ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 577/2015

Decizia nr. 577/2015

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 6 București sub nr. x/303/2011, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâta SC C. SRL, solicitând ca prin hotărârea care se va pronunța să se constate intervenită prescripția dreptului material la acțiune al pârâtei SC C. SRL împotriva SC D. SRL pentru plata sumei de 2.574.518,06 RON, respectiv 719.139,12 euro (sumă reprezentând contravaloarea produselor petroliere livrate și neachitate în baza contractului de vânzare-cumpărare produse petroliere din 27 martie 2007 încheiat între vânzătorul SC C. SRL și cumpărătorul SC D. SRL, a prețului neachitat al creanțelor cesionate de SC C. SRL către SC D. SRL în baza convențiilor de cesiune de creanță nr. 1 din 19 martie 2008 și nr. 2 din 19 martie 2008, precum și a cheltuielilor de executare din dosarele de executare silită nr. x/2007 și x/2008).

Reclamanții au solicitat de asemenea, să se constate prescripția dreptului la executare silită al pârâtei SC C. SRL împotriva SC D. SRL pentru plata sumei prevăzute la capătul 1 de cerere, să se constate că este stins dreptul de ipotecă (convențională) constituită în favoarea pârâtei SC C. SRL de către garantul B. prin contractul de garanție imobiliară autentificat în 28 martie 2007 și actul adițional la acesta autentificat în 18 iulie 2008 (ambele încheiate la B.N.P. E. și F.); să se dispună radierea din Cartea funciară a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară București, sector 6, a înscrierii ipotecii convenționale din 28 martie 2007 efectuate în favoarea SC C. SRL (prin încheierea din 29 martie 2007) asupra imobilului proprietatea reclamantului A. constând din terenul în suprafață de 487 m.p. (din măsurători 485,78 m.p.) și construcția edificată pe acesta tip S+P+1E+M, imobil situat în municipiul București, sector 6; să se dispună întoarcerea executării efectuate în dosarul de executare silită nr. x/2007 a B.E.J.A. G. și H. (ca urmare a anularii tuturor formelor de executare din acest dosar dispuse de Tribunalul București, secția a IlI-a civilă, prin decizia irevocabilă nr. 1725/R din 29 octombrie 2009 pronunțată în Dosarul nr. x/303/2008); să se dispună înscrierea în cartea funciară a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară București, Sector 6, a întoarcerii executării silite și anularea tuturor actelor de executare din dosarul de executare silită nr. x/2007 a B.E.J.A. G. și H., precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Referitor la constatarea prescripției dreptului la executarea silită, reclamanții au invocat dispozițiile art. 6 din Decretul nr. 167/1958, subliniind totodată, că întrucât s-a prescris dreptul material la acțiune al

pârâtei SC C. SRL împotriva debitoarei sale principale SC D. SRL pentru plata sumei de 2.574.518,06 RON, nu se mai poate obține un titlu executoriu, iar în lipsa titlului executoriu, nu se mai poate cere executarea silită.

Reclamanții, citând dispozițiile art. 1 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958, au învederat că o dată cu stingerea dreptului material la acțiune privind dreptul principal de creanță al SC C. SRL rezultat din contractul cadru de vânzare-cumpărare carburanți auto din 28 martie 2007, precum și din convențiile de cesiune de creanță nr. 1 din 19 martie 2008 și nr. 2 din 19 martie 2008, se stinge și dreptul material la acțiune privind dreptul accesoriu rezultat din contractul de garanție imobiliară autentificat în 28 martie 2007 și a actului adițional la acesta autentificat în 18 iulie 2008.

Sub acest aspect, reclamanții au invocat și dispozițiile art. 1800 alin. (1) pct. 4 C. civ.

De asemenea, s-a învederat că în dosarul de executare silită nr. x/2008 al B.E.J. I., creditorul SC C. SRL și-a recuperat în integralitate creanța deținută împotriva debitorului principal SC D. SRL în baza celui de-al doilea titlu executoriu împotriva garantului B.

Ca o consecință a constatării stingerii dreptului de ipotecă convențională constituită în favoarea SC C. SA de către garantul B., s-a solicitat radierea din cartea funciară a înscrierii ipotecii convenționale din 28 martie 2007 efectuate în favoarea

pârâtei asupra imobilului situat în București, sector 6.

