ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1069/2016

HOTĂRÂRE

13.05.2016

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1069/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 1069/2016

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrata pe rolul Curții de Apel Timișoara, la data de 01 octombrie 2015, reclamantele A. Bacova și B. Timișoara au solicitat anularea Deciziei nr. 3449 din 24 iulie 2015 emisă de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, constatarea calității de succesor al reclamantei după proprietarul tabular naționalizat „Fondul Religionar Maghiar" și restituirea proprietăților înscrise inițial în C.F. Chevereșui Mare, transcrise în C.F. Chevereșui Mare, cu încuviințarea intabulării dreptului de proprietate în C.F.

În drept, au invocat dispozițiile O.U.G. nr. 94/2000, Concordatul din 11 iunie 1929 și dreptul canonic actual.

Prin sentința civilă nr. 291 din 02 noiembrie 2015, Cartea de Apel Timișoara a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția civilă, reținând incidența în cauză a dispozițiilor art. 3 alin, (7 ) din O.U.G. nr. 94/2000 și a art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013.

Învestit, prin declinare, Tribunalul Timiș, secția civilă, prin sentința nr. 692/PI din 22 martie 2016, a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat, la rândul său, conipetența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal. Constatând ivit conflict negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Instanța a reținut că, în raport de obiectul acțiunii, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000 care prevăd că deciziile emise de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România vor putea fi atacate cu contestație la instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat.

S-a reținut că întrucât emitentul deciziei contestate este o autoritate publică de nivel central, competența de soluționare a cauzei, în raport de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, revine Curții de Apel Timișoara, ca instanță de primă jurisdicție în soluționarea cauzei.

Cu privite la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) raportat la art. 133 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele;

Prin acțiunea formulată, reclamantele A. Bacova și B. Timișoara au solicitat, în principal, anularea Deciziei nr. 3449 din 24 iulie 2015 emisă de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România.

Potrivit art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România "deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestație la instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora. Hotărârea pronunțată de instanța de contencios administrativ este supusă, căilor de atac potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004".

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fund activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Rezultă că art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ., în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Prin urmare. în raport cu textele de lege sus-menționate, persoanele nemulțumite de deciziile emise de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri Imobile care au aparținut cultelor religioase din România se pot adresa curții de apel - secția de contencios administrativ și fiscal în condițiile în care actul atacat este un act administrativ emis de o autoritate publică centrală.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 135 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal