ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1034/2015

Asupra cererii de revizuire de față, constată: Revizuenții L.T., P.A., A.M., C.G., P.C., P.N., P.M.A., G.G., G.M., G.M., S.S.N., P.M. și G.O. au învestit Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 12 martie 2015, (conform cererii de revizuire expediată la 11 martie 2015 - plic fila 9 dosar) cu soluționarea acestei căi extraordinare de atac de retractare declarată împotriva Deciziei nr. 89 din 13 februarie 2015 a Tribunalului Vâlcea, solicitând anularea acestei hotărâri, ca fiind contrară Deciziei nr. 1007/R din 18 aprilie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția civilă. Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

de la 1865, în sensul că în Dosarele nr. 2104/241/2011 și nr. R/1673/2001 au fost aceleași părți, revizuenții din primul dosar, sus menționat, fiind însă intervenienți în cel de-al doilea Dosar (nr. R/1673/2001), între pricini existând identitate de obiect (Decizia nr. 1007/R din 18 aprilie 2001 vizează Hotărârea nr. 7047 din 12 septembrie 1997 emisă de Comisia Județeană Vâlcea pentru Aplicarea Legii fondului funciar privind invalidarea titlului de proprietate din 20 martie 1997 și că obiectul Deciziei nr. 89 din 13 februarie 2015 este inclus în obiectul Deciziei nr. 1007/R din 18 aprilie 2001. În motivarea acesteia, s-a arătat că, prin Decizia nr. 89 din 13 februarie 2015 a Tribunalului Vâlcea, secția I civilă, s-a dispus anularea parțială a titlului de proprietate din 13 martie 2007 emis pe numele autorului revizuenților pentru suprafața de 2.500 mp teren situat în Sat Nou Milostea, iar prin Decizia nr. 1007/R din 18 aprilie 2001 (anterioară celei a cărei anulare s-a solicitat) pronunțată în recurs de Curtea de Apel Pitești în Dosarul nr. R/1673/2001, decizie irevocabilă, instanța a menținut Hotărârea nr. 7047 din 12 septembrie 1997 de invalidare a Comisiei Județene Vâlcea pentru suprafața de 4.310 mp, hotărâre care a stat la baza emiterii titlului de proprietate din 20 martie 1997, așa încât,

Decizia nr. 89/2015 a validat titlul de proprietate din 1997 și a invalidat titlul din 13 martie 2007. Cererea de revizuire este inadmisibilă și urmează a fi respinsă, pentru considerentele ce succed: Revizuirea este reglementată ca o cale extraordinară de atac de retractare, astfel că, potrivit dispozițiilor art. 322 C. proc. civ. „revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere pentru cele 10 puncte, strict și limitativ determinate în cuprinsul textului procedural mai sus evocat. Ca atare, obiect al cererii de revizuire îl pot constitui, în accepțiunea legiuitorului, numai hotărârile definitive, pronunțate de instanța de apel, sau cele pronunțate de instanța de recurs, cu condiția de a se fi evocat fondul.

Este de observat că sintagma „evocării fondului” presupune, în mod obligatoriu, ca instanța de recurs să stabilească o altă situație decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie să realizeze aplicarea altor dispoziții legale, la împrejurările de fapt ce au fost deja stabilite, în oricare din ipotezele menționate, urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății. În conformitate cu dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865, revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Or, în primul Dosar nr. 1673/R/2001, prin Decizia nr. 1007/R din 18 aprilie 2001, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul C.D.G. împotriva Deciziei nr. 2833 din 4 decembrie 2000 a Tribunalului Vâlcea, prin care, în rejudecare a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul C.G. împotriva sentinței civile nr. 1920 din 12 septembrie 2000. A fost menținută soluția instanței de fond (Judecătoria Horezu) care, prin sentința nr. 1920 din 12 septembrie 2000 a respins acțiunea formulată de reclamantul C.G. în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Slătioara și Comuna Județeană pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991 Vâlcea.

A admis cererea de intervenție formulată de intervenienții M.M., C.E., B.P., S.C., C.E., G.I., L.P., P.G., P.C., P.A. și A.M.. A dispus obligarea reclamantului C.G. la 500 000 lei, cheltuieli de judecată către intervenienți. Acțiunea ce a fost soluționată, în rejudecare, de Judecătoria Horezu prin sentința civilă mai sus indicată, a avut ca obiect anularea Hotărârii nr. 7047 din 12 septembrie 1997 privind invalidarea titlului de proprietate referitor la suprafața de 4.310 mp teren. Ulterior, în Dosarul nr. 2104/241/2011, prin Decizia nr. 89/R din 13 februarie 2015 Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâții P.A., A.M., L.T., T.M.A., C.G., P.C., P.N., G.G., G.M., G.M., S.S.N., P.M., G.O.

