ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1655/2015

Decizia nr. 1655/2015

Deliberând asupra contestației de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 1025 din data de 03 august 2015 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/3/2012**, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-au admis contestațiile la executare privind lămurirea dispozitivului deciziei penale nr. 888 din 08 august 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II a penală, formulate de petenta Administrația sector 1 a Finanțelor Publice din cadrul A.N.A.F. și petenta A.

S-a dispus lămurirea dispozitivului deciziei penale nr. 888 din 08 august 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II a penală, în sensul că dispoziția de confiscare specială de la numita A. a sumelor încasate în calitate de acționar al Compania B. SA București, pe parcursul derulării contractului de închiriere între Compania B. SA București, în calitate de proprietar și SC C. SA, în calitate de chiriaș, cu titlu de chirie în baza contractului sus menționat aferente cotei de participare la beneficii/pierderi, în cuantum de 39,125% începând cu data de 06 iunie 2006, privește atât sumele de bani menționate în art. 1 al contractului de închiriere cât și suma încasată cu titlu de taxă pe valoare adăugată (TVA) aferentă acestor sume de bani.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel București

a reținut că la data de 13 iulie 2015, sub nr. x/3/2012** au fost înregistrate cererile de lămurire a hotărârii judecătorești, formulate de petentele Administrația sector 1 a Finanțelor Publice București și A., privind dispozitivul deciziei penale nr. 888/A din 08 august 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/3/2012**.

În motivarea cererii, petenta Administrația sector 1 a Finanțelor Publice București a solicitat lămuriri cu privire la calcularea sumelor încasate cu titlu de chirie în perioada 30 iunie 2003 – 06 iunie 2006 aferente cotelor de participare, în calitate de.acționari ai Companiei B. SA, de numitele A. și D.

Petenta A. a arătat că în calitate de acționar nu a încasat niciodată chiria brută plătită de C. SA către societatea B., întrucât, potrivit dispozițiilor legale, singurele sume de bani pe care o persoană fizică le poate încasa în calitate de acționar la o societate comercială pe acțiuni sunt dividendele.

Cu privire la lămurirea încasării taxei pe valoarea adăugată de către petenta A., a menționat că nu este persoană fizică plătitoare de TVA conform legislației fiscale, nu a desfășurat în nici un moment închirierea imobilului către C. SA.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel București, pentru considerentele expuse în decizia pronunțată, a respins excepția lipsei capacității de folosință a Administrației sector 1 a Finanțelor Publice și excepția lipsa calității procesuale active a Administrației sector 1 a Finanțelor Publice, iar pe fondul contestațiilor, în esență, s-a luat act că, prin decizia penală nr. 888 din 08 august 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, cu privire la confiscarea bunurilor dispusă în temeiul art. 33 alin. (1) și (3) din Legea nr. 656/2002 modificată, rap. la art. 112 alin. (1) lit. e) și art. 112 alin. (6) C. pen., instanța a redat pe larg în considerentele deciziei considerentele pentru care a dispus trecerea imobilelor (inclusiv a construcțiilor aferente) aflate pe suprafețele de teren care au aparținut fostului Institut de Chimie Alimentară, reținând că prin Hotărârea din 02 iunie 1999 a Adunării Generale a Asociaților SC B. SRL, semnată de inculpatul E., în calitate de acționar majoritar al SC B. s-a aprobat cumpărarea de către SC B. SRL a construcției proprietatea SC F. SA, aflată în curs de executare în baza autorizației de construire din 30 mai 1996, construcție amplasată pe terenul aferent în suprafață de 4830 m.p. situată în București, sector 1, cu mențiunea că valoarea construcției va fi cea rezultată din evidența contabilă a SC F. SA la data de 30 iunie 1999, construcții edificate de SC F. SA pe terenurile ICA și pe care inculpatul le-a închiriat ulterior, în anul 2003, societății C.

Așadar, Curtea de Apel București a luat act că prin decizia nr. 888 din 8 august 2014 s-a decis că suma care se cuvine Statului Român cu titlu de chirie, de la data încheierii acestui contract de închiriere și până la data pronunțării deciziei în baza căreia aceste terenuri au fost confiscate în favoarea Statului Român, chirie ce va fi percepută cu titlu de produs indirect al infracțiunilor săvârșite de inculpatul E., se va calcula de organele care vor pune în executare prezenta decizie penală în funcție de criteriile menționate în cuprinsul art. 1 din contractul de închiriere, urmând a se recupera de la inculpatul E. și de la fiicele acestuia, în calitate de donatare potrivit contractului de donație autentificat din 06 iunie 2006 de BNP G.

