ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 700/2013

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Tribunalului București, secția a Vl-a civilă, la data de 14 octombrie

2011, reclamantele SC A.T. SRL, SC I.C.T. SRL și I.M.O.T. au chemat în judecată

pe pârâta A.B.R. SA solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să

se dispună obligarea pârâtei să respecte clauzele contractelor nr. X1, nr. X2

și nr. X3, nr. X4, respectiv a condițiilor stabilite expres cu privire la

marjă, și să dispună radierea ipotecilor constituite asupra apartamentului

situat în București, Str. A.C., având nr. cadastral Y1 și CF nr. Z1;

apartamentului situat în București, sector 1, având nr. cadastral Y2 și CF nr. Z2;

imobilului, teren și construcție, situat în Str. V.M., sector 1, având nr.

cadastral Y3 și CF nr. Z3; apartamentului situat în București, sector 1, având

nr. cadastral Y4 și CF nr. Z4 ca urmare a clauzei prevăzute la art. 5 din

contractul nr. X3, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința

comercială nr. 16944 din 29 septembrie 2011, Tribunalul București, secția a

Vl-a comercială, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantele SC

A.T. SRL, SC I.C.T. SRL și I.M.O.T., în contradictoriu cu pârâta A.B.R. SA.

Pentru a

pronunța această soluție, tribunalul a reținut în esență următoarele:

La data de 14

iulie 2006 între A.B.R. SA, în calitate de creditor, SC A.T. SRL, în calitate

de împrumutat și garant și E.G.C., E.I.A., B.C. SRL, B.C.A. SRL și I.M., în

calitate de garanți s-a încheiat un contract de credit, care stabilește

termenii și condițiile generale aplicabile relației de creditare dintre bancă

și împrumutat, precum și patru anexe la contract, X5, X1, X2 și X3, care

stabilesc regulile speciale aplicabile pentru fiecare din facilitățile de

credit acordate, iar în cazul în care în contractele speciale există clauze

derogatorii de la condițiile generale respective clauze speciale sunt

aplicabile.

Instanța a

apreciat că părțile, prin acordul lor, au convenit că pârâta poate modifica

unilateral procentul marjei în raport de situația clientului sau de condițiile

la contract. Constatând că majorarea marjei s-a făcut cu respectarea

contractelor de credit și a anexelor la acestea, instanța a apreciat că primul

capăt de cerere privind respectarea clauzelor contractelor de facilitate de

credit, respectiv a condițiilor stabilite expres cu privire la marjă, este

nefondat.

Capătul de

cerere având ca obiect ridicarea ipotecilor a fost respins ca nefondat,

reținându-se că ridicarea ipotecii se dispune de oficiul de cadastru și

publicitate imobiliară, iar nu de instanța de judecată iar pe de altă parte,

chiar dacă ar fi atributul instanței să dispună ridicarea ipotecii nu sunt

îndeplinite condițiile contractuale pentru ridicarea ipotecilor.

Împotriva

acestei sentințe au declarat apel SC A.T. SRL, SC I.C.T. SRL și I.M.O.T.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia

civilă nr. 94 din 27 februarie 2012, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă,

a admis apelul și a schimbat în tot sentința apelată în sensul că a admis

cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele SC A.T. SRL, SC I.C.T.

SRL și I.M.O.T., în contradictoriu cu pârâta A.B.R. SA; a obligat pârâta să

respecte clauzele contractuale nr. X1, nr. X2, nr. X3, nr. X4, respectiv

condițiile privitoare la marjă, precum și să procedeze la ridicarea ipotecilor

instituite asupra apartamentelor: situat în București, str. A.C., cu nr.

cadastral Y1 și înscris în CF nr. Z1 și nr. 12 situat în București, sector 1,

nr. cadastral Y4 înscris în CF nr. Z4 și asupra imobilului compus din teren și

construcție situat în București, nr. cadastral Y3, înscris în CF nr. Z3; a fost

obligată intimata-pârâtă la plata sumei de 1.010,15 RON cheltuieli de judecată

în apel și la plata sumei de 3.016,3 RON cheltuieli de judecată în fond.

