ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3169/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3169/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud sub nr.

4798/112/2010, reclamanta Comuna Budacu de Jos - prin primar, a solicitat

instanței, în contradictoriu cu pârâții Comisia specială de retrocedare a unor

bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România și P.E. C.J.

prin C.B.E. C.A. România, să dispună anularea în parte a Deciziei nr. 2273 din

23 martie 2010 emisă de prima pârâtă, în sensul de a se constata existent pe

terenul supus retrocedării situate în județul Bistrița-Năsăud, înscris în CF x,

a unui imobil construcție nouă, proprietatea reclamantei, dobândită prin

edificare.

Prin aceeași acțiune s-a solicitat:

- Restrângerea obiectului deciziei de

retrocedare la imobilul compus din construcția veche împreună cu terenul

aferent situat la aceeași adresă, înscris în CF x;

- Stabilirea de masuri reparatorii pentru

partea din imobilul teren, ocupat de imobilul construcție nouă și pentru partea

necesară în vederea utilizării ;

- Înscrierea în CF a dreptului de proprietate

dobândit prin edificare a construcție noi și a terenului aferent ;

- Suspendarea executării Deciziei nr.

2273/2010.

Prin Sentința civilă nr. 303/CA/2010 a

Tribunalului Bistrița-Năsăud s-a admis excepția de necompetență materială a

instanței, iar în raport de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., art. 3 pct. 1

C. proc. civ. și art. 10 din Legea nr. 554/2004, s-a dispus declinarea de

competență în favoarea Curții de Apel Cluj, cauza fiind înregistrată pe rolul

acestei instanțe, sub nr. 4798/112/2010.

Hotărârea instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 650/2011, instanța a

respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta Budacu de Jos în

contradictoriu cu pârâtele Comisia specială de retrocedare a unor bunuri

imobile și P.E. CA J. prin C.B.E. C.A. România.

Ulterior, prin Decizia nr. 5208/2012 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost casată Sentința nr. 650/2011 a

Curții de Apel Cluj, cauza fiind trimisă pentru rejudecare urmând a se stabili

care este aria desfășurată a imobilului nou construit, prin includerea și a

demisolului care constituie parte componentă a construcției, pentru a se

stabili dacă adăugirile reprezintă peste 50% din aria desfășurată actuală, iar

în raport de art. 1 alin. (4) din O.U.G. nr. 94/2000 să se stabilească și

suprafața de teren ocupată de imobilul nou.

Curtea de Apel Cluj, prin Sentința civilă nr.

433 din 10 septembrie 2013 a admis în parte contestația formulată de Comuna

Budacu de Jos în contradictoriu cu pârâtele Comisia Specială de Retrocedare a

Unor Bunuri Imobile și P.E. CA Jelna prin C.B.E. C.A. România, a dispus

anularea parțială a Deciziei nr. 2273 din 23 martie 2013, în sensul constatării

existenței pe terenul supus retrocedării, situat în localitatea Jelna, Comuna

Budacu de Jos, județul Bistrița-Năsăud, înscris în CF x, a imobilului

construcție nou în suprafață desfășurată de 341,60 mp, conform raportului de

expertiză.

A fost restrâns obiectul deciziei de

retrocedare la imobilul compus din construcția veche împreună cu terenul aferent

situat în jud. Bistrița-Năsăud înscris în CF x, dispunându-se stabilirea de

măsuri reparatorii pentru imobilul nou construit.

În motivarea sentinței, instanța a reținut în

esență că prin Decizia nr. 2273 din 23 martie 2010 s-a dispus retrocedarea unei

construcții și teren situate în satul Jelna comuna Budacu de Jos, înscris în CF

x.

Reclamanta a susținut că nu trebuia

retrocedată întreaga clădire întrucât după preluarea abuzivă au fost executate

construcții care depășesc 50% din aria desfășurată actuală și prin urmare, se

impune retrocedarea doar a suprafeței de teren deținute în proprietate la data

preluării.

În primul grad de jurisdicție, cauza a fost

soluționată de către Curtea de Apel Cluj prin respingerea cererii de chemare în

judecată raportându-se la conținutul expertizei efectuate în cauză din care a

rezultat faptul că, în speță construcția nouă reprezintă doar 43% din totalul

ariei construite și prin urmare.

