ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2478/2015

Asupra cauzei de față,

prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată

la Tribunalul Cluj, reclamantul M.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia

Națională pentru Restituiri și Despăgubiri, să se dispună obligarea acesteia la

plata de despăgubiri pentru imobilul expropriat în anul 1981, reprezentând casă

și teren situat în Cluj-Napoca, str. C. nr. 4, înscris în CF nr. XX Cluj, nr. top

AA.

Prin sentința nr. 8 din

09 ianuarie 2015, Tribunalul Cluj, secția civilă, a respins, ca prematur introdusă,

acțiunea formulată de reclamant, reținându-se faptul că formularea unei cereri înaintea

termenelor prevăzute la art. 33 și 34 din Legea nr. 165/2013 este prematură.

Prin decizia nr. 972/A

din 12 mai 2015 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, s-a respins, ca nefondat,

apelul declarat de reclamantul M.A. împotriva sentinței nr. 8 din 09 ianuarie 2015,

Tribunalul Cluj, secția civilă.

Curtea de apel a reținut

că reclamantul se situează sub incidența termenelor de soluționare stabilite de

lege, termene care până în prezent nu sunt îndeplinite, Tribunalul Cluj respingând

în mod corect acțiunea ca prematură, soluția fiind una impusă de lege.

Împotriva deciziei

nr. 972/A din 12 mai 2015 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, a declarat recurs

petentul M.A., ce a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție

la data de 29 iulie 2015.

Învestită cu soluționarea

căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat,

la data de 01 octombrie 2015, la întocmirea raportului asupra admisibilității în

principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.

Completul de filtru C2,

constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a

dispus, prin rezoluția din 05 octombrie 2015, comunicarea raportului părților, pentru

ca acestea să depună punctele de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493

alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate

la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului

a fost comunicat părților.

Părțile nu au depus punct

de vedere asupra raportului, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc.

civ.

Analizând recursul formulat,

Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Art. 457 alin. (1) C.

proc. civ. instituie principiul legalității căilor de atac ce presupune faptul că

o hotărâre judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în

condițiile și termenele stabilite de aceasta. Prin urmare, în afară de căile de

atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a

se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Dreptul de a exercita

o cale de atac este unic și se epuizează prin chiar exercițiul lui. Partea interesată

nu poate folosi de mai multe ori o cale de atac împotriva aceleiași hotărâri, deci

nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac.

Recursul este o cale extraordinară

de atac prin intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege,

se exercită controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept.

Obiectul prezentului dosar

îl reprezintă cererea de chemare în judecată prin care reclamantul M.A. a solicitat,

în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Restituiri și Despăgubiri,

să se dispună obligarea acesteia la plata de despăgubiri pentru imobilul expropriat

în anul 1981, reprezentând casă și teren situat în Cluj-Napoca, str. C. nr. 4, înscris

în CF nr. XX Cluj, nr. top AA.

Prin sentința nr. 8 din

09 ianuarie 2015, Tribunalul Cluj, secția civilă, soluție confirmată de curtea de

apel prin respingerea apelului reclamantului, a respins, ca prematur introdusă,

acțiunea formulată de reclamant, reținându-se faptul că formularea unei cereri înaintea

termenelor prevăzute la art. 33 și 34 din Legea nr. 165/2013 este prematură.

În conformitate cu dispozițiile

art. 34 din Legea nr. 165/2013, dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de

luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond

funciar care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.

Art. 35 prevede că: “(1)

Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana

care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție

se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (2) În

cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute

la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței

judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor

prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor. (3) În cazurile prevăzute la

alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii

dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea

de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi. (4) Hotărârile judecătorești

pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului. (5) Cererile sau acțiunile

în justiție formulate în temeiul alin. (1) și (2) sunt scutite de taxa judiciară

de timbru”.

Reiese, așadar, că potrivit

art. 35 din Legea specială nr. 165/2013, hotărârea tribunalului este supusă apelului,

a cărui soluționare intră în competența curții de apel.

În cauză, sunt însă incidente

și dispozițiile tranzitorii ale art. 7 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 76/2012

pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., care prevăd

că “Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege

specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este definitivă,

de la data intrării în vigoare a C. proc., aceasta va fi supusă numai apelului la

instanța ierarhic superioară. (2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în

care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță

este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs, ori, după caz, legea folosește

o altă expresie similară”.

Din interpretarea sistematică

a dispozițiilor menționate rezultă că singura cale de atac împotriva hotărârilor

pronunțate de tribunal în materia Legii nr. 165/2013 este apelul, intenția legiuitorului

fiind aceea de a suprima calea de atac a recursului în scopul degrevării instanței

supreme de soluționarea acestor cauze.

Pentru argumentele expuse,

din coroborarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 134/2010 privind

C. proc. civ. cu art. 35 din Legea nr. 165/2013 și art. 7 alin. (1) și alin.

(2) din Legea nr. 76/2012 rezultă că decizia nr. 972/A din 12 mai 2015 a Curții

de Apel Cluj, secția I civilă, pronunțată în acest dosar, nu este susceptibilă de

recurs, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat

împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

În concluzie, se va respinge,

ca inadmisibil, recursul declarat de petentul M.A. împotriva deciziei nr. 972/A

din 12 mai 2015 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de petentul M.A. împotriva deciziei nr. 972/A din 12 mai 2015

a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 noiembrie 2015.