", un cod de bare și un blazon - sunt neglijabile din perspectiva publicului consumator, care le va reține în memorie ca fiind simple mențiuni obligatorii pe care trebuie să le conțină orice etichetă a unul produs.

Privind eticheta ce constituie elementul figurativ al mărcii intimatei, consumatorul mediu va ignora elementele figurative constând eticheta, codul de bare, ștampila ISO, informația cu privire la concentrația de alcool (20%) sau cu privire la conținutul net (0.5L) sau icon-urile standardizate internațional pentru „aruncat la gunoi", PET sau „reciclare", considerând că acestea sunt semne sau indicații devenite uzuale în comerț și nicidecum nu pot servi la îndeplinirea funcției esențiale a unei mărci, aceea de distinge produsele/serviciile vizate de acea marcă de cele ale altor comercianți.

De aceea, Curtea de apel a constatat că este întemeiată susținerea apelantei-reclamante conform căreia elementul principal, distinctiv, dominant și comun, al celor două mărci aflate în discuție este elementul verbal M.P./M., iar elementele figurative conținute de marca întimatei-pârâte sunt neesențiale deoarece nu rămân în imaginea mentală a consumatorului ca identificând produsele vizate de marcă.

În consecință, în urma analizei comparative a elementelor verbale și figurative și având în vedere impresia globală produsă de totalitatea elementelor constitutive aîe celor două mărci în conflict, Curtea de apel a reținut că există o similitudine vizuală sporită între cele două semne.

Cu privire la similitudinea fonetică:

Apelanta-reclamantă solicită să se constate existența unei similarități pronunțate între cele două elemente verbale ("M.P." și "M."), deosebirile fiind reduse și fără relevantă: marca sa conține 7 litere, respectiv 8 litere marca pârâtei, din care 7 litere identice în cuprinsul celor două mărci, existând practic doar diferența de o literă la finalul cuvântului.

Intimata-pârâtă acceptă faptul că ar putea exista o asemănare sub aspect fonetic.

Curtea de apel a reținut că adăugarea literei "Y" la rădăcina "M.P." nu este suficientă pentru a elimina existența similitudinii fonetice între semnele în conflict, marca intimatei-pârâte conținând toate cele 7 litere din care este compusă marea apelantei.

Prin urmare, Curtea de apel a concluzionat că există o similitudine fonetică puternică între semnele aflate în conflict

Cu privire la similitudinea conceptuală:

Apelanta-reclamantă solicită să se constate că denumirea "M." evocă ideea unei variante de dimensiuni mai mici a unei sticle de M.P., deci este un diminutiv al cuvântului „M.P.", și că, fiind un cuvânt aparținând limbii engleze reprezintă tocmai traducerea din limba română a cuvântului "M.P.", nicidecum nu reprezintă un termen fantezist.

Intimata-pârâtă susține că nu există identitate conceptuală deoarece cuvântul „M.P." din marca apelantei este un termen de specialitate economică, pe când cuvântul „M." din marca intimatei se referă la un joc de societate.

Curtea de apel a reținut că, potrivit Dicționarului Explicativ al Limbii Române (DEX), cuvântul „M.P." are următoarele înțelesuri: „Drept exclusiv al cuiva, de obicei al statului, de a dispune de ceva, de a efectua ceva; dominație într-un domeniu, într-una sau mai multe ramuri economice. * (Pop.) Rachiu fabricat de o întreprindere care deține un monopol (1). 2. Privilegiu exclusiv, de drept și de fapt, pe care îl posedă un individ, o întreprindere sau un organism public de a fabrica, de a vinde sau de a exploata anumite bunuri sau servicii. Întreprindere mare sau uniune de întreprinderi care concentrează în mâna lor producția și desfacerea unor produse importante, cu scopul stabilirii unor prețuri mari și al obținerii unor profituri ridicate. 3. Fig. Drept exclusiv pe care și-l arogă cineva".

Cuvântul „M." nu există în vocabularul limbii române, astfel încât pentru consumatorul mediu român acest cuvânt va reprezenta o variantă a cuvântului „M.P.", cu atât mai mult cu cât traducerea în limba română a cuvântului din limba engleză „M." înseamnă tot „M.P.".

