ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1046/2016

HOTĂRÂRE

12.05.2016

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1046/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 1046/2016

Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 8 aprilie 2015 pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta C., au formulat contestație împotriva Deciziei de invalidare nr. 2746 din 13 ianuarie 2015 emisă de pârâtă,solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată C. la emiterea deciziei de validare pe puncte, conform grilei notariale care sa rezulte în urma expertizei oficiale de specialitate valorică.

Prin sentința civilă nr. 1070 pronunțată la data de 28 septembrie 2015,Tribunalul București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Argeș.

În motivare, instanța a reținut că art. 35 din Legea nr. 165/2013 face trimitere expresă la competența tribunalului în circumscripția căruia se află sediul entității învestite ori care au fost învestite cu soluționarea pe fond a cererilor de restituire ori a notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001.

Instanța a constatat că tribunalul competent a soluționa decizia de invalidare emisă de C., conform art. 34 și raportat la art. 35 din Legea nr. 165/2013, este tribunalul în circumscripția căruia se află entitatea care a soluționat cererea de restituire a terenului, anume Tribunalul Argeș.

Învestit prin declinare, Tribunalul Argeș a pronunțat sentința civilă nr. 99 din data de 16 martie 2016, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată prin notele de ședință depuse la dosar de către pârâta

, a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Tribunalului București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivare, tribunalul a reținut că în determinarea competenței teritoriale sintagma „entitate” trebuie raportată la structura expres enunțată la art. 3 pct. 4 din Legea nr. 165/2013 a cărei decizie este atacată în cauză.

Atunci când obiectul acțiunii îl constituie decizia de invalidare emisă de C. constituită în baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, competența teritorială revine Tribunalului București, ca instanță în a cărei rază se află sediul entității emitente a actului contestat

S-a argumentat, de asemenea, că

prin emiterea și, ulterior, prin definitivarea deciziei prin care se propune acordarea de măsuri compensatorii, entitatea inițial investită cu soluționarea cererii de restituire și-a încetat atribuțiile, sarcina acordării măsurii de compensare revenind noii entități înființate - C.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Norma de competență incidentă raportului juridic litigios este cea invocată de cele două instanțe, respectiv dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013.

Astfel, potrivit acestui text de lege„deciziile emise cu respectarea prevederile art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării”.

Dispozițiile legale sus-menționate instituie o normă de competență teritorială absolută, ce conferă tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității învestite de lege competența de soluționare a contestației formulate împotriva deciziilor emise de aceasta.

Noțiunea de „entitate” învestită de lege este explicitată la art. 3 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 165/2013, în sensul că au această semnificație următoarele structuri cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii:

a) unitatea deținătoare, în înțelesul H.G. nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, al O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și al O.U.G. nr. 83/1999, republicată;

b) entitatea învestită cu soluționarea notificării, în înțelesul H.G. nr. 250/2007, cu modificările și completările ulterioare;

c) comisia locală de fond funciar, comisiile comunale, orășenești și municipale constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

d) comisia județeană de fond funciar sau, după caz, Comisia de Fond Funciar a Municipiului București, constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

e) Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase și comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România;

f) Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică;

g) C., înființată potrivit legii.

Întrucât în cauză se solicită instanței să dispună obligarea C. la anularea Deciziei de invalidare nr. 2746 din 13 ianuarie 2015 emisă chiar de pârâtă, potrivit art. 3 pct. 4 lit. g) din Legea nr. 165/2013, această instituție are calitatea de entitate învestită de lege, astfel încât, conform art. 35 alin. (1) din același act normativ, competența de soluționare a cauzei revine tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul acestei entități.

Având în vedere că sediul C. se află în circumscripția Tribunalului București, aceasta este instanța competentă teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății.

În consecință, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului în circumscripția căruia se află sediul C., respectiv, Tribunalul București.