ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1932/2018

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin sentința civilă nr. 1.636 din 24.03.2017 pronunțată în dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Cluj, s-a admis în parte acțiunea precizată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu Municipiul Arad și, în consecință, a fost obligat pârâtul să restituie reclamantei suma de 485.842,83 RON achitată de reclamantă cu titlu de impozit pe clădiri și teren fără existenta unui titlu de creanță pe perioada 2009-2014. A fost obligat pârâtul la 190.623,55 RON în favoarea reclamantei cu titlu de dobândă fiscală datorată pe perioada 2009-2014 calculată în continuare până la data restituirii lor efective precum și la 4.700 RON cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei. Împotriva acestei sentințe recurentul Municipiul Arad a declarat recurs, solicitând instanței modificarea în parte a hotărârii recurate. În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 483 și urm. C. proc. civ., pârâtul a arătat că instanța, în mod greșit, a reținut că reclamanta a achitat în perioada 2009-2010 și 2013- sem. I .2014 impozitul pe clădiri și teren fără existența unui titlu de creanță.

Hotărârea instanței de recurs Prin decizia civilă nr. 3858 din 11 octombrie 2017 a Curții de Apel Cluj- secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2015, s-a respins recursul declarat de pârâtul Municipiul Arad împotriva sentinței civile nr. 1.636 din 24.03.2017 pronunțată în dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Cluj, pe care a menținut-o în întregime. A fost obligată recurenta să plătească intimatei A. S.R.L., suma de 2.380 RON, cheltuieli de judecată în recurs.

Cererea de revizuire exercitată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 3858 din 11 octombrie 2017 a Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2015, revizuentul Municipiul Arad a formulat cerere de revizuire prin care a solicitat modificarea în tot a hotărârii atacate. Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017. În detalierea criticilor formulate revizuientul a făcut o scurtă prezentare a cauzei, arătând că decizia civilă nr. 3858 din 11 octombrie 2017 a Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal pronunțată în dosarul nr. x/2015 este în contradicție cu decizia civilă nr. 1629/2016 a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosarul nr. x/2014 prin care s-a admis recursul declarat de municipiul Arad împotriva sentinței civile nr. 4065/16.12.2015 a Tribunalului Cluj. Revizuientul a mai precizat că, întrucât prin Decizia civilă nr. 1629/2016, Curtea de Apel Cluj a admis recursul declarat de Municipiul Arad împotriva sentinței civile nr. 4065/16.12.2015 pronunțată de Tribunalul Cluj, menținând ca valabile actele încheiate cu ocazia inspecției fiscale, concluzia ar fi fost că situația fiscală a contribuabilului pentru perioada verificată este cea corectă, fiind definitivă. A mai susținut revizuientul că nu reiese din niciunul din documentele validate de instanța de judecată că intimata are sume achitate în plus la data încheierii inspecției fiscale, mai mult aceasta fiind înregistrată cu obligații de plată scadente și neachitate. Prin faptul că Tribunalul Cluj a admis în parte cererea intimatei prin sentința civilă nr. 1636/2017 pronunțată în prezentul dosar, dispunând restituirea sumei de 485.842,83 RON, sumă care este aferentă perioadei 2009-2014 (perioadă care a făcut obiectul inspecției fiscale), instanța s-a mai pronunțat încă o dată asupra unei situații fiscale tranșată definitiv printr-o hotărâre rămasă definitivă. În măsura în care organul fiscal este obligat să restituie suma de 485.842,83 RON achitată cu titlul de impozit pe clădiri, teren și accesorii aferente pentru perioada 2009-2014, rezultatele inspecției fiscale sunt anulate, astfel că organul fiscal nu poate duce la îndeplinire o hotărâre judecătorească definitivă. Restituirea sumei solicitate, presupune o refacere în integralitate a situației fiscale a contribuabilului pentru perioada 2009-2014, respectiv pune contribuabilul în situația în care nu a achitat nici o sumă cu titlul de impozit pe clădiri și teren, astfel că acesta datorează majorări de întârziere pentru întreaga perioadă pentru care s-a dispus restituirea, modificându-se astfel situația sa fiscală față de cea constatată prin inspecția fiscală. În fine, a susținut revizuientul că cele 2 hotărâri judecătorești au în vedere aceeași perioadă, au stabilit 2 soluții potrivnice și, în fapt, soluția din prezentul dosar a încălcat autoritatea de lucru judecat al primei hotărâri, organul fiscal local fiind în imposibilitatea de a pune în aplicare soluțiile pronunțate în cele 2 dosare.