Prin urmare, Curtea de apel a concluzionat că cele două mărci desemnează același concept datorită asocierii semantice dintre cuvântul din limba română „M.P." și cuvântul din limba engleză „M.", ceea ce conduce la concluzia existenței unei puternice similitudini conceptuale Intre semnele aflate în conflict.

Cea de-a treia condiție, privind identitatea sau similaritatea între produsele/serviciile protejate de marca apelantei și produsele/serviciile protejate de marca intimatei, este de asemenea îndeplinită.

Prin hotărârea apelată tribunalul a reținut că există identitate între produsele din clasa 33 protejată prin ambele mărci, constatare pe care Curtea de apel a menținut-o, în apelul reclamantei.

Curtea de apel a reținut că exista similaritate și între produsele din clasa 33 protejate prin marca apelantei-reclamante și produsele din clasa 32 (bere, ape minerale și gazoase și alte băuturi nealeoolice; băuturi din fructe și sucuri din fructe; siropuri și alte preparate pentru fabricarea băuturilor) protejate prin marca intimatei-pârâte datorită faptului că toate aceste produse reprezintă un produs generic - băuturi, prin urmare fac parte din aceeași gamă de produse de larg consum. Prin

urmare

, este corectă critica apelantei-reclamante potrivit căreia nu are nieio relevanță faptul că băuturile, alcoolice sau nealcoolice, fac parte sau nu din aceeași, clasă a Clasificării de la Nisa, deoarece aceste clase au fost stabilite în scopuri pur administrative.

De asemenea, Curtea de apel a reținut că există similaritate și cu serviciile din clasa 35 protejate prin marca intimatei-pârâte (publicitate; gestiunea afacerilor comerciale; administrație comerciala; lucrări de birou, import-export, lanț de magazine) deoarece între aceste servicii și produsele protejate prin marca apelantei există complementaritate, publicul consumator putând considera în mod rezonabil că aceste servicii sunt prestate de același întreprinzător ce produce și comercializează produsele din clasa 33 protejate prin marca apelantei.

in consecință, Curtea de apel a reținut că există identitate între produsele din clasa 33, similaritate între produsele din clasa 33 protejată prin marca apelantei și produsele din clasa 32 și serviciile din clasa 35 protejate prin marca intimatei.

Cea de-a patra condiție, privind existența riscului de confuzie pentru public, incluzând și riscul de asociere cu marca anterioară, este de asemenea îndeplinită.

Din perspectiva analizei aceste condiții este relevantă îndrumarea dată prin decizia de casare, prin care instanța de recurs a arătat că, pentru o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 6 alin. (1) din lege, este important aspectul legat de interdependența care există între gradele de similaritate între produse/servicii pe de o parte, și, respectiv, între semne, pe de altă parte și determinarea reciprocă a unei asemenea similarități în stabilirea existenței sau nu a unui risc de confuzie și de asociere între mărcile în discuție.

Astfel, Curtea de apel a reținut la acest punct regulile stabilite în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, potrivit cărora aprecierea globală a riscului de confuzie implică o anumită interdependență între factorii luați în considerare, în special între similitudinea mărcilor și cea a produselor și serviciilor desemnate de acestea. Un grad scăzut de similitudine între produsele sau serviciile desemnate poate fi compensat printr-un grad ridicat de similitudine între mărci și invers (Hotărârea Curții din 28 septembrie 1998, Canon, C-39/97, par, 17, Hotărârea Tribunalului din 14 decembrie 2006, Mast-Jagermeister/OAPl - Licorera Zacapaneca, T-81/03, T-82/03 și T-103/03, par. 74).

Or, în considerentele expuse în cele ce preced, Curtea de apel a reținut că între semnele comparate există un grad sporit de similitudine la nivel vizual și un puternic grad de similitudine la nivel fonetic și conceptual. În aceste condiții, Curtea de apel a constatat că este întemeiată critica apelantei-reclamante potrivit căreia, raportat la similaritatea sporită a celor două mărci și la un anumit grad de similaritate între produsele și serviciile protejate de cele două mărci, un consumator mediu nu ar putea face distincție între produsele aparținând apelantei și produsele/serviciile desemnate de marca intimatei-pârâte, riscul substituirii lor fiind evident.