În acest sens, prima instanță a constatat că în dosarul de urmărire penală există dovada că Direcția Executivă Juridică și de Relații ale Companiei C. SA, cu sediul în sector 1 București, România, a transmis Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție (Secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție) pentru a fi atașat la Dosarul nr. x/P/2007 din data de 26 februarie 2008, în copie xerox, contractul de închiriere încheiat între SC C. SA în calitate de locatar și SC B. SA în calitate de locator, având ca obiect imobilele situate în București, sector 1, și alte înscrisuri referitoare la acest contract, respectiv: contractul de închiriere încheiat la data de 30 iunie 2003 între SC C. SA și SC B. SA, anexele contractului precum și cele 8 acte adiționale;

Hotărârea nr. A din 16 iunie 2003 a Consiliului de Administrație al SC C. SA prin care, la punctul 10 al hotărârii, s-a aprobat relocarea sediului central al companiei în locația actuala și documente privind împuternicirea managerului de proiect; raportul din 09 iunie 2003 menționat la punctul 10 al Hotărârii nr. A din 16 iunie 2003 a Consiliului de Adnrinistrație al SC C. SA; procesele verbale de recepție finală a imobilelor; certificat de înregistrare "Grupul Industrial H. și Compania B. SA emis de Camera de Comerț și Industrie a Municipiului București la data de 10 septembrie 2002; Declarația notarială a domnului I. în calitate de Președinte al Consiliului de Administrație și Director General al B. cu privire la inexistența litigiilor pe rolul instanțelor de judecată cu privire la imobilele menționate în cuprinsul declarației; contractul de vânzare-cumpărare din 30 iunie 1999 încheiat între SC F. SA în calitate de vânzător și respectiv SC B. SA în calitate de cumpărător al unor imobile, identificate în conținutul contractului; încheierea de intabulare C.F. nr. xx a Judecătoriei sectorului 1 București, extrase C.F nr. yy și respectiv zz, avize și autorizații.

Referitor la terenul aferent construcțiilor închiriate, folosit de C., respectiv parcările, drumurile de acces și curtea, se precizează ca aceste facilitați sunt menționate ca atare la punctul 1 capitolul "Chiria" (pag.2) din contractul de închiriere din 30 iunie 2003 și respectiv la art. 1.1. alin. (4) din actul adițional nr. 5 la contractul de închiriere.

Conform art. 1 din contract de închiriere din 30 iunie 2003 încheiat SC C. SA, reprezentată prin dl. J., Director General, denumită în continuare "Chiriaș" și B. SA, reprezentată prin dl. K., Președinte și Director General, ("Proprietarul"), proprietatea" reprezintă clădirea cunoscută sub denumirea de B. Center, marcată cu albastru în Planul anexat la prezentul contract ca anexa 2, cursul de schimb" reprezintă cursul de schimb RO/USD oficial al Băncii Naționale a României, valabil la data facturii; "Locația" reprezintă întreaga clădire, inclusiv sub solul, parterul, 10 etaje, terasa, acoperișul, drumurile de acces, curtea, 85 de locuri de parcare, ce urmează să fie închiriată Chiriașului conform prezentului contract, marcată cu roșu în Planul anexat la prezentul contract ca Anexa 2, incluzând o suprafața totală de 7.856 m.p.- suprafața interioară-plus terasa, acoperișul, drumurile de acces, curtea, locuri de parcare exterioare. Clădirea este construită în conformitate cu specificațiile tehnice anexate la prezentul contract ca Anexa 1; Chiria" reprezintă echivalentul în RON al sumei de 1.6.25 dolari SUA m.p. + TVA pe luna pentru 7.856 m

2

spațiu de birouri. Chiria reprezintă echivalentul în RON al sumei de 1.531.920 dolari SUA pe an + TVA la cursul de schimb. Parcarea, terasa, acoperișul, drumul de acces și curtea sunt incluse în Chirie.

La punctul 2 din contract, cu denumirea marginală Obiectul Contractului, se stipulează că acesta consta în închirierea locației situate în București, sector 1, cu destinație de birouri, spații administrative, tehnice și de prezentare. În ceea ce privește Durata Contractului, la pct. 3 din contract se prevede că prezentul contract se încheie pe o perioada de 5 ani de la data predării (1 august 2003) locației către Chiriaș conform termenilor și condițiilor specificate în contract. În ceea ce privește Condițiile Financiare, la art. 4 lit. c). și f) din contractul de închiriere se stipulează că începând cu a șaptea luna de Contract, chiria se plătește lunar (fără deduceri), în avans, în Ziua Plății, respectiv că chiriașul va plăti chiria și taxa pentru servicii fără să aplice deduceri. Potrivit disp. cuprinse în art. 9.2. din contract, în ceea ce privește obligația de plată a TVA-ului, se prevede că în cazul în care chiria, taxa pentru servicii sau orice altă sumă plătibilă de către chiriaș în conformitate cu prezentul contract este supusă TVA, chiriașul va plăti TVA corespunzătoare în plus față de chirie, taxa pentru servicii sau orice alte plăți.

