ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1673/2014

Deliberând asupra

cauzei civile de față, constată următoarele:

Reclamantul S.N.G. a formulat, la data de 2

aprilie 2012, o acțiune posesorie, prin care a solicitat obligarea pârâților

S.D.D., S.M.E. și S.N.D. să îi lase în deplină posesie terenul în suprafață de

2103 mp din comuna Sălătrucel, sat S., județul Vâlcea situate în punctul

"Acasă - Plăvaia".

Învestită cu

soluționarea în fond a cauzei, Judecătoria Brezoi prin Sentința civilă nr.

2.563 din 21 iunie 2012 a respins acțiunea reclamantului.

Prin Decizia nr.

1.262 din 13 decembrie 2012, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, a respins, ca

nefondat, recursul formulat de reclamant împotriva sentinței fondului.

Reclamantul a

solicitat la data de 4 martie 2013 revizuirea deciziei pronunțate de instanța

de recurs în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 2, 3 și 7 C. proc. civ.

Prin Decizia civilă

nr. 921 din 24 septembrie 2013, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, a declinat

competența de soluționare a cererii de revizuire, formulată de revizuentul

S.N.G., în favoarea Curții de Apel Pitești, reținându-se că s-a solicitat

revizuirea în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., între două hotărâri

judecătorești irevocabile și potrivnice, respectiv Sentința civilă nr. 422 din

25 martie 2010 pronunțată de Judecătoria Brezoi și Decizia civilă nr. 1262/R

din 13 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, pe considerentul că în

speță sunt incidente dispozițiile art. 323 alin. (2) C. proc. civ., hotărârile

contradictorii fiind pronunțate de Judecătoria Brezoi și Tribunalul Vâlcea, iar

instanța mai mare în grad față de cele două instanțe este Curtea de Apel

Pitești.

Curtea de Apel

Pitești, secția I civilă, prin Decizia nr. 89 din 21 noiembrie 2013 a respins,

ca tardivă, cererea de revizuire în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C.

proc. civ. a Deciziei civile nr. 1262/R din 13 decembrie 2012 pronunțată de

Tribunalul Vâlcea.

Împotriva acestei

decizii reclamantul S.N.G. a formulat recurs ce a fost înaintat Înaltei Curți.

În motivarea

recursului acesta a criticat faptul că: nu au fost chemați toți pârâții în fața

instanței de apel, respectiv S.D.D. și S.E.M., titulari în contractul de

vânzare-cumpărare nr. 879/2009; nu s-a luat în dezbatere în totalitate cererea

de revizuire; în mod greșit s-a respins, ca tardivă, cererea de revizuire, ce a

fost depusă în termen; intimatul S.N.D. nu are nicio calitate în speță;

instanța de apel nu a avut în vedere toate probele conform art. 322 punctele 3

și 7 C. proc. civ.; din raportul de expertiză tehnică efectuată în cauză a

rezultat că în urma împărțirii averii autorilor pârâților, reclamantului S.G.

i-a revenit lotul nr. 2, iar în dispozitivul sentinței în mod greșit a fost

trecut lotul nr. 5, care, în raportul de expertiză apare ca lot al numitei

B.M.; vânzarea-cumpărarea, conform contractului nr. 879/2009, este încheiată la

05 iunie, pe când Sentința civilă nr. 1.052 este pronunțată de Judecătoria

Brezoi la 17 decembrie 2008, data încheierii contractului de vânzare-cumpărare

fiind ulterioară pronunțării Sentinței civile nr. 1052/2008, dosar

1040/198/2008. Totodată, susține că a fost împiedicat să-și intre în drepturi

și să lucreze terenul pe care ar trebui să îl aibă în posesie conform

Procesului-verbal 141 din 24 martie 2010 și Actului de adjudecare nr. 32/2009.

Învestită cu

soluționarea recursului, Înalta Curte la termenul de judecată din data de 29

mai 2014 a invocat excepția inadmisibilității recursului prin raportare la

dispozițiile art. 328 alin. (1) C. proc. civ.

Recursul este

inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 328 alin. (1) C. proc. civ. hotărârea dată asupra revizuirii

este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.

În speță, hotărârea

recurată a fost pronunțată de curtea de apel în soluționarea unei revizuiri,

astfel că potrivit textului de lege menționat este supusă acelorași căi de atac

ca și hotărârea atacată.

Hotărârea atacată pe

calea revizuirii, respectiv Decizia nr. 1.262 din 13 decembrie 2012 a

Tribunalului Vâlcea, secția I civilă, a fost pronunțată de această instanță în

calea de atac a recursului, fiind așadar o hotărâre irevocabilă în sensul

dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.

Prin urmare, raportat

la art. 328 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea pronunțată în revizuire este, la

rândul său, irevocabilă.

Cum față de

dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile irevocabile nu sunt

susceptibile de calea de atac a recursului, iar recursul exercitat în cauză

este îndreptat împotriva unei hotărâri irevocabile, Înalta Curte constată că

acesta este inadmisibil și îl va respinge ca atare.

Față de soluția

adoptată și de solicitarea formulată de intimatul S.N.D. de acordare a

cheltuielilor de judecată, devin incidente în cauză dispozițiile art. 274 alin.

(1) C. proc. civ., privind obligarea părții care a căzut în pretenții, la plata

cheltuielilor de judecată, solicitate de partea adversă.

De asemenea, s-a

făcut dovada cu actele depuse la dosar a suportării de către intimat a

cheltuielilor de judecată constând în contravaloare transport auto în cuantum

de 200,09 RON, potrivit bonului fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de revizuentul S.N.G. împotriva Deciziei civile

nr. 89 din 21 noiembrie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

Obligă recurentul la

plata sumei de 200,09 RON cheltuieli de judecată către intimatul S.N.D.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 mai 2014.

Procesat de GGC - AM