În ceea ce privește publicul relevant, Curtea de apel a avut în vedere ca băuturile, alcoolice sau nealcooliee, sunt produse de consum curent, prin urmare publicul relevant este reprezentat de publicul larg, și anume consumatorul mediu român (Hotărârea Tribunalului Camera a cincea din 14 decembrie 2006, în cauzele conexe T-81/03, T-82/03 și T-103/03, Catarg-Jagermeister AG/OAPi și Licorela Zacapaneca SA, par. 82).

Tot în perspectiva analizei celei de-a patra condiții este relevantă îndrumarea dată prin decizia de casare, prin care instanța de recurs a arătat că, în aprecierea riscului de confuzie trebuie să se aibă în vedere gradul de cunoaștere pe piață al mărcii anterioare fără ca această problemă să fie condiționată de existența unei anumite notorietăți a mărcii anterioare.

Prin urmare, având în vedere situația de fapt prezentată în cele ce preced, Curtea de apel a reținut că există riscul de confuzie pentru public, incluzând și riscul de asociere, între marca a căreia anulare a înregistrării se solicită șl marca anterioară, deoarece consumatorul mediu poate confunda originea produselor sau serviciilor desemnate de cele două mărci, considerând că între apelanta-reclamantă SC P. SA și intimata-pârâtă SC S.D. SRL există anumite legături juridice sau economice.

Având în vedere similarități le puternice vizuale, fonetice și conceptuale între cele două semne și existența unui anumit grad de similaritate între produsele și serviciile protejate de cele două mărci, consumatorul mediu poate considera că apelanta-reclamantă SC P. SA a inițiat un proces de dezvoltare a mărcii M.P. prin adăugarea literei Y la finalul mărcii. Având în vedere și faptul că produsele vizate de cele două mărci se comercializează liber în aceleași raioane ale magazinelor și pot fi achiziționate direct de către un consumator care nu compară de regulă, mărcile una cu cealaltă, Curtea reține că în mintea consumatorului care a cumpărat un produs sub marca M.P. va rămâne elementul verbal „M.P." și va considera că și un produs vândut sub marca M. provine de la același comerciant, datorită diferenței minore între cele două cuvinte.

Pentru aceste motive, Curtea de apel a reținut existența unui risc de confuzie directe în mintea consumatorului, care va considera că produsele/serviciile purtând marca combinată M. provin de la același comerciant care produce și comercializează produse sub marca M.P.; sau - având în vedere că a constatat în cele ce preced o similaritate puțin mai redusă pe plan vizual, față de similaritatea puternică pe planurile fonetic și conceptual - Curtea arată ca se poate reține că există și riscul unei confuzii indirecte, întrucât consumatorul mediu poate considera că între apelanta-reclamantă în calitate de titular al mărcii M.P. și intimata-pârâtă în calitate de titular al mărcii M. există anumite legături juridice sau financiare.

Pentru aceste considerente, Curtea de apel a constatat că sunt întemeiate criticile apelantei-reclamante, fiind incident cazul de nulitate al înregistrării mărcii prevăzut de art. 47 alin. (1) lit. b) rap. Ia art. 6 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998.

Cel de-al doilea motiv de apel a fost constat nefondat.

Faptul că prima instanță de fond nu a analizat decât succint motivul de nulitate prevăzut de art. 47 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998 nu constituie un motiv de nulitate a sentinței, Curtea de apel analizând pe fond incidența acestui motiv de nulitate, în raport de îndrumările instanței de recurs, de apărările părților și de probele administrate în acuză.

Critica - dezvoltată în primul și cel de-al doilea motiv de apel - privind aplicarea și interpretarea greșită de către tribunal a dispozițiilor art. 47 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 84/1998, este întemeiată.

Potrivit dispozițiilor art. 47 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998, anularea înregistrării mărcii poate fi cerută atunci când înregistrarea mărcii a fost solicitată cu rea-credință.

Aprecierea relei-credințe se face în raport de criteriile definite în jurisprudența CJUE (Hotărârea Curții din data de 11 iunie 2009 în cauza C-529/07, Choeoladefabriken Lindt & Sprungli AG vs. Franz Hauswirt GmbH), respectiv: a. cunoașterea "faptului relevant" de către intimata pârâtă, b. intenția frauduloasă a intimatei-pârâte și c. gradul de protecție juridică de care se bucură marca anterioară, iar momentul pertinent pentru aprecierea existenței relei-credințe a solicitantului este cel al depunerii cererii de înregistrare a mărcii - în speță data depozitului mărcii este 6 octombrie 2010.

