ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1276/2016

Decizia

nr. 1276/2016

După

deliberare, asupra conflictului de competență, constat.)

următoarele:

Prin

cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului

București, secția a III-a civilă, la data de 03 august 2015, sub

nr. x/3/20105 reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților,

contestație împotriva deciziei de invalidare nr. 3942 din 29 aprilie 2015.

solicitând validarea măsurii privind acordarea despăgubirilor,

stabilită prin Hotărârea Comisiei Județene de Fond Funciar

Argeș nr. 159 din 13 decembrie 2006, arătând că se

consideră îndreptățit la măsurile reparatorii aferente

terenului în suprafață de 6,118 mp, care a aparținut autoarei

sale, B.

În

motivare, a arătat că, prin cererea înregistrată la

Primăria Comunei Moșoaia, jud. Argeș, sub nr. 3568 din 04

aprilie 1991, antecesoarea sa a solicitat, în baza dispozițiilor Legii nr.

18/1991, să fie pusă în posesie cu suprafața de 4,6 ha teren,

intravilan și extravilan, situat în comuna Moșoaia.

Prin

Hotărârea nr. 69 din 26 august 1991, Comisia Județeană

Argeș de Aplicare a Legii Fondului Funciar a dispus restituirea

suprafeței de 4,45 ha către autoarea sa, însă din acest lot i

s-au restituit efectiv 38.382 mp, întrucât diferența de 6.118 mp nu se mai

afla pe raza teritorială a comunei Moșoaia.

Comisia

Națională pentru Compensarea Imobilelor, prin Decizia nr. 3942 din 29

aprilie 2015, a invalidat măsura acordării despăgubirilor,

stabilită prin Hotărârea Comisiei Județene Argeș nr. 159

din 13 decembrie 2001 privind înscrierea terenului în suprafață de

6.118 mp, situat în municipiul Pitești, la poziția 15 din anexa 23 a Regulamentului

aprobat prin H.G. nr. 890/2005, cu modificările și completările

ulterioare.

În

drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe

dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013.

Prin

Sentința nr. 1451 din 02 decembrie 2015, Tribunalul București,

secția a III-a civilă, a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, reținând că scopul

demersului judiciar inițiat de reclamant constă în anularea deciziei

de invalidare emisă de Comisia Națională pentru Compensarea

Imobilelor, care uzează un teren în privința căruia s-a emis de

către Comisia Județeană de Fond Funciar Argeș

Hotărârea nr. 159/2006.

Ca

atare, a apreciat că, potrivit dispozițiilor art. 35 din Legea nr.

165/2013, deciziile eliberate cu respectarea prevederilor art. 33 și 34

pot fi atacate de persoana îndreptățită la secția

civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află

sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

A

mai reținut instanța că textul de lege se referă la

soluționarea pe fond a notificărilor formulate în baza Legii nr.

10/2001 și a Legii nr. 18/1991 de către entitățile

învestite, și la soluționarea dosarelor deja înregistrate pe rolul

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, care se trimit la Comisia

Națională pentru Compensarea Imobilelor, și a celor înregistrate

la această din urmă instituție ulterior intrării în vigoare

a Legii nr. 165/2012.

În

raport de aceste considerente, instanța a apreciat că tribunalul

competent să soluționeze cererea care vizează decizia de

invalidare emisă de Comisia Națională pentru Compensarea

Imobilelor, conform art. 34 raportat la art. 35 din Legea nr. 165/2013, este

Tribunalul Argeș, în a cărui circumscripție se află entitatea

care a soluționat cererea privind restituirea terenului.

Ulterior

declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului

Argeș, secția civilă, la data de 03 februarie 2016, sub nr.

x/3/2015.

Prin

Sentința nr. 143 din 12 aprilie 2016, Tribunalul Argeș, secția

civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale și a

declinat competența de soluționare a litigiului în favoarea

Tribunalului București. Constatând ivit conflictul negativ de

competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și

Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru

a dispune astfel, Tribunalul Argeș a reținut că, potrivit

dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, deciziile emise cu

respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se

consideră îndreptățită la secția civilă a

tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul

entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Conform

art. 21 alin. (9) din același act normativ, în cazul validării

deciziei entității învestite de lege, Comisia Națională va

emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.

