ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1986/2015

Asupra recursului civil

de față, în raport de dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată

următoarele:

Prin Sentința civila nr. 5847 din 3

decembrie 2013, Judecătoria Brezai

a

declinat, în favoarea Tribunalului Vâlcea, competența soluționării acțiunii

prin care reclamanta Comisia Locală de aplicare a Legilor fondului funciar

Boișoara, prin Primar G.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Obștea de

Moșneni Boișoara Găujani și Comisia județeană de restabilire a dreptului de

proprietate asupra terenurilor din cadrul Prefecturii jud. Vâlcea, constatarea

nulității absolute a titlului de proprietate nr. x/2002 emis pe numele pârâtei,

de către Comisia județeană de restabilire a dreptului de proprietate asupra

terenurilor din cadrul Prefecturii jud. Vâlcea, precum și a actelor

premergătoare eliberării acestuia, respectiv procesul verbal de punere în

posesie și hotărârea Comisiei Județene de restituire a fondului funciar din 19

septembrie 2002.

Tribunalul Vâlcea,

astfel învestit, prin Sentința civilă nr. 542 din 10 aprilie 2014,

a respins acțiunea, constatând că

reclamanta nu are calitatea procesuală activă.

Prin Decizia

nr. 903 din 21 octombrie 2014, Curtea de Apel Pitești,

secția l civilă, a admis apelul

declarat de G.N. - Primarul Comunei Boișoara și de reclamanta Comisia locală de

fond funciar Boișoara, prin Primar împotriva Sentinței civile nr. 542 din 10

aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în Dosarul nr. 2014/198/2013, pe

care a casat-o și a trimis cauza, spre soluționare în primă instanță,

Judecătoriei Brezoi.

Împotriva deciziei

nr. 903 din 21 octombrie 2014 a Curții de Apel Pitești,

secția I civila, pârâta Obștea

Moșnenilor Boișoara - Gaujani a declarat recurs, criticând-o pentru

nelegalitate, recurs înregistrat pe rolul Înaltei Curți la data de 20 martie 2015.

Învestită

cu soluționarea căii de atac a recursului, înalta Curte de Casație și Justiție,

secția I civilă, a procedat la

întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin

raport apreciindu-se că recursul nu este admisibil,

Raportul

a fost comunicat părților, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc.

civ.

Intimata-reclamantă

Comisia Locală de aplicare a Legilor fondului funciar Boișoara, prin Primar G.N.

a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și a

invocat faptul că Obștea Moșnenilor Boișoara - Gaujani nu mai este reprezentată

de președintele P.N.R., care a încheiat contractul de asistență juridică cu

avocatul care a redactat cererea de recurs, însă nu a depus înscrisuri în

dovedirea acestor susțineri.

Recurenta-pârâtă

Obștea Moșnenilor Boișoara - Găujani, prin apărător» a formulat „Punct de

vedere” la raport, comunicat prin poșta electronică (email), prin care a

susținut că recursul este admisibil în principiu.

Recurenta-pârâtă

Obștea Moșnenilor Boișoara - Gaujani a arătat că, prin decizia recurată,

instanța de apel a reținut că acțiunea reclamantei este una în materia

specializată a aplicării fondului funciar, din punct de vedere al competenței

de soluționare fiind supusă dispozițiilor în această materie. însă, prin

aceeași decizie, s-a reținut că cererea a fost calificată drept patrimonială,

evaluabilă, din punct de vedere al dispozițiilor art. 483 pct. 2 C. proc. civ.

(N.C.P.C.) și cum valoarea indicată de părți este de 642.350 lei, a fost dată

cu drept de recurs.

Recurenta-pârâtă

Obștea Moșnenilor Boișoara - Gaujani, în susținerea admisibilității în

principiu a cererii de recurs, a invocat dispozițiile art. 63 din Legea nr. 18/1991,

conform cărora „In toate cazurile în care legea prevede nulitatea unor

operațiuni sau acte juridice, litigiul se judecă potrivit dreptului comun și nu

conform procedurii speciale prevăzute în prezentul capitol” prin raportare la art.

483 alin. (1) și (2) C. proc. civ. (N.C.P.C.).

Recurenta-pârâtă

Obștea Moșnenilor Boișoara - Găujani a concluzionat că, față de obiectul

acțiunii - constatarea nulității titlului de proprietate - regula de drept

comun prevăzute de art. 483 alin. (2) C. proc. civ. (N.C.P.C.) se aplică în

speță, recursul fiind admisibil.

Prin

cererea înregistrată la dosar Ia data de 25 iunie 2015 (data poștei), B.V., în

calitate de președinte al pârâtei Obștea Moșnenilor Boișoara - Găujani

a învederat instanței că renunță la

judecata recursului, invocând în drept art. 406 C. proc. civ.

Înalta Curte,

în raport de dispozițiile art. 493 alin. (4) și alin. (5) C. proc. civ., a fixat

termen pentru judecarea recursului la data de 30 septembrie 2015, fără citarea

părților.