Cu privire la întrunirea primului criteriu din care să reiasă reaua-credință a intimatei-pârâte la momentul înregistrării mărcii, apelanta-reclamantă susține că, împrejurarea că intimata-pârâtă cunoștea "faptul relevant" reiese din: (a) litigiul dintre apelantă și SC S.D. SRL, și anume acțiunea în contrafacere demarată împotriva pârâtei și soluționată prin sentința civilă nr. 1267 din 19 decembrie 2005 a Tribunalului Maramureș, prin care s-a dispus obligarea pârâtei la încetarea și abținerea pe viitor de la săvârșirea activităților comerciale ilicite constând în aplicarea semnului "M.P." ori a altor semne identice sau similare conținute în marca individuală combinată pe orice produs din clasa băuturi alcoolice; (b) decizia de respingere a mărcii solicitate de intimată în anul 2000.

În schimb, intimata-pârâtă solicită să se constate că acțiunea ce a făcut obiectul Dosarului nr. 4468/2005 al Tribunalului Maramureș în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 1267 din 19 decembrie 2005 a avut ca obiect interzicerea de folosire a mărcii M.P. pe produsele comercializate și nu s-a referit la denumirea M., iar după pronunțarea acestei sentințe, a încetat să mai producă produsul său sub denumirea de M.P. Solicită să se constate că a procedat cu bună-credință la înregistrarea mărcii M., în anul 2010, pentru produsele sale.

Curtea de apel a înlăturat acest argument al intimatei-pârâte, deoarece „faptul relevant" se referă la folosirea de către reclamantă a semnului cu care marca pârâtului intră în conflict, care este M.P., nefiind necesară folosirea, de către cel ce invocă nulitatea, a unui semn identic, ci a unui semn față de care semnul înregistrat de intimata-pârâtă să genereze riscul de confuzie/de asociere, cum s-a reținut în cele ce preced.

Curtea de apel a reținut că este dovedit cu prisosință faptul că, la data de 06 octombrie 2010, intimata-pârâtă cunoștea utilizarea mărcii M.P. de către apelanta-reclamantă în activitatea sa comercială, pentru produse din clasa 33, având în vedere că, prin adresa din 28 noiembrie 2005 intimata-pârâtă SC S.D. SRL a solicitat instanței investite cu soluționarea acțiunii în contrafacere în Dosarul nr. 4468/2005, să constate că a încetat să aplice marca M.P. și să comercializeze băuturi sub această marcă pe orice produs din clasa băuturi alcoolice.

De asemenea, cunoașterea de către intimata-pârâtă SC S.D. SRL la data depozitului 06 octombrie 2010, a faptului relevant - adică a faptului că apelanta-reclamantă avea înregistrată marca M.P. nr. JJ pentru produse din clasa 33 - reiese din sentința civilă nr. 1267 din 19 decembrie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 4468/2005, prin care Tribunalul Maramureș a obligat-o să se abțină de la aplicarea semnului M.P. sau a altor semne identice sau similare conținute în marca individuală combinată nr. JJ pe orice produse din clasa „băuturi alcoolice" inclusiv pe ambalajul unor asemenea produse prin inscripționare, etichetare sau în alt fel deținerea, oferirea spre vânzare sau comercializare în orice mod pe teritoriul României și/sau la export de produse din clasa „băuturi alcoolice" sub semnul M.P. ori a altor semne identice sau similare conținute în marca individuală combinată nr. JJ; utilizarea pe documente ori pentru publicitate/marketing a semnului M.P. ori a altor semne identice sau similare conținute în marca individuală combinată nr. JJ.

Cu privire la întrunirea celui de-al doilea criteriu din care să reiasă reaua-credință a intimatei-pârâte la momentul înregistrării mărcii, apelanta-reclamantă susține că alegerea de către intimata-pârâtă a denumirii M. pentru a-și marca propriile produse/servicii constituie un act deliberat, prin care a urmărit cu rea-credință să profite de cunoașterea mărcii M.P. în rândul consumatorilor, având în vedere că ambele societăți comerciale se află în competiție directă pe aceeași piață.