Prin sentința civilă nr. 13351 din 13 aprilie 2012, pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București, a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cererii formulate de reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâta SC C. SRL în favoarea Tribunalului București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, la data de 05 iunie 2012, sub nr. x/3/2012.

Prin sentința civilă nr. 403 din 26 februarie 2013 a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului București și a fost declinată competența de soluționare a capetelor din cererea formulată de reclamanții A. și B. în contradictoriu cu intimata SC C. SRL, privind întoarcerea executării silite efectuate în dosarul de executare silită nr. x/2007 al B.E.J. G. și H. și înscrierea în cartea funciară a întoarcerii executării silite, în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București; s-a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria sectorului 6 București și Tribunalul București și s-a dispus înaintarea cauzei Curții de Apel București în vederea soluționării conflictului; au fost disjunse celelalte capete de cerere, formându-se dosarul de față.

Prin sentința civilă nr. 955 din 14 mai 2013, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins excepțiile lipsei calității procesuale active și prematurității, invocate de pârâtă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta SC C. SRL, a constatat prescris dreptul material la acțiune al pârâtei SC C. SRL împotriva debitoarei SC D. SRL privind creanța de 2.574.517,06 RON, a constatat stins dreptul de ipotecă convențională constituit în favoarea pârâtei de către reclamantul B. asupra imobilului situat în București, sector 6, prin contractul de garanție imobiliară autentificat în 18 iulie 2008 de B.N.P. E. și F., a respins celelalte capete de cerere, ca neîntemeiate și a obligat pârâta la plata către reclamanți a sumei de 5.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 955 din 14 mai 2013 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, a formulat apel pârâta SC C. SRL, solicitând modificarea în parte a sentinței apelate ca fiind netemeinică și nelegală cu privire la admiterea primelor capete de cerere și pe cale de consecință, respingerea cererii formulate de către reclamanți, având în vedere motivele expuse în continuare.

Intimații-reclamanți A. și B. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr. 377/A din 23 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, s-a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă

SC C. SRL, s-a schimbat în parte sentința în sensul că a respins și celelalte capete de cerere (respectiv capetele nr. 1 și 3 din cererea de chemare în judecată) ca neîntemeiate; s-a respins cererea reclamanților privind acordarea cheltuielilor de judecată; s-a menținut celelalte dispoziții ale sentinței referitoare la respingerea capetelor de cerere 2 și 4 din acțiune.

S-a respins cererea intimaților-reclamanți de acordare a cheltuielilor de judecată aferente apelului, ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut în principal că nu se poate invoca nevalabilitatea declarației angajament ca și act de instituire a solidarității pasive, ca urmare a lipsei caracterului convențional, întrucât pe de o parte, solidaritatea pasivă își poate avea izvorul juridic și într-un act unilateral, iar pe de altă parte atât debitoarea inițială

SC D. SRL l-a acceptat, cât și creditoarea prin solicitarea de punere a sa în executare chiar împotriva ambilor debitori.

Referitor la declarația angajament - instanța de apel a reținut că aceasta reprezintă un titlu executoriu pentru creanța menționată rezultând în considerarea situației juridice de solidaritate pasivă existente între intimatul B. și SC D. SRL.

În ceea ce privește capătul de cerere relativ constatării stingerii dreptului de ipotecă (convențională) constituită în favoarea apelantei SC C. SRL de către garantul B. prin contractul de garanție imobiliară autentificat în 28 martie 2007 și actul adițional la acesta autentificat în 18 iulie 2008, instanța de apel a constatat că prima cauză juridică invocată a acestui capăt de cerere este raportul de accesorialitate față de obligația principală al cărei drept la acțiune intimații l-au considerat prescris. Or, față de dispozițiile invocate de intimați - art. 1 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 și art. 1800 C. civ., Curtea a apreciat că dreptul la ipotecă nu s-a stins pe cale accesorie.

Sub același aspect, Curtea a ilustrat că imediat ulterior asumării declarației angajament, intimatul reclamant B. a reînnoit ipoteca constituită în favoarea creditoarei apelante pentru suma actualizată a creanței. Această operațiune juridică a fost autentificată de același notar, sub numărul imediat următor celui al declarației angajament.