Înalta

Curte, cu privire la cererea de renunțare la judecata recursului formulată de B.V.,

în calitate de președinte al pârâtei Obștea Moșnenilor Boișoara - Gaujani,

constată că nu îndeplinește cerințele impuse de art. 406 C. proc. civ. și nu

poate produce efecte juridice, nefiind atașată procura specială care să

consfințească manifestarea de voință în acest sens a recurentei.

Recursul

va fi respins, ca inadmisibil, pentru considerentele care succed.

În speță,

raportul juridic dedus judecății are ca obiect o acțiune în materia fondului

funciar, respectiv acțiunea în constatarea nulității absolute a titlului de

proprietate nr. x/2002 emis pe numele pârâtei Obștea Moștenilor Boișoara - Găujani,

precum și a actelor premergătoare eliberării titlului de proprietate, respectiv

a procesului verbal de punere în posesie din 24 octombrie 2002 și a hotărârilor

comisiei județene de aplicare a legilor fundului funciar din 19 septembrie 2002.

Deși

recurenta-pârâtă a invocat, prin „Punctul de vedere”, că recursul ar fi

admisibil în principiu, în raport de art. 63 din Legea nr. 18/1991 și de art. 482

alin. (2) C. proc. civ., această susținere nu poate fi primită, având în vedere

că prin Legea nr. 247/2005 dispozițiile Legii nr. 18/1991 au fost modificate.

Astfel,

potrivit art. 1 al Titlului XIII „Accelerarea judecăților în materia

restituirii proprietăților funciare” din Legea nr. 247/2005 privind reforma în

domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu

modificările și completările ulterioare, „în scopul accelerării judecării

plângerilor, contestațiilor și a altor litigii apărute în urma aplicării Legii

fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările

ulterioare, precum și ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea drepturilor de

proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate

potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997,

cu modificările și completările ulterioare, numite în continuare procese

funciare, procedura în fața instanțelor judecătorești se va efectua conform

prevederilor acestui titlu, care se vor completa cu cele ale Codului de

procedură civilă.”

Art. 5 alin. (1)

din același act normativ, prevede că „Hotărârile pronunțate de instanțele

judecătorești în procesele funciare în primă instanță sunt supuse numai

recursului. Hotărârile definitive și irevocabile susceptibile de înscriere în

cartea funciară sunt comunicate din oficiu de către instanța de judecată

birourilor de carte funciară.”

După

intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă,

dispozițiile legale menționate trebuie însă coroborate cu prevederile alin. (1)

și (2) ale art. 7 Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010

privind Codul de procedură civilă, publicată în M. Of. nr. 365 din 30 mai 2012,

care statuează că:

„(1) Dacă prin

prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede

că hotărârea judecătorească de primă instanță este „definitivă”, de la data

intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, aceasta va fi supusă numai

apelului la instanța ierarhic superioară.

(2)

Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se

prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este „supusă recursului”

sau că „poate fi atacată cu recurs” ori, după caz, legea specială folosește o

altă expresie similară.

Dispozițiile

cuprinse în Titlul XIII al Legii nr. 247/2005 sunt dispoziții speciale, astfel

că normele de procedură consacrate de prevederile alin. (1) și (2) ale art. 7

Legea nr. 76/2012, au incidență în cauza pendinte.

Coroborând

prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt

hotărâri definitive, hotărârile date în apel, iară drept de recurs, precum și

cele neatacate cu recurs, cu cele ale art. 483 alin. (1) C. proc. civ., conform

cărora hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel,

precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse

recursului, rezultă că hotărârile pronunțate în faza procesuala a apelului, în

procesele funciare, nu simt supuse recursului.

Potrivit

dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este

supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele

stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Din

interpretarea acestui text legal rezultă că o hotărâre judecătorească nu poate

fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte

cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara

legii, regula având valoare de principiu constituțional în raport de

prevederile art. 129 din Constituție.

Totodată

este de reținut că normele procesuale privind sesizarea instanței judecătorești

și soluționarea cererilor în limita competențelor atribuite prin lege sunt de

ordine publică, corespunzător principiului statuai prin art. 126 din

Constituție.

Prin

urmare, față de dispozițiile legale menționate, pentru considerentele expuse,

se constată că Decizia nr. 903 din 21 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de

Apel Pitești, secția I civilă, în Dosarul nr. 214/198/2013 împotriva căreia a

declarat recurs pârâta Obștea Moștenilor Boișoara - Găujani este o hotărâre

definitivă, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs.

În

consecință, având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) raportat la dispozițiile

art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil,

recursul declarat de pârâta Obștea Moștenilor Boișoara - Găujani.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de pârâta Obștea Moștenilor Boișoara - Găujani

împotriva Deciziei nr. 903 din 21 octombrie 2014 a Curții de Apel Pitești, secția

I civilă, în Dosarul nr. 214/198/2013.

Potrivit

dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei

căi de atac și se comunică părților.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 30 septembrie 2015.