Urmare a verificării legalității hotărârii

judecătorești Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în drept asupra

faptului că potrivit art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2000 adăugirile aduse

construcțiilor preluate abuziv se preiau cu plată numai dacă acestea nu

depășesc 50% din aria desfășurată actuală, iar în cazul în care depășesc acest

procent nu se va dispune retrocedarea, considerându-se imobil nou în raport cu

cel preluat.

Prin normele metodologice, respectiv art. 1

pct. 6, s-a prevăzut că prin imobil nou în raport de cel preluat se înțelege

acea construcție căreia, în raport cu forma inițială i s-au adăugat forme de

zidărie sau volume din alte materiale ce reprezintă peste 50% din aria

desfășurată actuală.

În cuprinsul art. 1 pct. 6 din Normele

metodologice, legiuitorul a stabilit și elementele de construcție la care

trebuie să se raporteze calculul ariei desfășurate actuale, adăugirile de

corpuri de zidărie sau volume, precum etajări și/sau adăugiri de corpuri noi pe

orizontală, acestea fiind enumerate cu titlu de exemplu.

Subsolul sau demisolul fac parte din noțiunea

de corp nou obținut prin etajare, făcând astfel parte în mod evident din

suprafața construcției care are în compunerea sa, în volumul său, atât

demisolul, cât și parterul și etajele.

În cazul evaluării adăugirilor realizate la

imobilele al căror statut este reglementat de O.U.G. nr. 94/2000, trebuie

respectate criteriile prevăzute în actul normativ special și aceasta deoarece

în mod logic subsolul sau demisolul trebuie avute în vedere atunci când se

calculează aria desfășurată a clădirii.

Cu respectarea prevederile art. 315 alin. (1)

C. proc. civ., în rejudecare s-a dispus refacerea raportului de expertiză

tehnică în sensul celor statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză

întocmit de expert - C.I., rezultă că aria totală desfășurată a imobilului nou

construit, prin includerea și a demisolului, este de 341,60 mp, suprafața de

teren ocupată a imobilului nou construit este cea înscrisă în CF x conform

planului de situație, aria desfășurată a întregii clădiri la care se adaugă

demisolul este de 636,40 mp, iar procentul pe care-l reprezintă extinderea

realizată raportat la aria totală este de 53,67%.

Ca urmare, decizia de retrocedare este

nelegală întrucât adăugirile aduse construcțiilor preluate abuziv depășesc 50%

din aria desfășurată actuală, și prin urmare nu se impunea retrocedarea în

natură a acestei construcții, ea fiind considerată imobil nou în raport cu cel

preluat.

Pentru aceste considerente, acțiunea

reclamantei a fost admisă în parte în sensul anulării parțiale a Deciziei nr.

227 din 23 martie 2013, în sensul constatării existenței pe terenul supus

retrocedării, situat în jud. Bistrița-Năsăud înscris în CF x, a unui imobil

construcție nou în suprafață desfășurată de 341,60 mp conform raportului de

expertiză judiciară efectuat.

În baza art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr.

94/2000 raportat la art. 1 pct. 6 din Normele metodologice, instanța a dispus

restrângerea obiectului deciziei de retrocedare la imobilul compus din

construcția veche împreună cu terenul aferent situat în comuna Budacu de Jos

înscris în CF x. Pentru imobilul nou construit urmând a se dispune stabilirea

de măsuri reparatorii prin echivalent, iar imobilul nou construit urmând a fi

înscris în CF în favoarea reclamantei cu titlu de construire.

Recursurile exercitate în cauză

Împotriva Sentinței civile nr. 433/2012 a

Curții de Apel Cluj a declarat recurs atât pârâta P.E. CA Jelna cât și emitenta

actului contestat, respectiv pârâta Comisia specială de retrocedare a unor

bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. și art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. raportat la art. 304

1

C. proc. civ., recurenta arată că

instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut, respectiv acordarea de măsuri

reparatorii pârâtei pentru un imobil care nu a fost edificat de aceasta.

Prin acordarea de măsuri reparatorii pentru

construcția nouă, instanța a încălcat dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc.

civ., în sensul că s-a acordat ce nu s-a cerut.

Hotărârea pronunțată de prima instanță este

nelegală și prin raportarea la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

instanța făcând aplicarea dispozițiilor art. 1 pct. 6 din Normele metodologice

ale O.U.G. nr. 94/2000 fără a stabili aria desfășurată a imobilului nou în

raport de imobilul inițial.