Apărările formulate în cauză Intimata S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, admiterea excepției inadmisibilității cererii de revizuire și pe cale de consecința respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, iar în subsidiar, respingerea cererii de revizuire formulata ca nefondată, cu obligarea revizuientului la plata cheltuielilor de judecată. A susținut intimata că cererea de revizuire este inadmisibilă având în vedere că motivele care fundamentează această cerere au făcut obiectul sesizării instanței și cu ocazia soluționării în fond și în recurs a litigiului față de care s-a pronunțat hotărârea supusă revizuirii. Prin urmare, finalitatea urmărită de către revizuientă este aceea de a repune în discuție un raționament cu care a sesizat anterior și instanța a cărei hotărâre o atacă pe calea revizuirii, încercând astfel să genereze o cale de atac care să vizeze o hotărâre definitivă și executorie, care ar avea în final semnificația reanalizării unor chestiuni în alt cadru procesual decât cel prevăzut de lege și deja parcurs de către revizuientă.

Hotărârea de declinare a competenței Prin Decizia nr. 555/2018 din data de 22 ianuarie 2018, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată de revizuient și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuientul Municipiul Arad în contradictoriu cu intimata S.C. A. S.R.L., în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. II. Soluția instanței asupra cererii de revizuire 1. Argumente de fapt și de drept relevante Examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac prin prisma prevederilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte reține că revizuentul a invocat în susținerea cererii sale motivul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 509 pct. (8) din C. proc. civ. Condiția esențială a acestui motiv de revizuire este aceea ca prin hotărârile potrivnice să se încalce autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, iar soluționarea situației creată de existența hotărârilor potrivnice nu se poate realiza decât prin revizuirea și anularea ultimei hotărâri care înfrânge autoritatea de lucru judecat. Examinând cererea de revizuire formulată raportat la hotărârile cu privire la care se susține că sunt potrivnice, Înalta Curte constată că cererea de revizuire este inadmisibilă, și o va respinge ca atare pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă: " 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri". Rezultă că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive care să fie potrivnice (contradictorii), pronunțate de instanțe de același grad sau de grade diferite; existența triplei identități de părți, obiect și cauză. Rațiunea reglementării menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorității lucrului judecat, atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeași pricină, având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți. Admisibilitatea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri este condiționată de neinvocarea excepției autorității de lucru judecat în cel de-al doilea proces sau, dacă excepția a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei. În cauză se constată că cele două hotărâri invocate sunt definitive, sunt pronunțate de instanțe de același grad, în cauze diferite, au aceleași părți, însă cea de a doua hotărâre nu încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Întrucât art. 509 pct. 8 C. proc. civ.. civ. face referire la revizuirea pentru existența de hotărâri potrivnice prin încălcarea autorității de lucru judecat, pentru stabilirea domeniului de aplicare a textului acesta trebuie coroborat cu prevederile art. 430-431 C. proc. civ., cele care determină conținutul și efectele autorității de lucru judecat. Potrivit art. 430 C. proc. civ., "(1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. (2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.", iar conform art. 431 C. proc. civ., "(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.". A. Cu privire la dosarul nr. x/2014, Înalta Curte reține următoarele: Prin sentința civilă nr. 