ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1618/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1618/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia nr. 1618/2015
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 3208 din 11 septembrie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a constatat nulitatea recursului declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice împotriva Sentinței nr. 324 din 15 octombrie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reținut, în esență, că recurentul nu s-a conformat dispozițiilor înscrise în art. 302
1
și art. 304 C. proc. civ., întrucât în cererea de recurs nu a indicat vreun motiv din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., criticile formulate neputând fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege.
Împotriva Deciziei nr. 3208 din 11 septembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat contestație în anulare recurentul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, solicitând desființarea acesteia, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ.
Contestatorul a argumentat, în esență, că a depus la dosarul cauzei actele care fac dovada îndeplinirii obligației privind plata taxei judiciare de timbru, astfel încât decizia criticată este rezultatul unei greșeli materiale în accepțiunea dispozițiilor art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ.
A mai susținut că, potrivit dispozițiilor art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013, raportat la obiectul prezentei cauze, cererea formulată de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice este scutită de la plata taxei de timbru.
Examinând cauza și decizia atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că prezenta contestație în anulare este inadmisibilă, și o va respinge, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres prevăzute de lege.
Reglementând contestația în anulare specială, art. 318 alin. (1) C. proc. civ. prevede că: "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
Prima ipoteză a textului, pe care se întemeiază cererea contestatoarei, vizează exclusiv erorile materiale cu caracter procedural, care să fi condus la pronunțarea unei soluții eronate, erori comise prin confundarea unor elemente sau date materiale ce au legătură cu aspectele formale ale judecății, cum ar fi anularea unei cereri ca netimbrată, deși era atașată dovada achitării taxei de timbru, greșita respingere a unui recurs ca fiind tardiv formulat, etc.
Contestatoarea a susținut, prin argumentele dezvoltate, ipoteza erorii materiale sub aspectul neluării în considerare a taxei de timbru, care ar fi fost depusă în termen la dosarul cauzei.
Se constată, însă, că, prin decizia ce face obiectul contestației în anulare de față, Înalta Curte nu a anulat recursul ca netimbrat, soluție care ar fi îndreptățit examinarea cauzei din perspectiva erorii materiale susținute de către contestatoare, ci a aplicat sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 302
1
și art. 304 C. proc. civ., reținând că în cererea de recurs nu a fost indicat vreun motiv din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., criticile formulate neputând fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege.
În aceste condiții, întrucât criticile contestatoarei, la care instanța este obligată să se raporteze, nu au legătură cu motivarea deciziei contestate și soluția pronunțată de instanța de control judiciar, în temeiul dispozițiilor art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice împotriva Deciziei nr. 3208 din 11 septembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 aprilie 2015.
Procesat de GGC - CL