ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 742/2018

HOTĂRÂRE

13.03.2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 742/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești la data de 12 mai 2017 sub nr. x/46/2017 revizuenta A. a solicitat revizuirea sentinței nr. 280 din 02.03.2016 pronunțată de Judecătoria Brezoi și a deciziei nr. 49 din 03.04.2017 pronunțată de Tribunalul Sibiu, prin care a rămas irevocabilă sentința nr. 280/02.03.2016, în raport de sentința nr. 8405/27.10.1999, pronunțată de Judecătoria Rârnnicu Vâlcea în Dosarul nr. x/1999.

În drept au fost invocate prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 8 din 20 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, în Dosarul nr. x/46/2017, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Examinând hotărârile atacate instanța a reținut că hotărârea împotriva căreia se exercită calea extraordinară de atac a fost dată într-o pricină cu a cărei soluționare instanța de judecată, Judecătoria Brezoi, a fost învestită fa data de 4 martie 2010, în Dosarul nr. x/198/2010, sub imperiu! dispozițiilor prevăzute de Codul de procedură civilă adoptat în anul 1865, astfel că prezentei cauze îi rămân aplicabile regulile de procedură sub imperiul cărora judecata a început.

S-a arătat că instanța competentă să soluționeze prezenta cale extraordinară de atac se determină potrivit dispozițiilor art. 323 pct. 2 C. proc. civ., anume instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre.

Întrucât hotărârea dată de prima instanță este cea a Judecătoriei Brezoi, iar instanța mai mare în grad acesteia este Tribunalui Vâlcea, s-a dispus declinarea competenței de soluționare în favoarea Tribunalului Vâicea,

Prin decizia nr. 241/R din 14 decembrie 2017, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența în favoarea Curții de Apel Pitești. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 8405/1999 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea a fost anulat, ca netîmbrat, prin decizia civilă nr. 587/2000 a Tribunalului Vâlcea.

Prin cererea de chemare în judecată, revizuenta a solicitat revizuirea ceior două hotărâri judecătorești (cea din primă instanță, pronunțată de Judecătoria Brezoi și cea din recurs pronunțată de Tribunalul Sibiu ca efect al strămutării), invocând ca motiv de revizuire cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 din Codul de procedură civilă, în raport de sentința civiiă nr. 8405/1999 a Judecătoriei Râmnicu Vâicea.

S-a apreciat că prevederile art. 323 alin. (2) C. proc. civ. trebuie interpretate în ansamblul și în spiritul lor, tară a înlătura prima ipoteză a textului în aplicarea ipotezei ulterioare. Astfel, și în a doua ipoteză instanța mai mare în grad trebuie să fie cea care pe linia ierarhizării instanțelor are această poziționare față de ambele categorii de instanțe (din prima și din a doua hotărâre). A interpreta altfel textul ar însemna spre exemplu ca în situația în care s-ar solicita revizuirea unei hotărâri a unei curți de apel, pe motivul prevăzut de art. 322 pct. 7, raportat la o hotărâre anterioară a unei judecătorii, ambele din circumscripții diferite, o asemenea cerere să fie soluționată de un tribunal (instanță ierarhic inferioară curții de apel).

Revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare care de regulă (alin. (1) se soluționează de instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită.

Normele de competență reglementate de art. 323 din Cod au caracter special și nu denotă ipoteza ca o instanță ierarhic inferioară să soluționeze o cale de atac de retractare a unei instanțe superioare.

În consecință, apreciind că instanța care întrunește cerințele referitoare la poziționarea ierarhică superioară este Curtea de Apel Pitești, raportat teritorial la instanța care a pronunțat prima sentință, Tribunalul Vâlcea, în temeiul art. 158 alin. (3) C. proc. civ., a declinat competența în favoarea acestei instanțe.

Cu privire la conflictul negativ de competența, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 20 pct. 2 raportat la art. 22 alin, (3) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul prezentului regulator de competență îl reprezintă conflictul de competență ivit cu privire la instanța competentă să soluționeze cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 323 alin. (2) C. proc. civ., în cazul art. 322 pct. 7, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice. Când cele două instanțe care au pronunțat hotărârile potrivnice fac parte din circumscripții judecătorești deosebite, instanța mai mare în grad ia care urmează să se îndrepte cererea de revizuire va fi aceea a instanței care a dat prima hotărâre.

în cauză, hotărârile pretins potrivnice, astfel cum au fost indicate de către revizuenta, sunt sentința nr. 280/02.03.2016 pronunțată de Judecătoria Brezoi în Dosarul nr. x/198/2010 și decizia nr. 49 din 03.04.2017 pronunțată de Tribunalul Sibiu, prin care a rămas irevocabilă sentința nr. 280 din 02.03.2016, prin raportare la sentința nr. 8405 din 27.10.1999, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. x/1999.

Tribunalul Sibiu, prin decizia nr. 49 din 03.04.2017, a respins recursul declarat de A., revizuenta din prezentul dosar, împotriva sentinței nr. 280 din 02.03.2016 pronunțată de Judecătoria Brezoi, fiind admis doar recursul promovat de B. împotriva acestei sentințe, fiind înlăturată obligația lui B. de a respecta dreptul de proprietate și posesie asupra terenului de 2.350 mp pentru parcelele 54 și 57 și menținând în rest sentința atacată.

Se constată că cererea de revizuire a sentinței nr. 280 din 02.03.2016 vizează partea din această hotărâre care nu a fost modificată prin decizia nr. 49 din 03.04.2017, pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. x/90/2016.

Astfel, revizuenta critică faptul că prin sentința nr. 280 din 02.03.2016 s-a statuat că între C., autoarea reclamantei, și D. nu ar fi intervenit un schimb, astfel că E. ar fi îndreptățită ia reconstituirea dreptului de proprietate în pct. Joagăr de pe urma autoarei sale F., precum și că autorul revizuentei nu ar fi îndreptățit la 1.772 mp, ci doar la 1.100 mp., or această parte din sentință nu a suferit modificări urmare a pronunțării de către Tribunalului Sibiu a deciziei nr. 49 din 03.04.2017.

Prin urmare, întrucât cererea de revizuire vizează aspecte reținute prin sentința Judecătoriei Brezoi nr. 280 din 02.03.2016, ce nu au suferit modificări în calea de atac, iar sentința Judecătoriei Brezoi nr. 280 din 02.03.2016 și sentința Judecătoriei Râmnicu Vâlcea nr. 8405 din 27.10.1999 au fost pronunțate de judecătorii din raza Tribunalului Vâlcea, aceasta este mstanța mai mare în grad față de instanțele care au pronunțat hotărârile despre care se afirmă că sunt potrivnice.

În consecință, în aplicarea dispozițiilor legale menționate, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția I civilă.