Pentru a

pronunța această soluție, Curtea a reținut în esență următoarele:

Majorarea

marjei s-a făcut printr-o aplicare abuzivă a clauzelor contractuale cuprinse în

art. 26 pct. 26.3 din cele două contracte, în sensul că, deși nu s-a modificat

„situația împrumutatului" sau „condițiile pieței" reflectate desigur

la raporturile contractuale dintre părți, iar nu la criza economică mondială,

aspect ce exclude sferei celor două situații expres reglementate, deoarece

acesta este mult prea general și nu poate fi controlat de „împrumutat"

pentru ca acesta să fie sancționat printr-o majorare a marjei, ce nu îi poate

fi imputată în vreun mod.

În ceea ce

privește ridicarea ipotecilor, aceasta s-a dispus în considerarea faptului „că

în cauză sunt întrunite cerințele art. 5 din contract, deoarece potrivit

rapoartelor de evaluare întocmite de expertul H.A.F. rezultă că valoarea

imobilelor ipotecate era cu mult mai mare decât 50% din suma rămasă de

restituit, astfel că era justificată ridicarea ipotecilor.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs pârâta A.B.R. SA, criticând-o sub următoarele

motive de nelegalitate:

a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea

nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., motiv prevăzut de art. 304 pct.

5 C. proc. civ.

Prin cererea

introductivă reclamanții au înțeles să se judece în contradictoriu cu A.B.R. SA

și A.B.R. SA, Sucursala Libertății în calitate de pârâți.

A.B.R. SA,

Sucursala Libertății nu a fost citată de instanța de apel pe toată perioada

desfășurării procesului, iar hotărârea pronunțată în apel nu s-a dat și în

contradictoriu cu această parte.

interpretat în mod eronat actul juridic dedus judecății, a schimbat înțelesul

lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, motiv de recurs prevăzut de art. 304

pct. 8 C. proc. civ., iar hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal,

motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Conform

definiției marjei din contractele de credit din 14 iulie 2006 cât și din 18

aprilie 2007, aceasta înseamnă rata procentuală anuală stabilită de Bancă și

adăugată dobânzii de bază pentru o facilitate de credit. Potrivit prevederilor

contractuale „Banca poate modifica marja în orice moment în cadrul duratei unei

facilități de credit în funcție de situația clientului și de condițiile

pieței".

În anexele la

contract nu se prevede că marja este fixă, iar acestea nu au caracter

derogatoriu de la clauzele prevăzute în cadrul contractelor de credit cadru din

14 iulie 2006 și din 14 iulie 2007.

În mod corect

prima instanță a apreciat că prevederile din contractele de facilitate de credit

prin care se stabilește cuantumul marjei la 3% respectiv 4,5% nu este o clauză specială

care derogă de la prevederile contractului de credit, ci este o clauză care se completează

cu clauzele generale ale contractului.

Banca a modificat

marja în baza prevederilor contractuale.

Pe de altă parte,

potrivit prevederilor contractuale, banca va elibera ipoteca asupra fiecărui imobil

menționat la art. 6 „Garanții", pct. a-d, însă aici nu este inclus imobilul

situat în București, sector 2.

În mod eronat

instanța de apel a calculat valoarea evaluată a imobilelor, luând în calcul și valoarea

imobilului din București, sector 2.

Creditul rămas

de rambursat, așa cum rezultă din fișa de cont din 14 octombrie 2010 era în sumă

de 851.851,58 euro și 133.353,08 RON, iar nu în sumă de 880.000 euro cum a menționat

instanța de apel.

La 2 august 2012,

recurenta a solicitat suspendarea provizorie a executării silite a deciziei civile

nr. 94 din 27 februarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a

civilă, până la soluționarea cererii de suspendare formulată în calea de atac a

recursului.

