ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2583/2015

ÎNALTA CURTE DE CASAȚI

ȘI JUSTIȚIE

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele: Obiectul prezentului dosar îl reprezintă obligarea pârâtei Comisia Națională pentru Restituiri și Despăgubiri la plata către reclamant a despăgubirilor aferente dosarului înregistrat sub nr. 37250/CC, aflat în curs de soluționare, pentru imobilul, preluat de stat în perioada de referință a Legii nr. 10/2001, situat în Cluj Napoca, str. C., nr. 4, înscris în CF nr. AA și nr top. XX. Tribunalul Cluj, secția a I-a civilă, prin sentința civilă nr. 8 din 09 ianuarie 2015 a respins, ca prematură, acțiunea formulată de reclamantul M.A.

apreciind că dosarul de despăgubiri nr. 37250/CC aferent dispoziției nr. 6005/2007 referitoare la propunerea de acordare de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și piață a despăgubirilor aferente imobilelor prelate în mod abuziv de stat, se află în curs de soluționare, termenul pentru soluționarea acestuia fiind de 60 de luni de la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, termen care nu a expirat la data sesizării instanței de judecată. Prin decizia civilă nr. 972A din 12 mai 2015, Cartea de Apel Cluj, secția I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant împotriva sentinței pronunțate de tribunal, menținând soluția instanței de fond.

Împotriva acestei ultime decizii a declarat recurs reclamantul M.A., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 13 iulie 2015. În motivarea căii de atac, recurentul a criticat decizia curții de apel din perspectiva în care în mod abuziv și nelegal a fost respinsă cererea ca nefondată devreme ce o probat existența dreptului său la acordarea de despăgubiri prin decizia civilă nr. 8903/2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Investită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la data de 10 septembrie 2015, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. Completul de filtru C10, la aceeași dată, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc.

civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Constatându-se că nicio parte nu a depus punct de vedere la raport, prin rezoluția din 15 octombrie 2015, s-a stabilit termen pentru soluționarea recursului la data de 18 noiembrie 2015, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților. Analizând recursul, Înalta Curte constată că este inadmisibil, în considerarea argumentelor ce succed: Art. 35 din Legea nr. 165/2013, în temeiul căruia a fost formulată prezenta acțiune, prevede că: "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi. (4) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului" . Reiese, deci, că potrivit art. 35 din Legea specială nr. 165/2013, hotărârea tribunalului este supusă apelului, a cărui soluționare intră în competența curții de apel.

În cauză, sunt însă incidente și dispozițiile tranzitorii ale art. 7 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., care prevăd că "Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este definitivă, de la data intrării în vigoare a C. proc., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară. (2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs, ori, după caz, legea folosește o altă expresie similară”.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor menționate rezultă că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal în materia Legii nr. 165/2013 este apelul, intenția legiuitorului fiind aceea de a suprima calea de atac a recursului în scopul degrevării instanței supreme de soluționarea acestor cauze. Or, prin decizia nr. 972 din 12 mai 2015, Curtea de Apel Cluj a soluționat apelul declarat de reclamant împotriva soluției primei instanțe, pronunțându-se astfel o hotărâre definitivă, astfel cum este menționat chiar în cuprinsul dispozitivului acesteia, și care presupune că nu poate fi supusă căii extraordinare de atac a recursului. Pentru argumentele expuse, din coroborarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ. cu art. 35 din Legea nr. 165/2013 și art. 7 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 76/2012 rezultă că decizia nr. 972 din 12 mai 2015 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în acest dosar, nu este susceptibilă de recurs, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului. Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul M.A. împotriva deciziei nr. 972 din 12 mai 2015 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul M.A. împotriva deciziei nr. 972 din 12 mai 2015 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă. Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform dispozițiilor art. 427 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 noiembrie 2015.