ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1795/2015

Asupra cauzei de

față, deliberând, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe

la 18 februarie 2015, revizuenții B.G., B.C.P. și B.M. au solicitat, în

contradictoriu cu intimatul C.V., revizuirea Deciziei nr. 6 din 16 ianuarie 2015

a Tribunalului Gorj, susținând că este contradictorie cu mai multe hotărâri

judecătorești, respectiv: Sentința civilă nr. 198 din 28 ianuarie 2009 a

Judecătoriei Motru, definitivă prin Decizia nr. 1157 din 29 aprilie  2009 a

Tribunalului Gorj; Decizia nr. 2436 din 2 noiembrie 2010 a Tribunalului Gorj; Decizia

nr. 1640 din 16 iunie 2005 a Curții de Apel Craiova.

S-a susținut, conform

precizărilor ulterioare (față de indicarea inițială, ca temei juridic al

cererii, a dispozițiilor art. 509 pct. 8 C. proc. civ.) că este incident

motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât decizia

atacată nesocotește autoritatea de lucru judecat a celor statuate prin

hotărârile judecătorești menționate.

Astfel, pentru

pronunțarea Deciziei nr. 6 din 6 ianuarie 2015, Tribunalul Gorj a procedat la o

reanalizare a situațiilor de fapt în materia fondului funciar, soluționate

irevocabil prin hotărârile anterioare, reinterpretând eronat aspecte lămurite

în litigiile dintre părți.

S-a arătat că în

considerentele deciziei a cărei anulare se cere, s-a reținut că „pronunțarea

unei hotărâri prin care organul local a fost obligat să întocmească și să

înainteze documentația pentru eliberarea titlului de proprietate nu are putere

de lucru judecat în ceea ce privește persoana îndreptățită la reconstituirea

dreptului de proprietate, deoarece nu s-a verificat îndreptățirea vânzătoarelor

C.N. și C.P. la reconstituirea dreptului și pe de altă parte, pentru aceleași

suprafețe de teren există deja eliberat un proces-verbal de punere în posesie”,

fără să se observe că acel proces-verbal era modificat ca urmare a îndreptării

unei erori materiale.

Or, Sentința nr. 198

din 28 ianuarie 2008 fiind irevocabilă potrivit Deciziei nr. 1157 din 29

aprilie 2009 - proces în care a fost parte, ca intervenient-reclamant, și C.V. -

nu putea fi nesocotit ceea ce statuase aceasta.

În plus, Decizia nr.

6 din 16 ianuarie 2015 desființează, prin soluția pronunțată, și efectele Sentinței

nr. 2436 din 2 noiembrie 2010, pe baza susținerii eronate că în acest litigiu

nu s-ar fi analizat fondul pretențiilor reclamantului.

La fel, Tribunalul

Gorj nu a ținut cont nici de Decizia nr. 1640 din 16 iunie 2005 a Curții de

Apel Craiova, prin care s-a stabilit că terenul solicitat de C.V. nu se

suprapune cu terenul autoarei revizuenților.

Intimatul nu a

formulat întâmpinare prevăzută de art. 326 alin. (2) C. proc. civ.

Analizând aspectele

deduse judecății prin intermediul căii extraordinare de atac promovate, Înalta

Curte constată caracterul lor nefondat potrivit următoarelor considerente:

- Dispozițiile art. 322

pct. 7 C. proc. civ., care au constituit fundamentul juridic al cererii de

revizuire, sancționează încălcarea, nesocotirea de către o hotărâre

judecătorească a celor statuate jurisdicțional anterior și intrate în

autoritatea lucrului judecat (ajungându-se astfel, la „hotărâri potrivnice,

date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași

pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate”).

Nu se regăsește

ipoteza textului în situația în care cea de-a doua instanță, fără să ignore

ceea ce a dezlegat instanța anterioară dimpotrivă, își bazează judecata pe

aceste statuări. Modalitatea în care interpretează și aplică efectele

judecăților anterioare nu deschide însă - în ipoteza în care partea ar fi nemulțumită

de aceste evaluări - calea revizuirii, întrucât ar însemna să se pună în discuție

tocmai autoritatea de lucru judecat a acestei din urmă hotărâri.

Altfel spus,

criticile prin care partea susține nelegalitatea hotărârii prin care instanța

ultimă ar fi interpretat și aplicat rezultatul judecăților anterioare nu pot fi

valorificate prin intermediul revizuirii prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Asemenea critici nu

pot semnala aspecte de contrarietate a hotărârilor, ci eventual de

nelegalitate, ceea ce ar însemna, în realitate, promovarea unui alt recurs

(cale de atac epuizată deja).