În schimb, intimata-pârâtă solicită să se constate că a înregistrat marca M., întrucât comercializa băuturi alcoolice cu aceeași denumire încă din anii 2005-2006, nu cu intenție frauduloasă, ci cu intenția de a-și proteja produsele comercializate sub această denumire, încă din anul 1993.

Având în vedere că intenția intimatei-pârâte la momentul efectuării depozitului este un element subiectiv, Curtea de apel l-a analizat prin raportare la circumstanțele obiective ale cauzei, constând în istoricul celor două mărci și al încercărilor pârâtei de înregistrare a mărcii sale, istoricul relației dintre reclamantă și pârâtă, precum și activitatea derulată de pârâtă anterior înregistrării mărcii - așa cum de altfel sunt și îndrumările date prin decizia de casare.

În acest sens, Curtea de apel a reținut, din cadrul situației de fapt expuse în cele ce preced, că la momentul efectuării depozitului mărcii M. din data de 6 octombrie 2010, intimata-pârâtă S.D. SRL a acționat cu intenția frauduloasă de a-I împiedica pe titularul mărcii M.P. de a-și comercializa produsele sub această marcă, pe care o folosea pentru a-și identifica propriile produse încă din anul 2000, și în condițiile în care împotriva sa fusese admisă o acțiune în contrafacere prin care instanța de judecată o obligase pe intimata-pârâtă S.D. SRL să mai aplice, pe orice produse din clasa „băuturi alcoolice", să dețină, să ofere spre vânzare sau să comercializare în orice mod pe teritoriul României și/sau la export sau să utilizeze pe documente ori pentru publicitate/marketing - semne identice sau similare cu semnul M.P., conținute în marca individuală combinată nr. JJ.

Astfel, se reține că cererea de înregistrare a mărcii individuale combinate M.P. (depozit YY din 15 noiembrie 2000) formulată de intimata-pârâtă SC S.D. SRL, pentru clasele 33 și 35, a fost respinsă de OSIM în anul 2000, și că între anii 2000-2005 intimata-pârâtă a continuat să comercializeze produse alcoolice M.P., până la momentul pronunțării sentinței civile nr. 1267 din 19 decembrie 2005 a Tribunalului Maramureș.

Se mai reține că în perioada următoare (anii 2006-2010), deși prin hotărârea judecătorească din acțiunea în contrafacere ce a făcut obiectul Dosarului nr. 4468/2005 instanța judecătorească îi interzisese în mod explicit să mai aplice, pe orice produse din clasa „băuturi alcoolice", să dețină, să ofere spre vânzare sau să comercializare în orice mod pe teritoriul României și/sau la export sau să utilizeze pe documente ori pentru publicitate/marketing, atât semnul M.P., cât și orice semne identice sau similare eu semnul M.P., cu toate acestea, intimata-pârâtă a găsit o modalitate să fraudeze dispozitivul acestei hotărâri judecătorești, comercializând în continuare băuturi alcoolice sub denumirea M.

De aceea, față de istoricul încercărilor intimatei-pârâte de înregistrare a mărcii M.P. și ulterior M., de istoricul relației dintre reclamantă și pârâtă, în special promovarea și pronunțarea acțiunii în contrafacere împotriva acesteia, Curtea reține că este dovedită și intenția frauduloasă la momentul înregistrării mărcii în litigiu, în sensul că aceasta a urmărit cu rea-credință să profite de consacrarea pe piață a mărcii apelantei încă din anul 2000 în segmentul de public relevant.

Având în vedere și gradul de protecție juridică de care se bucură marca apelantei - care a dobândit dreptul exclusiv de a utiliza pe teritoriul României marca individuală combinată M.P. pentru clasa 33 (băuturi alcoolice eu excepția berii), începând cu data de 8 septembrie 2000, și care produce și comercializează produse alcoolice sub marca M.P. începând cu aceeași dată, Curtea reține că sunt dovedite criticile apelantei-reclamante, conform cărora intimata-pârâtă a urmărit prin înregistrarea mărcii M. să incomodeze activitatea comercială a apelantei, în calitate de concurent direct pe piața băuturilor alcoolice, să creeze confuzie în rândul consumatorilor, iar nu să-și distingă, printr-un semn propriu, produsele și serviciile proprii.