Cuantumul chiriei a fost precizat prin cele opt acte adiționale, astfel încât prin actul adițional nr. 8 din 3 iulie 2006 la contractul de închiriere, act adițional care a intrat în vigoare de la data de 1 august 2006, se prevede că chiria reprezintă echivalentul în RON al sumei de 13,54 euro/mp/luna plus TVA pentru imobilele P+3, în suprafața de 2700 m.p., și respectiv P+ 10, în suprafața de 7674 m.p. Chiria totală anuală reprezintă echivalentul în RON al sumei de 1.685.567,52 euro plus TVA și este compusă din: chiria anuală reprezentând echivalentul în RON al sumei de 438.696 euro plus TVA pentru imobilul P+ 3, în suprafața de 2700 mp, chiria anuală reprezentând echivalentul în RON al sumei de 1.246.871,52 euro plus TVA pentru imobilul P+ 10, în suprafața de 7674 m.p.

Încă din momentul intrării în vigoare a contractului de închiriere, obligația de plată a chiriei a fost însoțită de plata TVA-ului aferent.

S-a mai menționat că veniturile din chirii sunt înregistrate în contabilitatea societății B. și contribuie, alături de alte surse de venit, la profitul societății, profit din care se plătesc dividende (adică parte din profitul unei societăți pe acțiuni care revine fiecărui acționar la sfârșitul fiecărui exercițiu financiar, în raport cu acțiunile pe care le posedă, conform dexonline). Este astfel fără suport faptic afirmația avocatului petentei A., deoarece aceasta dividendele ce i se cuvin acesteia aferente cotei de participare la profitul societății B. au fost plătite din veniturile încasate ilegal din închirierea unor construcții ridicate pe terenul fostului Institut de Chimie Alimentară, pe parcursul derulării contractului de închiriere, instanța deducând pe cale de consecință logică că de la data pronunțării deciziei nr. 888 din 8 august 2014, chiria aferentă utilizării acestor construcții urma a fi plătită Statului Român.

Pe cale de consecință, Curtea de Apel București, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus admiterea contestațiilor la executare privind lămurirea dispozitivului deciziei penale nr. 888 din 08 august 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, formulate de petenta Administrația sector 1 a Finanțelor Publice din cadrul A.N.A.F. și petenta A., dispunând lămurirea dispozitivului deciziei penale nr. 888 din 08 august 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în sensul că dispoziția de confiscare specială de la numita A. a sumelor încasate în calitate de acționar al Compania B. SA București, pe parcursul derulării contractului de închiriere între Compania B. SA București, în calitate de proprietar și SC C. SA, în calitate de chiriaș, cu titlu de chirie în baza contractului menționat mai sus aferente cotei de participare la beneficii/pierderi, în cuantum de 39,125% începând cu data de 06 iunie 2006, privește atât sumele de bani menționate în art. 1 al contractului de închiriere cât și suma încasată cu titlu de taxă pe valoare adăugată (TVA) aferentă acestor sume de bani.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație, în temeiul art. 597 alin. (7) C. proc. pen., petenta A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 04 septembrie 2015, sub nr. 3254/1/2015, când s-a fixat termen pentru soluționare la data de 23 octombrie 2015.

Cu prilejul dezbaterilor, în ședința din data de 04 decembrie 2015, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuție admisibilitatea prezentei căi de atac, ocazie cu care, apărătorul ales al contestatoarei A. a susținut, în esență că, prezenta contestație este admisibilă raportat la dispozițiile art. 425

1

C. proc. pen. și cele ale art. 599 alin. (1) și art. 597 alin. (7) C. proc. pen., calea de atac fiind cea dată de lege și nu cea stabilită de judecător, astfel că, în mod greșit instanța de apel, judecând în fond o contestație la executare, sub forma unei cereri de lămurire a dispozitivului hotărârii pronunțate, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a pronunțat o decizie, deși, conform legii, instanța trebuia să se pronunțe prin sentință. Susținerile apărătorului ales al contestatoarei au fost redate pe larg în cuprinsul practicalei prezentei decizii.

