ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1355/2016

HOTĂRÂRE

10.06.2016

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1355/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 1355/2016

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, la data de 14 aprilie 2015, reclamanții A., B. și C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, anularea Deciziei de compensare nr. 1447 din 30 iulie 2014 emisă de către pârâtă, stabilirii valorii imobilului în conformitate cu dispozițiile legale și acordarea numărului de puncte corespunzător acestei valori și obligarea pârâtei la emiterea, deciziei de compensare pentru numărul de puncte corespunzătoare.

Prin Sentința civilă nr. 1192 din 9 octombrie 2015, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Argeș.

În motivare, instanța a reținut că art. 35 din Legea nr. 165/2013 face trimitere expresă la competența tribunalului în circumscripția căruia se afla sediul entității învestite ori care au fost învestite cu soluționarea pe fond a cererilor de restituire ori a notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001.

Instanța a constatat că tribunalul competent a soluționa decizia de invalidare emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, conform art. 34 și raportat la art. 35 din Legea nr. 165/2013, este tribunalul în circumscripția căruia se află entitatea care a soluționat cererea de restituire a terenului, anume Tribunalul Argeș.

La rândul său, Tribunalul Argeș, secția civilă, s-a declarat necompetent teritorial să soluționeze cauza și, prin Sentința nr. 146 din 14 aprilie 2016, a declinat competența în favoarea Tribunalului București, secția civilă.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, în temeiul dispozițiilor art. 134 și 135 (1) C. proc. civ., a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Argeș a reținut că în raport de dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, precum și în raport cu înțelesul noțiunii de entitate desemnată de lege cu soluționarea notificării, competența teritorială revine Tribunalului București, fiind instanța pe raza căreia se află sediul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, pentru următoarele considerente:

Art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 165/2013 stipulează că, în vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, care funcționează în subordinea Cancelariei Primului Ministru și are în competență validarea, respectiv invalidarea, în tot sau în parte, a deciziilor emise de entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare a măsurilor compensatorii.

Potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, "Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se afla sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării".

Cât privește sintagma "entitate învestită", art. 3 pct. 4 din Legea nr. 165/2013 enumera toate structurile desemnate de lege cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii, iar la lit. g) se regăsește Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.

Având în vedere că obiectul prezentei contestații îl reprezintă anularea Deciziei de invalidare nr. 2108/2014 emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, rezultă cu evidență că entitatea la care se referă dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 nu poate fi alta decât cea care a avut și calitatea de emitentă a deciziei a cărei anulare se solicită în prezenta procedură, motiv pentru care, în acord cu prevederile aceleiași norme legale, litigiul de față este de competența tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității emitente.

Cum sediul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor este în București, competența teritorială de soluționare a cauzei nu poate aparține decât tribunalului în circumscripția căruia se află sediul acestei entități, respectiv Tribunalul București.

În consecință, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului în circumscripția căruia se află sediul Comisiei Naționale pentru Compensarea imobilelor, respectiv Tribunalul București.