ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2478/2015

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Cluj, reclamantul M.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Restituiri și Despăgubiri, să se dispună obligarea acesteia la plata de despăgubiri pentru imobilul expropriat în anul 1981, reprezentând casă și teren situat în Cluj-Napoca, str. C. nr. 4, înscris în CF nr. XX Cluj, nr. top AA. Prin sentința nr. 8 din 09 ianuarie 2015, Tribunalul Cluj, secția civilă, a respins, ca prematur introdusă, acțiunea formulată de reclamant, reținându-se faptul că formularea unei cereri înaintea termenelor prevăzute la art. 33 și 34 din Legea nr. 165/2013 este prematură.

Prin decizia nr. 972/A din 12 mai 2015 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul M.A. împotriva sentinței nr. 8 din 09 ianuarie 2015, Tribunalul Cluj, secția civilă. Curtea de apel a reținut că reclamantul se situează sub incidența termenelor de soluționare stabilite de lege, termene care până în prezent nu sunt îndeplinite, Tribunalul Cluj respingând în mod corect acțiunea ca prematură, soluția fiind una impusă de lege. Împotriva deciziei nr. 972/A din 12 mai 2015 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, a declarat recurs petentul M.A., ce a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 29 iulie 2015. Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la data de 01 octombrie 2015, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul nu este admisibil.

Completul de filtru C2, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția din 05 octombrie 2015, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților. Părțile nu au depus punct de vedere asupra raportului, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente: Art. 457 alin. (1) C. proc. civ. instituie principiul legalității căilor de atac ce presupune faptul că o hotărâre judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Dreptul de a exercita o cale de atac este unic și se epuizează prin chiar exercițiul lui. Partea interesată nu poate folosi de mai multe ori o cale de atac împotriva aceleiași hotărâri, deci nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac. Recursul este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept. Obiectul prezentului dosar îl reprezintă cererea de chemare în judecată prin care reclamantul M.A.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Restituiri și Despăgubiri, să se dispună obligarea acesteia la plata de despăgubiri pentru imobilul expropriat în anul 1981, reprezentând casă și teren situat în Cluj-Napoca, str. C. nr. 4, înscris în CF nr. XX Cluj, nr. top AA. Prin sentința nr. 8 din 09 ianuarie 2015, Tribunalul Cluj, secția civilă, soluție confirmată de curtea de apel prin respingerea apelului reclamantului, a respins, ca prematur introdusă, acțiunea formulată de reclamant, reținându-se faptul că formularea unei cereri înaintea termenelor prevăzute la art. 33 și 34 din Legea nr. 165/2013 este prematură. În conformitate cu dispozițiile art. 34 din Legea nr. 165/2013, dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.

Art. 35 prevede că: “(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi.

(4) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului. (5) Cererile sau acțiunile în justiție formulate în temeiul alin. (1) și (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru”. Reiese, așadar, că potrivit art. 35 din Legea specială nr. 165/2013, hotărârea tribunalului este supusă apelului, a cărui soluționare intră în competența curții de apel. În cauză, sunt însă incidente și dispozițiile tranzitorii ale art. 7 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., care prevăd că “Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este definitivă, de la data intrării în vigoare a C. proc., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară.

(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs, ori, după caz, legea folosește o altă expresie similară”. Din interpretarea sistematică a dispozițiilor menționate rezultă că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal în materia Legii nr. 165/2013 este apelul, intenția legiuitorului fiind aceea de a suprima calea de atac a recursului în scopul degrevării instanței supreme de soluționarea acestor cauze. Pentru argumentele expuse, din coroborarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

cu art. 35 din Legea nr. 165/2013 și art. 7 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 76/2012 rezultă că decizia nr. 972/A din 12 mai 2015 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, pronunțată în acest dosar, nu este susceptibilă de recurs, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului. În concluzie, se va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul M.A. împotriva deciziei nr. 972/A din 12 mai 2015 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul M.A. împotriva deciziei nr. 972/A din 12 mai 2015 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2015.