Alegerea de către intimata-pârâtă, în anul 2010, a semnului M. pentru a fi înregistrat ca marcă, după ce OSIM i-a respins în anul 2000 cererea de înregistrare a semnului M.P. și după ce în anul 2005 instanța judecătorească a admis o acțiune în contrafacere și a obligat-o să nu mai folosească în activitatea sa nici orice semn identic sau similar semnului M.P. conținut de marca apelantei-reclamante nr. JJ, nu poate fi rodul unei simple coincidențe, ci un act deliberat, prin care a urmărit cu rca-credință să profite de cunoașterea acestui semn în rândul segmentului de public relevant.

În consecință, Curtea de apel a constatat că sunt întemeiate criticile apelantei-reclamante, fiind incident cazul de nulitate al înregistrării mărcii prevăzut de art. 47 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998.

În conformitate cu dispozițiile art. 274 C. proc. civ., constatând culpa procesuală a intimatei-pârâte SC S.D. SRL, care a căzut în pretenții prin admiterea căii de atac, Curtea de apel a obligat-o la plata către reclamanta SC P. SA a sumei de 50.064,93 RON reprezentând cheltuieli de judecată (onorarii de avocat, cheltuieli de deplasare și taxă de timbru) aferente primului și celui de-al doilea ciclu procesual, dovedite cu facturi.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs SC S.D. SRL.

În motivarea recursului s-au arătat următoarele.

1.1. Incidența motivului de recurs referitor la art. 47 alin. (1) lit. b) raportat la art. 6 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998.

Mărcile celor două părți sunt diferite sub aspect vizual, fonetic și conceptual.

Aceeași curte de apel, în primul ciclu procesual, a reținut faptul că nu există risc de confuzie „de vreme ce originea și conotația actuală celor două cuvinte în percepția publicului consumator sunt diferite, cuvântul M.P. fiind un cuvânt românesc, iar cuvântul M. fiind cuvânt englezesc, cel din urmă sugerând denumirea jocului notoriu ale cărui elemente de joc se referă la vânzări de proprietăți imobiliare, (..) joc a cărui primă versiune românească s-a numit C.". Pe lângă celelalte considerente pe care le-a reținut curtea de apel referitor la diferențele dintre cele două mărci, aceeași instanță a susținut la judecarea apelului, spre deosebire de cele reținute în rejudecare, că „consumatorul mediu nu putea fi indus în eroare deoarece între cele două mărci nu există confuzie". Cu totul altă apreciere a avut în rejudecare, aceeași curte de apel, deși în probleme de drept dezlegate indicate prin decizia de casare, nu s-a cerut curții de apel să reanalizeze diferențele semantice, conceptuale și vizuale dintre cele două mărci, ci să analizeze interdependența dintre gradele de similaritate dintre produse/servicii și semne.

Nu este corect juridic ca aceeași curte de apel să rețină inițial altă opinie referitoare la deosebirile semantice, fonetice și vizuale, pentru ca mai apoi, în rejudecare, să constate că există similaritate între mărci, și fără ca înștiința de casare să fi cerut reinterpretarea analizei similarității, prin decizia de îndrumare.

În speță nu sunt incidente dispozițiile art. 6 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, republicată.

Există deosebiri între cele două mărci, la analizarea similitudinii dintre cele două mărci fiind necesară compararea mărcilor sub aspectul unei examinări globale din punct de vedere vizual, fonetic și conceptual - Nu există un conflict cu un drept anterior protejat. Marca înregistrată de subscrisă nu este similară cu marca reclamantei și este înregistrată pentru produse/servicii diferite de cele protejate sub marca reclamantei.

Astfel, între marca recurentei și marca reclamantei există deosebiri semnificative, mai ales sub aspect vizual și conceptual, astfel încât, cele două mărci pot coexista pe piață fără să fie pusă în discuție posibilitatea producerii unui risc de confuzie și/sau asociere cu marca anterioară.