Prin încheierea

din Camera de Consiliu de la 7 august 2012 pronunțată de secția a ll-a civilă a

Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respinsă această cerere.

Ulterior, prin

încheierea din Camera de Consiliu de la 18 octombrie 2012, secția a ll-a civilă,

a Înaltei Curți de Casație și Justiție a dispus suspendarea executării silite a

deciziei civile nr. 94 din 27 februarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a V-a civilă, până la soluționarea recursului declarat împotriva acesteia.

În susținerea

recursului, la dosar au fost depuse înscrisuri.

Analizând recursul

prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acesta

este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:

a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității

de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Aceasta deoarece,

deși reclamanții-intimați au solicitat prin cererea de chemare în judecată citarea

și A.B.R. SA, Sucursala Libertății, sucursala nu are personalitate juridică, fiind

o unitate operațională care efectuează activitățile băncii în limitele mandatului

său.

Ca atare, nu sunt

întrunite în cauză cerințele art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

a interpretat eronat actul juridic dedus judecății și nici nu a schimbat înțelesul

lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

De asemenea, hotărârea

nu este lipsită de temei legal.

Aceasta deoarece

instanța de apel analizând dispozițiile din contractele cadru și din contractele

de facilitate de credit a reținut în mod corect faptul că în ceea ce privesc clauzele

6.2 și 8.2 acestea sunt clauze speciale și astfel nu a nesocotit principiile consacrate

în art. 969 C. civ.

S-a reținut în

mod corect de către instanța de apel că o atare clauză este menită să clarifice

modul de interpretare a contractului dintre părți, respectiv a contractului cadru

în raport cu anexele ulterioare.

Instanța nu a

schimbat înțelesul vădit neîndoielnic al modalității de stabilire a procentului

marjei întrucât a stabilit că în raport de dispozițiile art. 26.3 din contractele

cadru, o modificare a marjei s-ar fi justificat de anumite condiții ale pieței sau

de situația clientului, ori recurenta nu a dovedit în niciun mod aceste condiții.

S-a reținut în

mod corect că banca pentru a justifica pretinsele condiții de piață nu a avut în

vedere elementul variabil EURIBOR care de altfel a fost mai mic odată cu declanșarea

crizei economice internaționale.

Pe de altă parte,

majorarea marjei s-a făcut printr-o aplicare abuzivă a clauzelor contractuale deși

nu s-a schimbat nici situația clientului și nici condițiile pieței, iar o raportare

la criza economică mondială excede sferei celor două situații expres reglementate.

Cu privire la

îndeplinirea condiției de ridicare a ipotecilor, reținând concluziile expertizelor

efectuate de un evaluator ANEVAR, instanța de apel în mod corect a stabilit că suma

tuturor bunurilor aflate sub ipotecă depășește dublul debitului.

La capitolul garanții,

este ipotecat permanent în favoarea băncii imobilul situat în București, sector

2.

Astfel, potrivit

actului adițional nr. 6 la Contractul de facilitate de credit la termen din data

de 4 aprilie 2008.

„Împrumutatul

și Garantul Real constituie în favoarea Băncii Garanțiile menționate mai jos în

scopul garantării tuturor obligațiilor fiecărui Client în baza Documentelor de Finanțare:

[...] e) Ipoteca

asupra imobilului -teren în suprafață de 258,20 mp conform actelor de proprietate

(280,40 mp conform măsurătorilor cadastrale); - construcție tip S+P+7E+Pod, edificată

pe terenul descris anterior, înscris în CF a Municipiului București, sector 2, situat

în București, sector 2, proprietate a A.T. SRL...".

Față de aceste

considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu există motive de nelegalitate

care să impună modificarea sau casarea deciziei recurate, și pe cale de consecință,

potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâta A.B.R. SA București împotriva deciziei civile nr. 94

din 27 februarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 21 februarie 2013.