Subsolul construcției vechi nu a fost măsurat

de nici un expert, hotărârea fiind pronunțată în lipsa unui probatoriu complet.

Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor

Religioase din România

În dezvoltarea motivelor de recurs,

întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 raportat la art. 304

1

C.

proc. civ., recurenta arată că instanța de fond nu a stabilit corect situația

de fapt în condițiile în care din raport de expertiză rezultă că imobilul nou

construit se afla pe nr. top y nu pe nr. top x.

Totodată, în mod greșit, instanța a dispus

stabilirea de măsuri reparatorii pentru construcția nouă în condițiile în care

prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat acordarea de măsuri

reparatorii pentru terenul ocupat de construcție.

Măsura dispusă de instanță nu se justifică,

noua construcție fiind edificată de către Stat și nu de către P.E. C.A. Jelna,

iar în măsura în care instanța a avut în vedere drepturile pentru terenul

afectat de clădirea nouă, teren identificat la nr. top x, trebuia menționat că

prin Decizia nr. 2273/2010 s-a dispus retrocedarea doar a imobilului

identificat la nr. top y.

Intimata Comuna Budacu de Jos a formulat

întâmpinare, prin care a solicitat în esență respingerea recursurilor ca

nefondate.

Hotărârea instanței de recurs

Analizând sentința atacată, în raport de

criticile formulate de ambele recurente, ținând cont de probatoriul administrat

în cauză, se constată că recursurile sunt fondate.

Astfel, prin Decizia nr. 2273 din 23 martie

2010 emisă de pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care

au aparținut cultelor religioase din România, s-a dispus retrocedarea către

P.E. C.A. Jelna, județul Bistrița-Năsăud a imobilului "construcție

împreună cu terenul aferent, situat în Județul Bistrița-Năsăud, înscris în CF

nr. 107 a localității Jelna, nr. top y".

Prin sentința recurată, instanța a dispus

anularea parțială a Deciziei nr. 2273 din 23 martie 2013 în sensul constatării

existenței pe terenul supus retrocedării, înscris în CF y a localității Jelna,

nr. top y, a unui imobil construcție nouă în suprafață desfășurată de 341,60

mp, restrângând obiectul deciziei de retrocedare la imobilul compus din

construcție veche împreună cu terenul aferent. Totodată, s-a dispus stabilirea

de măsuri reparatorii pentru imobilul construcție nouă, construcție ce nu a

fost edificată de pârâta P.E. C.A. Jelna.

Dispozitivul sentinței recurate nu este

susținut de considerentele expuse în motivarea sentinței și de probatoriul

administrat în cauză, instanța acordând ceea ce nu s-a cerut, pronunțând o

hotărâre ce nu poate fi pusă în executare în condițiile în care se dispune anularea

în parte a Deciziei nr. 2273/2013, dar acțiunea a vizat Decizia nr. 2273/2010.

Se constată că pe terenul supus retrocedării

este edificată o construcție nouă în suprafață de 341,60 mp și se restrânge

obiectul deciziei contestate la imobilul compus din construcția veche și a

terenului aferent fără a se stabili care este construcția veche și terenul

aferent. De asemenea, s-a dispus greșit stabilirea de măsuri reparatorii pentru

imobilul nou în condițiile în care acest imobil a fost edificat de stat dar în

același timp ce dispune înscrierea în CF a dreptului de proprietate al

reclamantei dobândit prin construcție.

Este evident că instanța de fond nu a

stabilit pe deplin situația de fapt în scopul aplicării corecte a legii, a

încălcat principiul disponibilității, acordând ceea ce nu s-a cerut, respectiv

măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul nou construit, hotărârea

pronunțată nefiind susținută de considerente, motiv pentru care, în raport de

dispozițiile art. 314 raportat la art. 304 pct. 6, pct. 9 C. proc. civ. și art.

304

1

se impune casarea cu trimitere a cauzei pentru rejudecare.

Este de remarcat faptul că prin Decizia nr.

2273/2010 emisă de pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile

care au aparținut Cultelor Religioase din România (Dosar 4798/112/2010 al

Tribunalului Bistrița-Năsăud) s-a dispus retrocedarea construcției împreună cu

terenul aferent situat în Județul Bistrița-Năsăud, înscris în CF nr. x,

localitatea Jelna.