4065/2015 din 16 decembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Arad. S-a anulat Dispoziția nr. 9/23.10.2014 de soluționare a contestației emisă de pârâtul Municipiul Arad și, în consecință, s-a anulat și Decizia de impunere nr. 260342/25.08.2014 emisă de același pârât. Prin decizia civilă nr. 1629/2016 din 10.10.2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal s-a admis recursul declarat de recurentul Municipiul Arad, împotriva sentinței civile nr. 4.065 din 16.12.2015 pronunțată în dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Cluj, pe care a casat-o, în tot, în sensul că a respins acțiunea formulată. Hotărârile menționate anterior au avut ca obiect anularea Dispoziției nr. 9/23.10.2014 de soluționare a contestației emisă de pârâtul Municipiul Arad și a Deciziei de impunere nr. 260342/25.08.2014 emisă de același pârât. Prin Decizia de impunere privind creanțele datorate bugetului local nr. 260343 din data de 25.08.2014 emisă de pârâtul Municipiul Arad - Direcția Venituri - Serviciul Control Venituri, au fost stabilite, în sarcina reclamantei, obligații de plată reprezentând impozit pe clădiri aferent perioadei 01.01.2009-25.08.2014, in cuantum de 71.018,07 RON, respectiv in cuantum de 51.164 RON aferente perioadei 26.08.2014-31.12.2014 și accesorii in cuantum de 56.634,15 RON. Prin același act administrativ fiscal în sarcina sa au fost stabilite obligații de plata reprezentând impozit pe teren, pentru perioada 01.01.2009-25.08.2014, in cuantum de 3.675,84 RON, respectiv in cuantum de 2.794 RON pentru perioada 26.08.2014-31.12.2014 iar la aceste obligații principale de plata, au fost calculate accesorii in cuantum de 2.825,09 RON. Astfel, a rezultat un debit principal de 188.111,15 RON plus accesorii. La baza emiterii Deciziei de impunere a stat Raportul de inspecție fiscală nr. 26342 întocmit la data de 25.08.2014 de către același pârât. Împotriva Deciziei de impunere reclamanta a formulat contestație, iar prin Dispoziția nr. 9/23.10.2014 emisă de Municipiul Arad - Direcția Venituri, Serviciul Juridic, Contestații a fost respinsă contestația reclamantei. B. Cu privire la dosarul nr. x/2015, Înalta Curte reține următoarele: Prin sentința civilă nr. 1.636 din 24.03.2017 pronunțată în dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Cluj, s-a admis în parte acțiunea precizată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu Municipiul Arad și, în consecință, a fost obligat pârâtul să restituie reclamantei suma de 485.842,83 RON achitată de reclamantă cu titlu de impozit pe clădiri și teren fără existenta unui titlu de creanță pe perioada 2009-2014. A fost obligat pârâtul la 190.623,55 RON în favoarea reclamantei cu titlu de dobândă fiscală datorată pe perioada 2009-2014 calculată în continuare până la data restituirii lor efective precum și la 4.700 RON cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Cluj a reținut următoarele: "În perioada 2009-2014, reclamanta a realizat plăți cu titlu de impozit pe clădiri și impozit pe teren, în baza unor acte emise de către pârâta, sub forma de titluri executorii și somații, respectiv acte de executare silită. Decizia de impunere nr. 260343/25.08.2014 emisă de către pârâtă nu poate produce efecte juridice pentru trecut, doar pentru viitor, aceasta cu atât mai mult cu cât la momentul la care au fost realizate plățile, decizia nici măcar nu era emisă. În acest context nu prezintă relevanță nici aspectul invocat de pârâta cum că în decursul derulării litigiului, prin decizia civilă nr. 1629/10.10.2016, Curtea de Apel Cluj a admis recursul din dosar x/2014 al Tribunalului Cluj, respingând acțiunea reclamantei împotriva deciziei de impunere anterior menționată iar această soluție ar avea efect asupra prezentei cauze. Aceasta cu atât mai mult cu cât în decizia amintită sunt menționate sumele de 188.111,15 RON -debit principal și accesorii, în timp ce sumele pe care le solicită în prezenta cauză sunt de 699.731 RON, doar debit principal. În cauză s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză contabilă, din concluziile căruia a rezultat că în urma efectuării calculelor