împotriva sentinței civile nr. 429 din 31 martie 2014 a Judecătoriei Horezu. A dispus obligarea recurenților la 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant C.G. Prin sentința civilă nr. 492 din 31 martie 2014, Judecătoria Horezu a admis acțiunea principală formulată de reclamantul C.G. împotriva pârâților P.A., A.M., L.T., P.M., A.C.G., P.N., P.C., G.G., G.M., G.M., S.S.N., P.M., G.O. și Comisia Județeană de Aplicare a Legii Fondului Funciar Vâlcea. A respins cererea reconvențională formulată de pârâți. A constatat nulitatea parțială a titlului de proprietate din 13 martie 2007 emis autorilor pârâților pentru suprafața de 2500 mp teren, situat în Sat Nou Milostea. A dispus obligarea pârâților în solidar, la 1.965 lei, cheltuieli de judecată către reclamant.

Ambele hotărâri pronunțate în recurs, respectiv Deciziile pretins contrare, nr. 89/R din 13 februarie 2015 a Tribunalului Vâlcea și nr. 1007/R din 18 aprilie 2001 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, nu au evocat fondul, nefiind astfel îndeplinită condiția generală de admisibilitate prevăzută de dispozițiile art. 322 din cod. Pentru a putea fi incident, în speță, cazul de revizuire reglementat de prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865 este necesară întrunirea cumulativă a cerințelor instituite prin textul procedural evocat, astfel încât, să existe o contrarietate între hotărâri (acestea să fie potrivnice), definitive sau irevocabile, să fie date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate, deci hotărâri prin care să se fi rezolvat fondul cauzei deduse judecății și care, să fi intrat în puterea lucrului judecat, astfel cum aceasta este definită de art. 1201 C. civ.

În cazul supus analizei, niciuna dintre cele două hotărâri pretins potrivnice nu întrunește aceste cerințe legale, câtă vreme prin acestea nu a fost soluționat fondul cauzei. Totodată, dosarele în care au fost pronunțate hotărârile pretins potrivnice, nu vizează aceleași părți, care să aibă aceeași calitate procesuală. Astfel, Dosarul nr. R/1673/2001, soluționat irevocabil prin Decizia civilă nr. 1007/R din 18 aprilie 2001 a Curții de Apel Pitești are ca reclamant-recurent pe C.G., ca intimați-intervenienți pe C.E., P.G., M.M., B.P., S.C., C.E., L.P., G.I., P.C., P.A.

și A.M., iar ca intimate-pârâte cele două comisii, Comisia Locală Slătioara și Comisia Județeană Vâlcea pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991, în timp ce, Dosarul nr. 2104/241/2015 soluționat, de asemenea, irevocabil, prin Decizia nr. 89/R din 13 februarie 2015 a Tribunalului Vâlcea a vizat cauza avându-l ca reclamant pe C.G., iar ca pârâți pe P.A., A.M., L.T., P.M.A., C.G., P.C., P.N., G.G., G.M., G.M., S.S.N., P.M., G.O., Comisia Județeană de Aplicare a Legii Fondului Funciar Vâlcea (o parte din aceștia având altă calitate, anume intervenienți) în Dosarul inițial menționat nr. R/1673 din 2001. Potrivit prevederilor art. 1201 C. civ. ,,este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate”.

În cazul concret dedus judecății prezentei cereri de revizuire, nu există identitate sub niciun aspect, în sensul că părțile sunt diferite (și au calități diferite), nu există identitate de obiect (primul Dosar nr. R/1673/2001 vizează anularea Hotărârii nr. 7047 din 12 septembrie 1997 emisă de Comisia de Aplicare a Legii fondului funciar pentru suprafața de 4310 mp teren, iar cel de-al doilea Dosar nr. 2104/241/2011 a avut ca obiect constatarea nulității titlului de proprietate din 13 martie 2007 emis autorilor revizuenților pentru suprafața de 2.500 mp ), și nici identitate de cauză.

Mai mult, nu este îndeplinită nici condiția cerută pentru admisibilitatea revizuirii, statornicită în jurisprudență, ca în cel de-al doilea proces (Dosarul nr. 2104/241/2011) să nu se fi invocat autoritatea de lucru judecat ori, dacă a fost invocată, instanța să nu se fi pronunțat asupra acesteia, întrucât, în speță, în recurs, în dosarul sus menționat s-au analizat criticile referitoare la sentința civilă nr. 1920 din 12 septembrie 2000 pronunțată în primul Dosar nr. R/1673/2001), situație în care nu pot fi incidente prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865. Așa fiind, pentru considerentele mai sus redate, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții L.T., P.A., A.M., C.G., P.C., P.N., P.M.A., G.G., G.M., G.M., S.S.N., P.M. și G.O. împotriva Deciziei nr. 89/R din 13 februarie 2015 a Tribunalului Vâlcea, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 aprilie 2015.