Din punct de vedere vizual, mărcile aflate în discuție nu sunt similare. Se poate observa că marca anterioară opusă este o marcă mai mult verbală decât combinată – M.P. cu scriere ușor stilizată-simplă, reprezentată alb-negru, fără alte elemente de diferențiere, care să atragă în vreun fel atenția consumatorului. În schimb, marca recurentei reprezintă de fapt o etichetă, un ansamblu complex de culori, elemente verbale și elemente grafice cu un puternic caracter distinctiv. Apreciate în ansamblu, este mai mult decât evident că cele două semne sunt vizual diferite.

Diferențele dintre mărcile aflate în discuție se completează și chiar se accentuează, continuând compararea acestora din punct de vedere conceptual.

Cuvântul "M.P." are conform DEX semnificația de: 1. Drept exclusiv al cuiva, de obicei al statului, de a dispune de ceva, de a efectua ceva; dominație într-un domeniu, într-una sau mai multe ramuri economice. ♦ (Pop.) Rachiu fabricat de o întreprindere care deține un monopol 2. Privilegiu exclusiv, de drept și de fapt, pe care îl posedă un individ, o întreprindere sau un organism public de a fabrica, de a vinde sau de a exploata anumite bunuri sau servicii. * întreprindere mare sau uniune de întreprinderi care concentrează în mâna lor producția și desfacerea unor produse importante, cu scopul stabilirii unor prețuri mari și al obținerii unor profituri ridicate. 3. Fig. Drept exclusiv pe care și-i arogă cineva.

Elementul verbal "M." cuprins în marca recurentei este unul fantezist, inducând în mintea consumatorului ideea unui joc, și, astfel, ideea de relaxare, de deconectare de la stresul cotidian.

Deci, din punct de vedere conceptual elementele verbale ale celor două mărci sunt diferite.

Intimata a încercat să pună în evidență asemănarea fonetică a mărcii recurentei cu marca sa anterioară, rezumându-se în mod incorect, doar la o comparație numerică a literelor comune. O asemenea analiză este incompletă, deoarece un aspect extrem de important este dat și de locul unde cade accentul în pronunția celor două elemente verbale, precum și de numărul de silabe din care sunt ele compuse.

Astfel, în marca reclamantei compusă din 3 silabe M.P. accentul cade pe ultima silabă, în timp ce elementul verbal M. cuprins în marca noastră este compus din 4 silabe, iar accentul cade pe silaba a doua. Prin urmare, chiar și din punct de vedere fonetic există suficiente diferențe pentru a putea considera mărcile diferite, ele se accentuează diferit și au rezonanță deferită.

În concluzie, marca pe care recurenta a înregistrat-o la OSIM este diferită de marca intimatei-reclamante M.P., atât vizual și conceptual, cât și fonetic.

În ceea ce privește produsele/serviciile cuprinse în lista celor două mărci, arată că marca sa beneficiază de protecție pentru produse din clasele 32 și 33, și servicii din clasa 35. În condițiile în care reclamanta SC P. SA are marca înregistrată doar pentru clasa 33, aceasta nu justifică nici un interes pentru a solicita anularea mărcii sale și pentru produsele din clasa 32 și serviciile din clasa 35, pentru care reclamanta nu beneficiază de un drept anterior înregistrat. Prin urmare, solicită instanței să constate că o eventuală coliziune între mărcile aflate în discuție nu ar putea privi decât produsele din clasa 33, pentru celelalte produse/servicii ale mărcii sale (respectiv clasa 32 și 35) nefiind justificată cererea de anulare.

În ceea ce privește aprecierea riscului de confuzie, recurenta a arătat că este necesară compararea mărcilor sub aspectul unei examinări globale din punct de vedere vizual, fonetic și conceptual. Comparația trebuie să se bazeze pe impresia de ansamblu dată de mărci consumatorului mediu.

De asemenea, aprecierea riscului de confuzie și/sau asociere trebuie să se facă ținând cont și de întinderea protecției mărcii anterioare (protecția este determinată de denumirea, semnul depus spre înregistrare, împreună cu produsele menționate în listă).

În speță, este vorba despre două mărci diferite, atât vizual și conceptual, cât și fonetic, astfel încât chiar dacă ar fi aplicate unor produse similare, mărcile nu pot fi confundate, consumatorul mediu le va percepe distinct.