Tribunalul

Argeș a apreciat că, potrivit prevederilor art. 3 din Legea nr.

165/2013, pct. 4, noțiunea de entitate învestită de lege include

structuri cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate

abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii, printre acestea

regăsindu-se, la lit. g), și Comisia Națională pentru

Compensarea Imobilelor.

Potrivit

pct. 5 al aceluiași articol, decizia entității învestite de lege

reprezintă decizia/dispoziția/ordinul/hotărârea emisă de

entitatea învestită de lege, prevăzută la pct. 4.

Instanța

a reținut că obiectul contestației formulată de reclamant

constituie decizia de invalidare emisă de Comisia Națională

pentru Compensarea Imobilelor.

În

aceste condiții, față de dispozițiile amintite, a apreciat

că revine tribunalului de la sediul acestei entității

competența teritorială de soluționare a contestației

și că, în cauză, nu există vreun argument faptic sau legal

în baza căruia să se poată aprecia că Tribunalul Argeș

este competent să judece litigiul.

Examinând

conflictul de competență, Înalta Curte reține că, în

cauză, competența soluționării litigiului revine

Tribunalului București, pentru considerentele ce succed:

Prin

cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului

București, secția a III-a civilă, la data de 03 august 2015, sub

nr. x/3/2015 reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților,

contestație împotriva deciziei de invalidare nr. 3942 din 29 aprilie 2015,

emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor,

solicitând validarea măsurii privind acordarea despăgubirilor,

stabilită prin Hotărârea Comisiei Județene de Fond Funciar

Argeș nr. 159 din 13 decembrie 2006, arătând că se

consideră îndreptățit la măsurile reparatorii aferente

terenului în suprafață de 6.118 mp.

Potrivit

dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, deciziile emise cu

respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se

consideră îndreptățită, la secția civilă a

tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul

entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Aceste

prevederi legale instituie o normă de competență

teritorială absolută, care atribuie tribunalului în a cărui

rază teritorială se află sediul entității,

competența de soluționare a contestațiilor emise de aceasta cu

respectarea dispozițiilor art. 33 și 34 din Legea nr. 165/2013.

Referitor

la semnificația sintagmei "entitate învestită de lege", în

art. 3 alin. (1) pct. 4 din actul normativ mai sus indicat sunt enumerate

structurile cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate

abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii, printre acestea, la

lit. g) fiind menționată și Comisia Națională pentru

Compensarea Imobilelor, care este, de altfel, emitenta Deciziei nr. 3942 din 29

aprilie 2015, contestată de reclamant.

Coroborând

prevederile legale mai sus evocate, în cauză, determinarea instanței

competente în soluționarea litigiului dedus judecății nu poate

fi stabilită prin raportare la instanța în a cărei rază

teritorială se află entitatea care a soluționat cererea de

restituire a terenului, formulată în baza Legii nr. 18/1991, astfel cum a

apreciat prima instanță învestită, întrucât, fața de

obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv contestație

formulată împotriva deciziei de invalidare nr. 3942 din 29 aprilie 2015,

emisă de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor,

competența teritorială aparține instanței în a cărei

circumscripție se află sediul acesteia, respectiv Tribunalului

București.

Prin

urmare, în raport de considerentele mai sus expuse și de dispozițiile

art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, Înalta Curte reține că

entitatea învestită de lege, în cauză, nu poate fi decât cea care a

emis decizia atacată, motiv pentru care competența de

soluționare a litigiului revine, potrivit normelor legale menționate,

tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul acesteia.

Cum

pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor are sediul în

București, competența de a judeca pricina urmează a fi

stabilită în favoarea secției civile a Tribunalului București.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

București.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 3 iunie 2016.

Procesat

de GGC - GV