ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 700/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a Vl-a civilă, la data de 14 octombrie 2011, reclamantele SC A.T. SRL, SC I.C.T. SRL și I.M.O.T. au chemat în judecată pe pârâta A.B.R.

SA solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei să respecte clauzele contractelor nr. X1, nr. X2 și nr. X3, nr. X4, respectiv a condițiilor stabilite expres cu privire la marjă, și să dispună radierea ipotecilor constituite asupra apartamentului situat în București, Str. A.C., având nr. cadastral Y1 și CF nr. Z1; apartamentului situat în București, sector 1, având nr. cadastral Y2 și CF nr. Z2; imobilului, teren și construcție, situat în Str. V.M., sector 1, având nr. cadastral Y3 și CF nr. Z3; apartamentului situat în București, sector 1, având nr. cadastral Y4 și CF nr. Z4 ca urmare a clauzei prevăzute la art. 5 din contractul nr. X3, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința comercială nr. 16944 din 29 septembrie 2011, Tribunalul București, secția a Vl-a comercială, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantele SC A.T. SRL, SC I.C.T. SRL și I.M.O.T., în contradictoriu cu pârâta A.B.R. SA. Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut în esență următoarele: La data de 14 iulie 2006 între A.B.R. SA, în calitate de creditor, SC A.T. SRL, în calitate de împrumutat și garant și E.G.C., E.I.A., B.C. SRL, B.C.A. SRL și I.M., în calitate de garanți s-a încheiat un contract de credit, care stabilește termenii și condițiile generale aplicabile relației de creditare dintre bancă și împrumutat, precum și patru anexe la contract, X5, X1, X2 și X3, care stabilesc regulile speciale aplicabile pentru fiecare din facilitățile de credit acordate, iar în cazul în care în contractele speciale există clauze derogatorii de la condițiile generale respective clauze speciale sunt aplicabile.

Instanța a apreciat că părțile, prin acordul lor, au convenit că pârâta poate modifica unilateral procentul marjei în raport de situația clientului sau de condițiile la contract. Constatând că majorarea marjei s-a făcut cu respectarea contractelor de credit și a anexelor la acestea, instanța a apreciat că primul capăt de cerere privind respectarea clauzelor contractelor de facilitate de credit, respectiv a condițiilor stabilite expres cu privire la marjă, este nefondat. Capătul de cerere având ca obiect ridicarea ipotecilor a fost respins ca nefondat, reținându-se că ridicarea ipotecii se dispune de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară, iar nu de instanța de judecată iar pe de altă parte, chiar dacă ar fi atributul instanței să dispună ridicarea ipotecii nu sunt îndeplinite condițiile contractuale pentru ridicarea ipotecilor.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel SC A.T. SRL, SC I.C.T. SRL și I.M.O.T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin decizia civilă nr. 94 din 27 februarie 2012, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a admis apelul și a schimbat în tot sentința apelată în sensul că a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele SC A.T. SRL, SC I.C.T. SRL și I.M.O.T., în contradictoriu cu pârâta A.B.R.

SA; a obligat pârâta să respecte clauzele contractuale nr. X1, nr. X2, nr. X3, nr. X4, respectiv condițiile privitoare la marjă, precum și să procedeze la ridicarea ipotecilor instituite asupra apartamentelor: situat în București, str. A.C., cu nr. cadastral Y1 și înscris în CF nr. Z1 și nr. 12 situat în București, sector 1, nr. cadastral Y4 înscris în CF nr. Z4 și asupra imobilului compus din teren și construcție situat în București, nr. cadastral Y3, înscris în CF nr. Z3; a fost obligată intimata-pârâtă la plata sumei de 1.010,15 RON cheltuieli de judecată în apel și la plata sumei de 3.016,3 RON cheltuieli de judecată în fond.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut în esență următoarele: Majorarea marjei s-a făcut printr-o aplicare abuzivă a clauzelor contractuale cuprinse în art. 26 pct. 26.3 din cele două contracte, în sensul că, deși nu s-a modificat „situația împrumutatului" sau „condițiile pieței" reflectate desigur la raporturile contractuale dintre părți, iar nu la criza economică mondială, aspect ce exclude sferei celor două situații expres reglementate, deoarece acesta este mult prea general și nu poate fi controlat de „împrumutat" pentru ca acesta să fie sancționat printr-o majorare a marjei, ce nu îi poate fi imputată în vreun mod. În ceea ce privește ridicarea ipotecilor, aceasta s-a dispus în considerarea faptului „că în cauză sunt întrunite cerințele art. 5 din contract, deoarece potrivit rapoartelor de evaluare întocmite de expertul H.A.F.

rezultă că valoarea imobilelor ipotecate era cu mult mai mare decât 50% din suma rămasă de restituit, astfel că era justificată ridicarea ipotecilor. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta A.B.R. SA, criticând-o sub următoarele motive de nelegalitate: 1. Hotărârea a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., motiv prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Prin cererea introductivă reclamanții au înțeles să se judece în contradictoriu cu A.B.R. SA și A.B.R. SA, Sucursala Libertății în calitate de pârâți. A.B.R. SA, Sucursala Libertății nu a fost citată de instanța de apel pe toată perioada desfășurării procesului, iar hotărârea pronunțată în apel nu s-a dat și în contradictoriu cu această parte.

