ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1830/2014

Decizia nr. 1830/2014

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei;

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Arad la 21 iulie 2010, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâta C. Arad, solicitând anularea Dispozițiilor nr. 4297 din 27 august 2008 și 4032 din 18 august 2009 emise de C. Arad prin primar.

Prin precizare de acțiune, depusă la dosar la 26 octombrie 2010, reclamanții au arătat că înțeleg să se judece în cauză cu C. Arad în calitate de pârât.

Prin sentința civilă nr. 1967 din 09 noiembrie 2010 a Tribunalului Arad s-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A., împotriva pârâtului C. Arad, reprezentat prin primar, s-au anulat Dispozițiile nr. 4297 din 27 august 2008 și 4032 din 18 august 2009 emise de pârât și s-a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul B. împotriva aceluiași pârât și având același obiect, iar prin Decizia civilă nr. 748 din 11 mai 2011, a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în același dosar, s-a casat această sentință și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleași instanțe cu dispoziția expresă ca aceasta să ceară pârâtului să depună la dosarul cauzei toate înscrisurile la care se face trimitere în cuprinsul părții introductive a dispozițiilor atacate, precum și copii certificate ale dosarelor administrative în cadrul cărora au fost emise actele administrative atacate, obligație îndeplinită în rejudecare după casare, înscrisurile în discuție fiind înaintate dosarului la 16 august 2011.

Prin sentința civilă nr. 2225 din 20 septembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. x/108/2010, Tribunalul Arad a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A., împotriva pârâtului C. Arad, reprezentat prin primar și în consecință:

A anulat Dispozițiile nr. 4297 din 27 august 2008 și 4032 din 18 august 2009 emise de pârât, fără cheltuieli de judecată.

A respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul B., împotriva aceluiași pârât și având același obiect.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul C. Arad, solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.

Prin Decizia civilă nr. 1771 din 26 iunie 2012 pronunțată în Dosar nr. x/108/2010* Curtea de Apel Timișoara a admis recursul declarat de pârâtul C. Arad prin primar, împotriva sentinței civile nr. 2225/2011, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. x/108/2010, a modificat sentința recurată și, pe fond: a respins acțiunea formulată de reclamanții A. și B.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. x/59/2012, la data de 24 iulie 2012, revizuenții A. și B. solicitând schimbarea hotărârii atacate, în sensul de a respinge recursul declarat de pârâtul C. Arad prin primar și menținerea sentinței civile nr. 2225/2011 a Tribunalul Arad ca fiind temeinică și legală.

Au susținut revizuenții că sunt îndeplinite dispozițiile art. 322 pct. 2 si 7 C. proc. civ. în sensul că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut și s-a dat mai mult decât s-a cerut, fiind vorba de hotărâri definitive potrivnice date de către Curtea de Apel Timișoara, în referire la Decizia civilă nr. 748/2011, sentința civilă nr. 1965/2010 pronunțata de Tribunalul Arad, precum și hotărârile date de Tribunalul Arad și respectiv Curtea de Apel Timișoara și care fac obiectul acestei cereri de revizuire.

În justificarea revizuirii ca și cale extraordinara de atac, apreciază că instanța de recurs nu a luat în considerare dispozițiile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, raportat la art. 10 din Legea nr. 421/2002 cu privire la termenele procedurale impuse de către legiuitor.

Prin Decizia nr. 2484 din 17 aprilie 2013, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a

respins cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., formulată de revizuenții A. și B. împotriva Deciziei civile nr. 1771 din 26 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în Dosar nr. x/108/2010*.

A disjuns cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și a declinat competența de soluționare a acesteia în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție București.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a avut în vedere următoarele:

În sensul dispozițiilor art. 322 pct. 2 C. proc. civ., prin ,,lucru cerut’’, trebuie să se înțeleagă numai cererile care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia și au stabilit obiectul pricinii supuse judecății.

Nepronunțarea instanței de recurs asupra unei excepții, asupra unei cererii de administrare a probelor, asupra unui motiv de apel sau motiv de casare nu se încadrează în noțiunea de,,lucru cerut’’.

În speță, instanța de recurs a analizat prima condiție, respectiv termenul în care reclamanții au atacat dispoziția primarului, în funcție de data comunicării acesteia, având în vedere dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 421/2001.

Revizuenții

apreciază că instanța de recurs nu a luat în considerare dispozițiile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, raportat la art. 10 din Legea nr. 421/2002 cu privire la termenele procedurale impuse de către legiuitor, ori prin soluția pronunțată tocmai acest lucru s-a avut în vedere.

Curtea a constatat că revizuenții prin motivele invocate solicită reexaminarea fondului cauzei, reaprecierea probelor și interpretarea dispozițiilor legale, aspecte ce nu se încadrează în dispoziții

art.

322

C. proc. civ.

, neputând face obiectul revizuirii.

În ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Curtea având în vedere disp. art. 323 alin. (2) teza I C. proc. civ., aceasta se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice.

Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra cererii de revizuire;

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că, în cauza dedusă judecății nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Conform art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere atunci când există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de aceleași grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate; aceste dispoziții se aplică și în cazul în care hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs.

Invocarea motivului de revizuire prevăzut de textul legal anterior enunțat presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

- Există hotărâri definitive contradictorii.

Textul nu distinge, ceea ce înseamnă că această condiție este îndeplinită chiar dacă prin hotărârile potrivnice nu s-a rezolvat fondul. Este necesar, însă, ca ambele hotărâri să fie pronunțate ori pe considerente procedurale ori pe fond, pentru că dacă una este pronunțată în temeiul unei excepții procesuale, iar cealaltă este pronunțată în fond, nu există contrarietatea susceptibilă să facă admisibilă revizuirea.

- Hotărârile potrivnice să fie pronunțate în aceeași pricină.

Ca atare, trebuie reținută tripla identitate de părți, obiect și cauză care sunt elementele lucrului judecat.

- Hotărârile să fie date în dosare diferite.

Revizuirea nu este admisibilă dacă hotărârile contradictorii au fost pronunțate în aceeași cauză, pe parcursul mai multor cicluri procesuale, determinate de căile de atac exercitate de părți.

- În al doilea proces, să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei.

Dacă instanța sesizată cu cea de-a doua acțiune a respins excepția autorității de lucru judecat, această apărare nu mai poate fi reiterată pe calea revizuirii, deoarece s-ar opune tocmai puterea de lucru judecat a hotărârii date asupra primei acțiuni.

- Să se ceară anularea celei de a doua hotărâri.

Condițiile indicate trebuie îndeplinite cumulativ, iar neîndeplinirea uneia dintre condiții duce la respingerea cererii de revizuire.

În cauză, nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pentru că cele două hotărâri nu sunt potrivnice întrucât nu au fost pronunțate în dosare diferite, între aceleași părți, pentru aceeași cauză și având același obiect, ci au fost date în același dosar, dar în cicluri procesuale diferite, respectiv după casarea cu trimitere a cauzei spre rejudecare.

Nefiind îndeplinite condițiile cerute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cererea de revizuire, în baza art. 326 C. proc. civ. va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. și B. împotriva Deciziei nr. 1771 din 26 iunie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/108/2010, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 aprilie 2014.