în baza documentelor contabile aflate la dosarul cauzei, în perioada 2009-2014 reclamanta a achitat cu titlu de impozit pe clădiri suma de 672.227,12 RON însă pentru suma de 210.478,48 RON există titlu de creanță, respectiv Decizia 97132/23.03.2011 pentru impozitul pe clădiri și Decizia nr. 133697/28.03.2012 pentru impozit pe clădiri și teren . Prin urmare, suma pentru care nu există titlu de creanță este de 461.748,64 RON -impozit pe clădiri și 4.813,63 RON impozit pe teren, suma finală fiind de 485.842,83 RON, ce trebuie restituită reclamantei." În privința dobânzilor datorate, instanța a reținut că acestea sunt, conform calculului efectuat de expertă, în cuantum de 190.623,55 RON și sunt datorate în raport de prevederile art. art. 117 Codul de procedură fiscală, (conform căruia se restituie la cererea debitorului sumele plătite fără existenta unui titlu de creanță) și art. 124 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 92/2003 coroborat cu art. 120 alin. (7) din același act normativ (în vigoare la momentul formulării acțiunii), aceste texte de lege reglementând dobânzile datorate în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la bugetul de stat, respectiv nivelul și modul de calcul al acestora . Prin decizia civilă nr. 3858 din 11 octombrie 2017 a Curții de Apel Cluj- secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2015 s-a respins recursul declarat de pârâtul Municipiul Arad împotriva sentinței civile nr. 1.636 din 24.03.2017 a Tribunalului Cluj, pe care a menținut-o în întregime. A fost obligată recurenta să plătească intimatei A. S.R.L., suma de 2.380 RON, cheltuieli de judecată în recurs. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Cluj a reținut următoarele: "Reclamanta intimată a plătit suma de 485.842,83 RON cu titlu de impozit pe clădiri și teren pe perioada 2009-2014, fără existenta unui titlu de creanță. Așadar, în mod legal s-a dispus restituirea acestor sume, precum și a dobânzii fiscale aferente creanței principale. Prin urmare, decizia de impunere nr. 260342/25.08.2014 este ulterioară plății de către intimata reclamantă a sumelor solicitate spre restituire, astfel că nu poate constitui temei al acestor plăți. Așadar, pentru a se fi reținut caracterul datorat al sumelor plătite de intimată cu acest titlu, era necesară emiterea unui titlu de creanță, decizie de impunere, de către recurentă. Pentru prima dată în recurs, recurenta pârâtă a invocat emiterea unor decizii de impunere pentru perioada 2009-2014, altele decât decizia de impunere nr. 260342/25.08.2014, însă și-a menținut apărarea în sensul că titlurile de creanță sunt constituite de declarațiile fiscale ale intimatei. Or, recurenta nu a făcut dovada că deciziile de impunere privesc sumele în litigiu, pe lângă împrejurarea că sunt invocate ca apărări pentru prima dată în calea de atac a recursului, iar din probele administrate rezultă că în privința sumelor în litigiu, în privința intimatei au fost emise două decizii de impunere, respectiv nr. 97132/23.03.2011 aferentă anului 2011 și nr. 133697/28.03.2012 aferentă anului 2012. Astfel, aceste aspecte au fost consemnate chiar în raportul de inspecție fiscală nr. 260342/25.08.2014, stând la baza stabilirii obligațiilor aferente anilor 2009-2014 prin decizia de impunere nr. 260342/25.08.2014, recurenta însăși prevalându-se de decizia de impunere nr. 260342/25.08.2014 ca temei al plăților. Așadar, nici recurenta nu a reținut pentru perioada 2009-2014 existența deciziilor de impunere invocate pentru prima oară în recurs." Totodată, Curtea a reținut că deciziile de impunere nr. 97132/23.03.2011 și nr. 133697/28.03.2012 au fost avute în vedere de prima instanță la stabilirea cuantumului sumelor plătite fără existența unui titlu de creanță, cu acest scop fiind efectuată expertiza fiscală în cauză. Raportat la cele arătate, Înalta Curte constată că revizuentul a solicitat a se constata că ultima hotărâre pronunțată, decizia nr. 3858/11.11.2017 a Curții de Apel Cluj în dosar nr. x/2015, încalcă autoritatea de lucru judecat stabilită prin decizia civilă nr. 1629/10.10.2016 a Curții de Apel Cluj, prin care