În concluzie, între mărcile aflate în conflict există suficiente diferențe, ele putând coexista pe piață fără a se produce vreun risc de confuzie și asociere pentru consumatorul mediu, astfel că prevederile art. 6 lit. b) din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice nu au fost încălcate.

Instanța de apel a schimbat natura actului juridic dedus judecății prin interpretarea dată celor două mărci, motiv pentru care se impune admiterea acestui motiv de recurs.

1.2. Incidența motivului de recurs referitor la art. 47 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 84/1998;

1.2.1. În ceea ce privește „faptul relevant":

a) În urma probelor administrate, instanța de apel a reținut faptul că: recurenta a comercializat băutura alcoolică cu denumirea de M.P. 30% și 33% așa cum reiese din facturile fiscale din perioada 21 septembrie 1993 – 30 octombrie 1998, reelamanta-intimată SC P. SA a început comercializarea băuturii alcoolice cu denumirea M.P. începând cu anul 2010 „potrivit susținerilor necontestate ale apelantei-reclarnante".

Aceste două situații de fapt, nu pot avea semnificația decât că recurenta a încercat să înregistreze marca M.P. în anul 2000 (conform cererii de înregistrare având număr de depozit YY, refuzată de OSIM), dat fiind faptul că producea băutura alcoolică denumită M.P. cu o vechime de 7 ani (din anul 1993) și încă dinainte ca intimata SC P. SA să înceapă să producă băutura alcoolică M.P. (anul 2010, conform susținerilor acesteia). Cu toate acestea, instanța de apel a schimbat natura și înțelesul actului juridic supus judecății, transformând un demers legitim al recurentei de a-și proteja afacerea proprie (prin conferirea protecției băuturii denumite M.P.), într-un element circumstanțial ce a fost avut în vedere la stabilirea relei-credințe pe care a reținut-o în sarcina recurentei.

b) Instanța de apel a schimbat înțelesul vădit neîndoielnic al actului juridic supus judecății și în ceea ce privește „faptul relevant" constând în existența litigiului anterior soluționat prin sentința civilă nr. 1267 din 19 decembrie 2005 din Dosarul nr. 4468/2008 al Tribunalului Maramureș (în care recurente a fost obligată să se abțină de Ia aplicarea semnului M.P. sau alte semne identice pe produsele sale), atâta vreme cât hotărârea judecătorească privea cuvântul M.P., iar marca înregistrată a subscrisei privește denumirea de M., diferită de cea anterior folosită.

1.2.2. În ceea ce privește „intenția frauduloasă":

Instanța de apel a denaturat actul juridic suspus judecății reținând că S.D. SRL a acționat cu intenția frauduloasă de a împiedica titularul mărcii M.P. de a-și comercializa produsele sub această marcă, denaturare a înțelesului actului juridic ce constă în reținerea faptului că recurenta cunoștea primirea datei de depozit pentru marca acesteia (M.P.), anterior încercării recurentei de înregistrare a propriei mărci M.P. ce a făcut obiectul cererii de înregistrare nr. YY din 15 noiembrie 2000.

Reelamanta-intimată nu a făcut dovada că recurenta cunoștea primirea datei de depozit pentru marca acesteia (M.P.), anterior încercării recurentei de înregistrare a propriei mărci M.P. ce a făcut obiectul cererii de înregistrare nr. YY din 15 noiembrie 2000 și nici că marca sa avea notorietatea necesară pentru ca recurenta să fi cunoscut folosirea de către reclamanta-intimată a denumirii M.P. pentru produsele sale, la nivelul anului 2000, deși sarcina probei îi revine conform principiului „actor incurnbit probatio".

Totodată este denaturat înțelesul actului juridic dedus judecății prin interpretarea dată momentului înregistrării mărcii M. de către recurentă prin omiterea faptului că marca înregistrată a S.D. SRL este denumirea M., care este diferită de cea a intimatei (pct. 1.1, al motivelor de recurs), iar considerentele avute în vedere pentru înregistrarea ei sunt legitime decurgând din comercializarea produselor alcoolice pe piață din anul 1993 încă dinainte de demersul P. SA de a produce băutura M.P. și înregistra marca proprie M.P. (septembrie 2000).

Reclamanta-intimată este cea care a solicitat cu rea-credință înregistrarea în anul 2000 a mărcii M.P., în condițiile în care recurenta comercializa p