2. Instanța a interpretat în mod eronat actul juridic dedus judecății, a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., iar hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Conform definiției marjei din contractele de credit din 14 iulie 2006 cât și din 18 aprilie 2007, aceasta înseamnă rata procentuală anuală stabilită de Bancă și adăugată dobânzii de bază pentru o facilitate de credit.

Potrivit prevederilor contractuale „Banca poate modifica marja în orice moment în cadrul duratei unei facilități de credit în funcție de situația clientului și de condițiile pieței". În anexele la contract nu se prevede că marja este fixă, iar acestea nu au caracter derogatoriu de la clauzele prevăzute în cadrul contractelor de credit cadru din 14 iulie 2006 și din 14 iulie 2007. În mod corect prima instanță a apreciat că prevederile din contractele de facilitate de credit prin care se stabilește cuantumul marjei la 3% respectiv 4,5% nu este o clauză specială care derogă de la prevederile contractului de credit, ci este o clauză care se completează cu clauzele generale ale contractului. Banca a modificat marja în baza prevederilor contractuale.

Pe de altă parte, potrivit prevederilor contractuale, banca va elibera ipoteca asupra fiecărui imobil menționat la art. 6 „Garanții", pct. a-d, însă aici nu este inclus imobilul situat în București, sector 2. În mod eronat instanța de apel a calculat valoarea evaluată a imobilelor, luând în calcul și valoarea imobilului din București, sector 2. Creditul rămas de rambursat, așa cum rezultă din fișa de cont din 14 octombrie 2010 era în sumă de 851.851,58 euro și 133.353,08 RON, iar nu în sumă de 880.000 euro cum a menționat instanța de apel. La 2 august 2012, recurenta a solicitat suspendarea provizorie a executării silite a deciziei civile nr. 94 din 27 februarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, până la soluționarea cererii de suspendare formulată în calea de atac a recursului.

Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 7 august 2012 pronunțată de secția a ll-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respinsă această cerere. Ulterior, prin încheierea din Camera de Consiliu de la 18 octombrie 2012, secția a ll-a civilă, a Înaltei Curți de Casație și Justiție a dispus suspendarea executării silite a deciziei civile nr. 94 din 27 februarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, până la soluționarea recursului declarat împotriva acesteia. În susținerea recursului, la dosar au fost depuse înscrisuri. Analizând recursul prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente: 1. Hotărârea nu a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ. Aceasta deoarece, deși reclamanții-intimați au solicitat prin cererea de chemare în judecată citarea și A.B.R. SA, Sucursala Libertății, sucursala nu are personalitate juridică, fiind o unitate operațională care efectuează activitățile băncii în limitele mandatului său. Ca atare, nu sunt întrunite în cauză cerințele art. 304 pct. 5 C. proc. civ. 2. Instanța nu a interpretat eronat actul juridic dedus judecății și nici nu a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. De asemenea, hotărârea nu este lipsită de temei legal. Aceasta deoarece instanța de apel analizând dispozițiile din contractele cadru și din contractele de facilitate de credit a reținut în mod corect faptul că în ceea ce privesc clauzele 6.2 și 8.2 acestea sunt clauze speciale și astfel nu a nesocotit principiile consacrate în art. 969 C. civ.

S-a reținut în mod corect de către instanța de apel că o atare clauză este menită să clarifice modul de interpretare a contractului dintre părți, respectiv a contractului cadru în raport cu anexele ulterioare. Instanța nu a schimbat înțelesul vădit neîndoielnic al modalității de stabilire a procentului marjei întrucât a stabilit că în raport de dispozițiile art. 26.3 din contractele cadru, o modificare a marjei s-ar fi justificat de anumite condiții ale pieței sau de situația clientului, ori recurenta nu a dovedit în niciun mod aceste condiții. S-a reținut în mod corect că banca pentru a justifica pretinsele condiții de piață nu a avut în vedere elementul variabil EURIBOR care de altfel a fost mai mic odată cu declanșarea crizei economice internaționale.

Pe de altă parte, majorarea marjei s-a făcut printr-o aplicare abuzivă a clauzelor contractuale deși nu s-a schimbat nici situația clientului și nici condițiile pieței, iar o raportare la criza economică mondială excede sferei celor două situații expres reglementate. Cu privire la îndeplinirea condiției de ridicare a ipotecilor, reținând concluziile expertizelor efectuate de un evaluator ANEVAR, instanța de apel în mod corect a stabilit că suma tuturor bunurilor aflate sub ipotecă depășește dublul debitului.

La capitolul garanții, este ipotecat permanent în favoarea băncii imobilul situat în București, sector 2. Astfel, potrivit actului adițional nr. 6 la Contractul de facilitate de credit la termen din data de 4 aprilie 2008. „Împrumutatul și Garantul Real constituie în favoarea Băncii Garanțiile menționate mai jos în scopul garantării tuturor obligațiilor fiecărui Client în baza Documentelor de Finanțare: [...] e) Ipoteca asupra imobilului -teren în suprafață de 258,20 mp conform actelor de proprietate (280,40 mp conform măsurătorilor cadastrale); - construcție tip S+P+7E+Pod, edificată pe terenul descris anterior, înscris în CF a Municipiului București, sector 2, situat în București, sector 2, proprietate a A.T.

SRL...". Față de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu există motive de nelegalitate care să impună modificarea sau casarea deciziei recurate, și pe cale de consecință, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.B.R. SA București împotriva deciziei civile nr. 94 din 27 februarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 21 februarie 2013.