Din raportul de expertiză efectuat expertul

C. I. "rezultă că imobilul înscris în CF nr. x are suprafața de 338 mp,

iar nr. top y are suprafața de 2.279 mp, dar nu s-a stabilit ce construcție

este edificată pe nr. top x și ce construcție pe nr. top y."

De altfel nici în decizia de retrocedare

contestată, nu au fost identificate suprafețele imobilelor (teren și

construcție) stabilindu-se doar numărul de către C.F. x și număr top y.

Din ambele expertize rezultă că suprafața de

teren pentru nr. top x (ce au făcut obiectul retrocedării) este de 338 mp, dar

nu s-a stabilit dacă întreaga construcție retrocedată se află doar pe nr. top x

sau și pe nr. y (care nu a făcut obiectul retrocedării).

Este evident că, dacă clădirea nou, edificată

de stat, se află pe nr. top y și este independentă de vechea clădire aflată pe

nr. top x, clădirea nouă nu putea face obiectul retrocedării, iar în măsura în

care clădirea aflată pe nr. top x a fost extinsă, iar extinderea - adăugirile

depășesc 50% din aria desfășurată actuală, este considerată imobil nou, ce nu

poate fi retrocedat, dispozițiile art. 1 pct. 6 din Normele metodologice și

art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2000, fiind edificatoare în acest sens.

Deși din raportul de expertiză rezultă că

imobilul construcție nouă în suprafață de 341,60 mp se află pe nr. top y, dar

instanța constată, fără un temei legal, că pe terenul supus retrocedării, adică

nr. top x se află și construcția nouă în suprafața arătată mai sus fără a arăta

care este probatoriul în raport de care a făcut această constatare.

Dacă clădirea aflată pe nr. top x are o

suprafață de 636,40 mp iar procentul pe care îl reprezintă extinderea

realizată, raportat la aria totală, este de 53,67%, imobilul este considerat

nou și nu putea fi retrocedat în raport de dispozițiile legale ale O.U.G. nr.

94/2000 și Normele metodologice de aplicare.

Expertiza efectuată în cauză, (după casarea

cu trimitere) - în mod corect a stabilit aria desfășurată actuală ținând cont

de dispozițiile art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 94/2000 și art. 1 pct. 6 din

normele metodologice de aplicare, demisolul fiind parte componentă a

imobilului, criticile recurentelor pe acest aspect nefiind fondate. Este

evident, față de situația expusă, că instanța de fond a pronunțat o hotărâre

nelegală în raport de dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 9 și 314 C. proc. civ.,

fapt ce atrage casarea cu trimitere a cauzei.

Cu ocazia rejudecării, instanța de fond, cu

respectarea dispozițiilor art. 129 C. proc. civ., va administra probe din care

să rezulte care este suprafața de teren ce a făcut obiectul retrocedării pentru

nr. top x, ce construcție se află pe terenul retrocedat și suprafața acesteia,

având în vedere că din raportul de expertiză rezultă că pe nr. top y, ce nu a

făcut obiectul retrocedării se află construcția nouă în suprafață de 341,60 mp,

ținând cont totodată de toate considerentele expuse în prezenta hotărâre.

Este adevărat că Decizia contestată nr. 2273

din 23 martie 2010 este neclară în condițiile în care nu se arată ce suprafața

de teren a fost retrocedată, ce suprafață are clădirea de pe terenul retrocedat

și pentru ce suprafață de teren ori clădire, titularul deciziei are obligația

de a plăti despăgubiri, dar pentru a verifica legalitatea actului contestat în

raport de dispozițiile O.U.G. nr. 90/2000 și normele metodologice de aplicare,

instanța trebuie că stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru stabilirea

corectă a situației de fapt, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și

legale.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte

în temeiul art. 312 raportat la art. 314, art. 304 pct. 6, pct. 7, pct. 9 și

304

1

C. proc. civ. va admite recursurile declarate de Comisia

specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor

religioase din România și P.E. C.A. Jelna, prin Consistoriul Superior al

Bisericii Evanghelice C.A. din România, va casa sentința atacată și va trimite

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Comisia

specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor

religioase din România și P.E. C.A. Jelna, prin Consistoriul Superior al

Bisericii Evanghelice C.A. din România împotriva Sentinței civile nr. 433 din

10 septembrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10

septembrie 2014.

Procesat

de GGC - CL