De asemenea, Curtea a reținut că este neîntemeiată afirmația intimaților în sensul că în cadrul executării silite nr. x/2008 creditoarea apelantă s-ar fi îndestulat integral și chiar mai mult decât avea dreptul. Din adresa biroului executorului judecătoresc rezultă că debitorul B. mai datorează după terminarea executării în Dosarul nr. x/2008, suma de 2.475.422 RON.

Împotriva deciziei civile nr. 377/A din 23 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, au declarat recurs A. și B. invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

În motivarea cererilor de recurs după prezentarea situației de fapt recurenții au arătat că instanța de apel a reușit să creeze o confuzie deplină cu privire la normele de drept material aplicabile în speță, precum și cu privire la valoarea diferitelor acte încheiate de-a lungul timpului de către părțile din proces.

Instanța de apel omite faptul evident că ipoteca (constituită de B. și semnată de creditorul C. SRL) și respectiv declarația-angajament (act unilateral emis exclusiv de B.) sunt titluri distincte, respectiv garanții diferite cu existență și efecte independente.

Declarația nu avea cum să producă efectele indicate de instanța de apel, întrucât, după cum se știe și potrivit doctrinei, actul unilateral îl poate obliga numai pe declarant; acesta nu poate crea obligații în patrimoniul altor persoane, cum se pare că a făcut-o în cauză, în patrimoniul D. SRL.

Recurenții au mai arătat că instanța de apel a înlăturat puterea de lucru judecat a deciziei nr. 1725 din 29 octombrie 2009 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, în sensul în care: D. SRL era obligată față de C. SRL în baza unui alt set de raporturi juridice față de garantul accesoriu B. care necesitau obținerea unui titlu executoriu separat împotriva acesteia, cu îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de lege; contractul de ipotecă era subordonat acestui set de raporturi juridice, fiind o garanție accesorie împotriva D. SRL.

În ceea ce privește opozabilitatea declarației-angajament față de D. SRL recurenții arată că instanța de apel a dat o interpretare eronată a situației de fapt precum și a normelor de drept material aplicabile.

Instanța de apel a aplicat în mod greșit și nejustificat prevederile art. 1045 și urm. C. civ. prin analogie, deși acestea nu au legătură cu problema titlurilor executorii în cazul solidarității pasive. A aplicat în mod greșit aceste prevederi deoarece această solicitare nu a fost făcută în fața instanței de fond, fiind vorba de modificarea temeiului juridic al cererii de apel (art. 294 C. proc. civ. interzice asemenea modificări în apel).

Intimata SC C. SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor și menținerea ca temeinică și legală a deciziei civile nr. 377/A din 23 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București.

Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de criticile recurenților Înalta Curte reține că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Din perspectiva art. 304 pct. 7 C. proc. civ., precum și din perspectiva criticilor recurenților și nu în ultimul rând din considerentele deciziei supuse controlului judiciar, Înalta Curte reține că aceasta este motivată fiind stabilită în formă clară și concisă starea de fapt arătându-se adevăratele raporturi între părțile aflate în conflict.

De fapt recurenții nu arată concret care sunt motivele contradictorii din decizia recurată, ci invocă aspecte legate de interpretarea declarației angajament, aspecte care nu se încadrează în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Împrejurarea că raționamentul și argumentele recurenților nu coincid cu cele ale instanței de apel nu poate fundamenta criticile acestora prin invocarea art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

În acest context, Înalta Curte reține că decizia instanței de apel este motivată respectând dispozițiile art. 261 alin. (1) C. proc. civ.

Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când se încalcă principiul înscris în art. 969 alin. (1) din vechiul C. civ., potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.

Așadar, atunci când instanța este sesizată cu o neînțelegere în legătură cu un act juridic indiferent dacă este unilateral sau bilateral ale cărui clauze sunt clare și precise, instanța care soluționează fondul trebuie să-l aplice în litera și spiritul lui, neavând dreptul să-i dea un alt înțeles, față de art. 969 alin. (1) din vechiul C. civ.

