ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 667/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Comisia Centrală pentru Compensarea Imobilelor a solicitat anularea/modificarea Deciziei nr. 7877/23.03.2010 și a titlului de plată nr. x/26.04.2011 și emiterea unei noi decizii și a unui titlu de plată care să cuprindă valoarea totală a actualizării despăgubirilor aferente dosarului nr. x, respectiv să cuprindă actualizarea despăgubirilor în sumă de 210.936 RON începând cu data rămânerii definitive a sentinței civile nr. 46/2006 și până la data de 26.04.2011 când a fost emis Titlul de plată nr. x.

Prin sentința nr. 74 din 10 martie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a respins ca tardivă cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală pentru Compensarea Imobilelor.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamantul A. a formulat recurs, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurentul a susținut în esență că, din înscrisurile depuse de intimata-pârâtă la dosar, nu rezultă că a primit Decizia nr. 7877/23.03.2010 și Titlul de plată nr. x/26.04.2011, iar faptul că decizia a fost predată la Oficiul Poștal București în data de 27.06.2010 nu poate fi interpretat în sensul că a și primit acest act, atât timp cât nu există o dovadă clară a acestui fapt.

De asemenea, recurentul a susținut că Decizia nr. 7877/23.03.2010 nu cuprinde și actualizarea despăgubirilor, despre acestea făcându-se pentru prima oară mențiune în Titlul de plată nr. x/26.04.2011, care nu a fost comunicat.

În fine, interpretarea instanței de fond în sensul că titlul de plată nu poate fi contestat este nelegală, deoarece chiar din cuprinsul Titlului de plată nr. x/26.04.2011 rezultă că poate fi contestat în condițiile Legii nr. 554/2004.

Intimatele-pârâte Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor (în calitate de continuatoare în drepturi a Comisiei Centrale pentru Compensarea Imobilelor) și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților au depus întâmpinare la data de 09.06.2016, respectiv 10.06.2016, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 08.05.2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ.

Prin încheierea de ședință din data de 20.09.2017, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată a fondului recursului, în ședință publică, pentru data de 20.02.2018.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinări de către intimate, a cadrului normativ aplicabil și a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.

Prin Decizia nr. 7877/23.03.2010 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, reclamantului A. i-a fost stabilit cuantumul despăgubirilor acordate în temeiului Legii nr. 247/2005 la suma de 210.936,00 RON.

În cuprinsul acestei decizii, s-a reținut că suma despăgubirilor a fost stabilită raportat la considerentele sentinței civile nr. 46/13.01.2006 pronunțate în dosarul nr. x/2005 de Tribunalul Cluj.

Ulterior, având în vedere Decizia nr. 7877/23.03.2010 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin care s-a emis titlul de despăgubire în cuantum de 210.936,00 RON, opțiunea formulată și înregistrată la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților sub nr. x din 03.06.2010 de către A., personal și în calitate de mandatar al doamnei B., precum și sentința civilă nr. 121/16.03.2010, pronunțată în dosarul nr. x/2009 de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ANRP a emis Titlul de plată nr. x/26.04.2011 în cuantum de 227.030,42 RON, reprezentând valoarea cuprinsă în titlul de despăgubire actualizată la data plății.

Recurentul a susținut faptul că Decizia nr. 7877/23.03.2010 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Titlul de plată nr. x/26.04.2011 emis de ANRP nu i-au fost comunicate.

Or, așa cum corect a reținut instanța de fond, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a depus la dosarul de fond înscrisuri ce fac dovada comunicării Deciziei nr. 7877/23.03.2010, constând în borderoul de poștă purtând ștampila Oficiului Poștal București cu data de 27.06.2010.

Nici împrejurarea necomunicării Titlului de plată nr. x/26.04.2011 emis de ANRP nu poate fi invocată de recurentul-reclamant, atât timp cât, în dosarul execuțional nr. x, format ca urmare a cererii de executare silită formulată de recurent, prin adresa nr. x emisă de Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar și transmisă executorului judecătoresc, s-a comunicat faptul că titlul executoriu a fost în executare, s-a emis Titlul de plată x/26.04.2011 și s-a achitat suma de 227.030,42 RON, reprezentând valoarea actualizată la data plății, iar executorul judecătoresc a emis la data de 21.07.2011 adresa nr. x de înființare a popririi până la concurența sumei de 95.314,08 RON, reprezentând creanță și cheltuieli de executare.

Dovada primirii Deciziei nr. 7877/23.03.2010 a fost, de asemenea, făcută prin înscrisul, constând în adresa nr. x adresată ANRP prin care reclamantul a transmis, spre completarea dosarului de opțiune, Decizia nr. 7877/23.03.2010 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Potrivit art. 19 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel cum acesta a fost modificat prin O.U.G. nr. 81/2007, alin. (1), "deciziile adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pot fi atacate în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. x, cu modificările și completările ulterioare, în contradictoriu cu statul, reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Plângerea suspendă exercițiul dreptului de opțiune asupra titlului de despăgubire al titularului.

(2) Valorificarea titlurilor de despăgubire se face numai după finalizarea procedurii administrative prealabile sau, după caz, după rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești prin care plângerea formulată în temeiul alin. (1) a fost respinsă, în cazul în care procedura administrativă a fost urmată de o procedură judecătorească.

(3) În cazul în care, după parcurgerea procedurii administrative prealabile sau, după caz, după parcurgerea procedurii în fața instanței judecătorești, a fost acordată o sumă mai mare decât cea stabilită în titlul de despăgubire inițial emis, decizia reprezentând titlul de despăgubire aferent diferenței cuvenite se emite de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. După emiterea respectivei decizii, reprezentând titlul de despăgubire emis în completare, se urmează procedura prevăzută la capitolul V

1

."

Atât în cuprinsul Deciziei nr. 7877/23.03.2010 emisă de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cât și în cuprinsul Titlului de plată nr. x/26.04.2011 emis de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților se arată la art. 2 că "prezenta Decizie poate fi atacată în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. x cu modificările și completările ulterioare la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel în a cărei rază teritorială își are sediul reclamantul".

Potrivit dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 554/2004, aplicabile în litigiu, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual se pot introduce în termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă, dar nu mai târziu de 1 an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, după caz.

Instanța de control judiciar, în acord cu judecătorul fondului, reține că, întrucât cel mai târziu la data de 22.03.2011 reclamantul avea cunoștință și deținea actele contestate, de la acest moment calculându-se termenul maxim de 1 an, de decădere, reglementat de dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, termen care s-a împlinit la data de 22.03.2012, cererea de chemare în judecată, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 274/2005, aplicabilă actelor contestate, fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj la data de 03.12.2015, în mod evident aceasta a fost formulată cu depășirea termenului prevăzut de dispozițiile legale anterior citate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. x și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 74 din 10 martie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 74 din 10 martie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 februarie 2018.