Or, este tocmai ceea

ce se reclamă în speță atunci când, susținând contrarietatea de hotărâri și

nesocotirea autorității de lucru judecat, revizuenții ignoră faptul că toate

hotărârile la care fac referire au fost avute în vedere de instanță la momentul

pronunțării Deciziei nr. 6 din 16 ianuarie 2015 a Tribunalului Gorj.

Astfel, cu referire

la Decizia nr. 1640 din 16 iunie 2005 a Curții de Apel Craiova, s-a reținut că

prin aceasta a fost confirmată soluția de respingere a acțiunii lui C.V.

(întrucât prin procesul-verbal de punere în posesie contestat, eliberat în

favoarea autoarei B.M., nu a fost afectat dreptul de proprietate al

reclamantului) dar că, după eliberarea acestui proces-verbal, reclamanta B.M. a

promovat o nouă acțiune solicitând întocmirea documentației necesare eliberării

titlului de proprietate (admisă prin Sentința nr. 2677 din 18 decembrie 2002 a

Judecătoriei Motru).

În continuare, aceasta

a promovat o altă acțiune, solicitând obligarea Comisiei locale Glogova să

procedeze la punerea sa în posesie, acțiune admisă prin Sentința civilă nr. 198

din 28 ianuarie 2009 a Judecătoriei Motru.

În cadrul acestui

dosar, C.V. a avut calitatea de intervenient în interes propriu, cererea de

intervenție fiindu-i însă respinsă, cu motivarea că își fundamentează

dreptul pe hotărâri judecătorești ce validează convenții în care B.M. nu a avut

calitatea de parte.

De asemenea, s-a

făcut referire la soluția conținută de Sentința civilă nr. 2436 din 2 noiembrie

2010 a Judecătoriei Motru (irevocabilă prin Decizia nr. 1046 din 21 aprilie 2011

a Tribunalului Gorj), prin care s-a respins acțiunea în revendicare a lui C.V.,

întrucât s-a considerat că trebuie dată prioritate titlului eliberat în

procedura Legii nr. 18/1991, în comparație cu cel validat printr-o hotărâre

judecătorească.

Reținând toate aceste

statuări jurisdicționale anterioare, Tribunalul Gorj a concluzionat, în

adoptarea Deciziei nr. 6 din 16 ianuarie 2015, că în realitate, pretențiile

reclamantului C.V. vizând imobilul în litigiu și pretinsul său drept de

proprietate n-au primit niciodată o dezlegare pe fond.

În acest context,

instanța a procedat la analiza calității acestuia de persoană îndreptățită la

reconstituirea dreptului de proprietate, evaluând deopotrivă dreptul autoarelor

sale (obiect al convențiilor validate prin hotărâri judecătorești), cât și

dreptul pârâtei B.M.

S-a concluzionat,

urmare a verificărilor și analizei realizate, că autoarele reclamantului,

C.N. și C.P., au fost cele care, anterior cooperativizării, au deținut în

proprietate terenurile în dispută, au formulat cerere potrivit Legii nr. 18/1991,

fiind astfel persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului.

Rezultă, potrivit

celor expuse, nu numai că instanța, la momentul pronunțării Deciziei nr. 6

din 16 ianuarie 2015 (atacate pe calea revizuirii), nu a ignorat judecățile și

hotărârile anterioare ci, dimpotrivă, și-a bazat raționamentul pe acestea

pentru a putea stabili dacă fondul dreptului a fost disputat până în prezent și

dacă prin soluțiile anterioare s-a recunoscut sau nu un acces efectiv la

justiție.

Împrejurarea că

modalitatea în care a fost făcută aplicarea efectelor hotărârilor judecătorești

pronunțate deja nemulțumește pe una dintre părți, nu-i deschide acesteia calea

revizuirii întemeiate pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., neregăsindu-se ipoteza

unor hotărâri potrivnice.

În realitate, așa cum

s-a menționat anterior, revizuenții critică pe aspecte de nelegalitate decizia

a cărei revizuire o solicită și nu pentru că aceasta ar fi încălcat autoritatea

de lucru judecat a unor hotărâri (pe al căror efect pozitiv, dat de modalitatea

în care au procedat la dezlegarea unor aspecte litigioase, s-a sprijinit de

fapt, decizia pretinsă a fi revizuită).

Pentru toate

considerentele expuse anterior, cererea de revizuire a fost găsită nefondată și

va fi respinsă în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată,

cererea de revizuire formulată de B.G., B.C.P. și B.M. împotriva Deciziei nr. 6

din 16 ianuarie 2015 a Tribunalului Gorj, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 23 septembrie 2015.