a fost admis recursul împotriva sentinței civile nr. 1629/16.12.2015 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr. x/2014. Însă, așa cum rezultă din hotărârile menționate, deși sunt între aceleași părți, între cele două cauze nu există identitate de obiect și cauză. Prin decizia civilă nr. 1629 din 10.10.2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal s-a admis recursul declarat de recurentul Municipiul Arad împotriva sentinței civile nr. 4.065 din 16.12.2015 pronunțată în dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Cluj, pe care a casat-o, în tot, în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamantă având ca obiect anularea Dispoziției nr. 9/23.10.2014 de soluționare a contestației emisă de pârâtul Municipiul Arad și a Deciziei de impunere nr. 260342/25.08.2014 emisă de același pârât. Prin sentința civilă nr. 1.636 din 24.03.2017 pronunțată în dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Cluj, definitivă prin respingerea recursului declarat de pârât prin decizia civilă nr. 3858 din 11 octombrie 2017 a Curții de Apel Cluj- secția de contencios administrativ și fiscal, s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu Municipiul Arad și a fost obligat pârâtul să restituie reclamantei suma de 485.842,83 RON achitată de reclamantă cu titlu de impozit pe clădiri și teren fără existența unui titlu de creanță pe perioada 2009-2014, fiind obligat pârâtul la 190.623,55 RON cu titlu de dobândă fiscală datorată pe perioada 2009-2014 calculată în continuare până la data restituirii lor efective. Se constată, de asemenea, că, în cel de al doilea proces, ambele instanțe au analizat susținerile referitoare la decizia civilă nr. 1629 din 10.10.2016 pronunțată în primul dosar și decizia de impunere nr. 260342/25.08.2014 a cărei anulare s-a solicitat în acesta, stabilind că decizia civilă pronunțată anterior nu are efecte în cauză. Tribunalul Cluj a reținut că decizia de impunere nr. 260343/25.08.2014 emisă de către pârâtă nu poate produce efecte juridice pentru trecut, doar pentru viitor, aceasta cu atât mai mult cu cât, la momentul la care au fost realizate plățile, decizia nici măcar nu era emisă, și nu prezintă relevanță nici aspectul invocat de pârâtă că decizia civilă nr. 1629/10.10.2016 ar avea efect asupra prezentei cauze, cu atât mai mult cu cât în decizia amintită sunt menționate sumele de 188.111,15 RON, debit principal și accesorii, în timp ce sumele pe care le solicită în cauză sunt de 699.731 RON doar debit principal. Curtea de Apel Cluj a reținut că decizia de impunere nr. 260342/25.08.2014 este ulterioară plății de către intimata reclamantă a sumelor solicitate spre restituire, astfel că nu poate constitui temei al acestor plăți, așadar, pentru a se fi reținut caracterul datorat al sumelor plătite de intimată cu acest titlu, era necesară emiterea unui titlu de creanță, decizie de impunere, de către recurentă; a mai reținut că din probele administrate a rezultat, în privința sumelor în litigiu, că au fost emise două decizii de impunere, nr. 97132/23.03.2011 aferentă anului 2011 și nr. 133697/28.03.2012 aferentă anului 2012, aspecte consemnate chiar în raportul de inspecție fiscală nr. 260342/25.08.2014, stând la baza stabilirii obligațiilor aferente anilor 2009-2014 prin decizia de impunere nr. 260342/25.08.2014. Pentru aceste motive, având în vedere dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., raportat și la dispozițiile art. 430 - 430 C. proc. civ., Înalta Curte constată neîndeplinirea condiției esențiale în invocarea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 pct. (8) C. proc. civ., și anume inexistența încălcării autorității de lucru judecat a deciziei civile nr. 1629/10.10.2016 a Curții de Apel Cluj (prin care s-a admis recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 4065/16.12.2015 a Tribunalului Cluj) prin decizia nr. 3858/11.10. 2017 a Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal, a cărei revizuire s-a solicitat. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în soluționarea cererii de revizuire. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.