ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 874/2017

Decizia nr. 874/2017 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia nr. 886 din 29 iunie 2015, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția I civilă, s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 501 din 21 mai 2014 pronunțate de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. x/263/2013, în contradictoriu cu intimații B. Glogova, C. Gorj și RN D. SA Gorj. Împotriva acestei decizii a formulat recurs revizuentul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin Decizia nr. 153 din 07 aprilie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 886 din 29 iunie 2015, pronunțate de Tribunalul Gorj, secția I civilă, în Dosarul nr. x/95/2015.

În considerentele deciziei s-au reținut următoarele: Observând cererea de revizuire ce a format obiectul analizei primei instanțe, s-a constatat că a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509, pct. 1, 5, 6, 8 C. proc. civ. Conform art. 513 alin. (5) C. proc. civ.: „hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită”. Alin. (6) al aceluiași text de lege arată că „dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul”. Cu privire la prima ipoteză, hotărârea atacată cu revizuire, respectiv Decizia nr. 501 din 21 mai 2014 a Tribunalului Gorj, are caracter definitiv, fiind pronunțată în soluționarea unei cereri de apel de către o instanță de apel (într-o cauză având ca obiect fond funciar).

Prin urmare, Decizia nr. 886 din 29 iunie 2015 a aceluiași tribunal, prin care a fost soluționată cererea de revizuire, ce face obiectul prezentului recurs fiind supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată, este o hotărâre definitivă. Astfel, raportat la dispozițiile legale menționate anterior și la considerentele expuse, criticile aduse Deciziei nr. 886 din 29 iunie 2015, sub aspectul soluționării cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 503 pct. 1, 5, 6, sunt inadmisibile. Revizuentul și-a întemeiat cererea de revizuire și pe dispozițiile art. 513 pct. 8 C. proc. civ., arătând că sentința civilă nr. 200/2014 pronunțată în Dosar nr. x/263/2013 de Judecătoria Motru a fost anulată prin Decizia nr. 1823 din 7 iulie 2009 a Tribunalului Gorj, solicitând menținerea primei hotărâri.

A precizat că Decizia nr. 1823 din 07 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. x/263/2008, îi este potrivnică. Art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. prevede drept cauză de revizuire existența unor hotărâri potrivnice date de instanțe de același grad sau de instanțe diferite prin care se încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Cu privire la acest motiv de revizuire, instanța a constatat că dezlegarea dată de instanța de fond este corectă, neexistând hotărâri potrivnice prin care se încalcă autoritatea de lucru judecat. Pentru considerentele expuse mai sus, curtea de apel a constatat ca nefiind fondat recursul declarat de A. împotriva Deciziei civile nr. 886 din 20 iunie 2015 pronunțate de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. x/95/2015.

Împotriva Deciziei nr. 153 din 07 aprilie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, a declarat recurs A. Analizând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția de inadmisibilitate, reținută prin raportul întocmit în cauză, Înalta Curte constată următoarele: Decizia recurată, nr. 153 din 7 aprilie 2016, a fost pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, în soluționarea unui recurs declarat împotriva unei hotărâri prin care, în mod definitiv, a fost soluționată o cerere de revizuire având ca motiv contrarietatea de hotărâri, prevăzut de 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Prin urmare, în prezenta cauză se formulează recurs împotriva unei hotărâri care soluționează un alt recurs.

Dispozițiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că: „Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului”. Din interpretarea per a contrario a art. 483 alin. (1) C. proc. civ. rezultă că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în recurs, decât dacă, printr-o prevedere expresă a legii, hotărârea ar fi supusă acestei căi de atac, situație care nu se regăsește în speță. Art. 457 C. proc. civ., care consacră principiul legalității căii de atac, prevede la alin. (1) că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora să se realizeze în condițiile legii. În raport de interpretarea per a contrario a art. 483 C. proc. civ., hotărârea definitivă pronunțată în soluționarea unei cereri de recurs nu mai poate fi atacată din nou cu recurs. Pentru argumentele expuse, din coroborarea dispozițiilor menționate C. proc.

civ., Decizia nr. 153 din 07 aprilie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, nu mai este supusă căii de atac a recursului. În consecință, pentru considerentele prezentate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 153 din 7 aprilie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 153 din 7 aprilie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 mai 2017.