Într-o altă exprimare, controlul instanței de recurs în cazul în care se invocă motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu poate interveni decât atunci când se demonstrează că s-a denaturat adevăratul înțeles al termenilor cuprinși în act.

Din această perspectivă, instanța de apel nu a schimbat înțelesul declarației-angajament a recurentului B. autentificată în 18 iulie 2008, ci a arătat că față de art. 100 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale care prevede că „înscrisul autentificat de notarul public care constată o creanță certă și lichidă are putere de titlu executoriu la data exigibilității acesteia”, acest înscris reprezintă un veritabil titlu executoriu.

Din înscrisul menționat, declarația-angajament, rezultă fără echivoc că recurentul B. s-a obligat să achite suma de 2.574.518,06 RON reprezentând datoria pe care SC D. SRL o înregistrează față de SC C. SRL, inclusiv eventualele penalități, precizând că în calitate de debitor solidar renunță la invocarea beneficiului de discuțiune și diviziune față de creditoarea SC C. SRL.

Referitor la critica recurenților care vizează opozabilitatea declarației-angajament față de SC D. SRL, Înalta Curte nu o va supune analizei față de faptul că prin critica invocată recurenții și-au exprimat nemulțumirea privind interpretarea de către instanța de apel a situației de fapt. Critica respectivă excede analizei de către instanța de recurs, cunoscut fiind faptul că recursul este o cale extraordinară de atac fără caracter devolutiv.

În ceea ce privește criticile recurenților referitoare la puterea de lucru judecat și la aplicarea greșită a art. 1045 C. civ. cu trimitere la art. 294 C. proc. civ. încadrate în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte le va înlătura pentru considerentele ce vor fi expuse.

Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. modificarea hotărârii se poate cere când aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Literatura juridică a statuat că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a cărei hotărâre se atacă a aplicat dispozițiile legale, însă fie le-a încălcat, fie le-a aplicat greșit.

Din această perspectivă precum și din perspectiva criticilor deciziei recurate, Înalta Curte reține că instanța de apel nu a înlăturat puterea de lucru judecat a deciziei nr. 1725/R din 29 octombrie 2009 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, dimpotrivă a avut în vedere și considerentele deciziei respective atunci când a calificat declarația-angajament ca fiind un veritabil titlu executoriu. Este de precizat că în decizia nr. 1725/R din 29 octombrie 2009 s-a menționat în mod expres că declarația-angajament reprezintă un act juridic de sine stătător care poate constitui un temei distinct pentru declanșarea executării silite.

Nu este lipsit de relevanță de a sublinia în acest context că prin sentința civilă nr. 1779 din 21 iulie 2010 pronunțată de Judecătoria Tecuci și rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1524 din 08 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Galați s-a stabilit că contestația la titlu formulată de B. prin care a solicitat anularea titlului executoriu intitulat „declarația-angajament” se va putea îndrepta numai împotriva executării actului notarial nu și împotriva actului însuși.

În ceea ce privește critica recurenților referitoare la aplicarea greșită a art. 1045 C. civ. cu trimitere la art. 294 C. proc. civ. Înalta Curte nu și-o însușește față de faptul că prin cererea de apel, apelanta SC C. SRL a criticat sentința apelată și din perspectiva art. 1045 C. civ. în sensul că prima instanță nu a motivat de ce nu sunt aplicabile dispozițiile legale menționate. Față de critica SC C. SRL invocată în cererea de apel instanța trebuia să o analizeze.

Potrivit art. 1045 C. civ., acțiunea intentată în contra unuia din debitori întrerupe prescripția în contra tuturor debitorilor,

Or, așa cum în mod corect a reținut instanța de apel B. și SC D. SRL sunt debitori solidari față de declarația angajament care constituie titlu executoriu și față de necontestarea în cadrul executării silite nr. 388 a opozabilității titlului executoriu față de debitoarea SC D. SRL.

Față de cele arătate rezultă că în mod corect instanța de apel a reținut că în considerarea situației juridice de solidaritate pasivă dreptul de a obține un titlu executor judecătoresc pentru realizarea creanței menționate în declarația angajament nu există, titlul executor existând deja și în consecință a făcut aplicarea art. 1045 C. civ.

Având în vedere considerentele arătate Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 377/A din 23 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă

.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

19 februarie 2015

.