Prin notele scrise depuse la dosar la aceeași dată, în combaterea excepției invocate de instanță, contestatoarea A., prin apărător, a susținut că, deși la prima instanță cererile de lămurire a dispozitivului hotărârii au fost calificate drept contestații la executare, întemeiate pe dispozițiile art. 598 C. proc. pen., Curtea de Apel București nu a aplicat normele care reglementează această instituție, pronunțând astfel, din eroare, o decizie și menționând în dispozitiv în mod greșit că aceasta este definitivă.

S-a mai arătat în cuprinsul acestor note, că dispozițiile art. 599 C. proc. pen. reglementează procedura de urmat în cazul contestației la executare și nu disting, după cum avem de a face cu o contestație la titlu care se adresează instanței de apel (în cazul în care hotărârea ce se executa a fost pronunțată de instanța de apel) sau cu o contestație adresată instanței de executare, după distincțiile făcute de art. 598 alin. (2) C. proc. pen.

În concluzie, s-a susținut că prezenta cale de atac este admisibilă, hotărârea pronunțată în materia contestației la executare putând fi atacată cu contestație la instanța ierarhic superioară, în condițiile art. 599 alin. (1) coroborat cu art. 597 alin. (4) și (7) C. proc. pen., raportate la art. 425

1

C. proc. pen.

Examinând admisibilitatea contestației formulate în cauză de contestatoarea A., excepție invocată, din oficiu, de către instanță, se constată următoarele:

Contestația la executare nu reprezintă o cale de atac, ci o procedură jurisdicțională de rezolvare a situațiilor relative la executarea hotărârii, după rămânerea definitivă a acesteia. Pe această cale se pot invoca numai aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor definitive.

În cauză, titlul împotriva căruia s-a formulat contestația la executare de către petenta A., în temeiul art. 598 lit. c) C. proc. pen., este reprezentat de decizia penală nr. 888/A din 08 august 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/3/2012**, care constituie hotărârea pronunțată, în cauza de fond, de către instanța de apel, ca ultim grad de jurisdicție ordinară.

Potrivit art. 370 alin. (2) C. proc. pen., hotărârea prin care instanța se pronunță asupra apelului, recursului în casație și recursului în interesul legii se numește decizie.

În mod adiacent, se subliniază că, în practica constantă a instanțelor, s-a statuat că în condițiile în care hotărârea primei instanțe a fost modificată în căile de atac, în speță în apel, ceea ce se execută este hotărârea instanței de apel, care a desființat sentința sub aspectul la care se face referire prin contestația la executare, astfel că instanța care a pronunțat hotărârea care se execută este instanța de apel, competentă să soluționeze contestația le executare întemeiată pe dispozițiile art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. anterior (art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.).

Titlul reprezentat de o decizie pronunțată în calea ordinară a apelului nu poate fi lămurit decât printr-o hotărâre judecătorească de același tip, cu aceeași forță juridică, pronunțată de instanța ce a pronunțat și hotărârea a cărei lămurire se solicită, sens în care sunt dispozițiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen. care prevăd că contestația la executare se face la instanța care a pronunțat hotărârea care se execută, iar în cazul în care nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astfel, cum hotărârea judecătorească a cărei lămurire se solicită nu este supusă vreunei căi de atac, și hotărârea pronunțată în contestația la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 lit. c) C. proc. pen., este definitivă.

De altfel, la art. 597 alin. (8) C. proc. pen., legiuitorul a prevăzut că judecarea contestației (ca și cale de atac) la hotărârea primei instanțe se face în ședință publică, cu citarea persoanei condamnate, dar și că alin. (5) al aceluiași art., care.face trimitere la dispozițiile cuprinse în Titlul III al Părții speciale privind judecata, se aplică în mod corespunzător.

Or, hotărârea ce face obiectul acestei contestații nu este o hotărâre a primei instanțe, ci a instanței de apel, iar conform Titlului III al Părții speciale privind judecata, hotărârile pronunțate în apel sunt definitive.

Pe cale de consecință, contrar susținerilor apărătorului ales al contestatoarei, dispozițiile art. 597 alin. (7) C. proc. pen. în raport cu care hotărârile pronunțate în primă instanță în materia executării potrivit prezentului titlu pot fi atacate cu contestație la instanța ierarhic superioară, nu au incidență în prezenta cauză.

Pentru aceste considerente,

în temeiul art. 597 coroborat cu art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestataarea petentă A. împotriva deciziei penale nr. 1025 din data de 03 august 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/3/2012**.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de A. împotriva deciziei penale nr. 1025 din data de 03 august 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/3/2012**.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 decembrie 2015.