ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1276/2016

Decizia nr. 1276/2016 După deliberare, asupra conflictului de competență, constat.) următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, la data de 03 august 2015, sub nr. x/3/20105 reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, contestație împotriva deciziei de invalidare nr. 3942 din 29 aprilie 2015. solicitând validarea măsurii privind acordarea despăgubirilor, stabilită prin Hotărârea Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș nr. 159 din 13 decembrie 2006, arătând că se consideră îndreptățit la măsurile reparatorii aferente terenului în suprafață de 6,118 mp, care a aparținut autoarei sale, B. În motivare, a arătat că, prin cererea înregistrată la Primăria Comunei Moșoaia, jud. Argeș, sub nr. 3568 din 04 aprilie 1991, antecesoarea sa a solicitat, în baza dispozițiilor Legii nr. 18/1991, să fie pusă în posesie cu suprafața de 4,6 ha teren, intravilan și extravilan, situat în comuna Moșoaia.

Prin Hotărârea nr. 69 din 26 august 1991, Comisia Județeană Argeș de Aplicare a Legii Fondului Funciar a dispus restituirea suprafeței de 4,45 ha către autoarea sa, însă din acest lot i s-au restituit efectiv 38.382 mp, întrucât diferența de 6.118 mp nu se mai afla pe raza teritorială a comunei Moșoaia. Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, prin Decizia nr. 3942 din 29 aprilie 2015, a invalidat măsura acordării despăgubirilor, stabilită prin Hotărârea Comisiei Județene Argeș nr. 159 din 13 decembrie 2001 privind înscrierea terenului în suprafață de 6.118 mp, situat în municipiul Pitești, la poziția 15 din anexa 23 a Regulamentului aprobat prin H.G. nr. 890/2005, cu modificările și completările ulterioare.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013. Prin Sentința nr. 1451 din 02 decembrie 2015, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, reținând că scopul demersului judiciar inițiat de reclamant constă în anularea deciziei de invalidare emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, care uzează un teren în privința căruia s-a emis de către Comisia Județeană de Fond Funciar Argeș Hotărârea nr. 159/2006. Ca atare, a apreciat că, potrivit dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 165/2013, deciziile eliberate cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

A mai reținut instanța că textul de lege se referă la soluționarea pe fond a notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001 și a Legii nr. 18/1991 de către entitățile învestite, și la soluționarea dosarelor deja înregistrate pe rolul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, care se trimit la Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, și a celor înregistrate la această din urmă instituție ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2012. În raport de aceste considerente, instanța a apreciat că tribunalul competent să soluționeze cererea care vizează decizia de invalidare emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, conform art. 34 raportat la art. 35 din Legea nr. 165/2013, este Tribunalul Argeș, în a cărui circumscripție se află entitatea care a soluționat cererea privind restituirea terenului.

Ulterior declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, secția civilă, la data de 03 februarie 2016, sub nr. x/3/2015. Prin Sentința nr. 143 din 12 aprilie 2016, Tribunalul Argeș, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului București. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență. Pentru a dispune astfel, Tribunalul Argeș a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Conform art. 21 alin. (9) din același act normativ, în cazul validării deciziei entității învestite de lege, Comisia Națională va emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv. Tribunalul Argeș a apreciat că, potrivit prevederilor art. 3 din Legea nr. 165/2013, pct. 4, noțiunea de entitate învestită de lege include structuri cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii, printre acestea regăsindu-se, la lit. g), și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor. Potrivit pct. 5 al aceluiași articol, decizia entității învestite de lege reprezintă decizia/dispoziția/ordinul/hotărârea emisă de entitatea învestită de lege, prevăzută la pct. 4. Instanța a reținut că obiectul contestației formulată de reclamant constituie decizia de invalidare emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.

În aceste condiții, față de dispozițiile amintite, a apreciat că revine tribunalului de la sediul acestei entității competența teritorială de soluționare a contestației și că, în cauză, nu există vreun argument faptic sau legal în baza căruia să se poată aprecia că Tribunalul Argeș este competent să judece litigiul.

Examinând conflictul de competență, Înalta Curte reține că, în cauză, competența soluționării litigiului revine Tribunalului București, pentru considerentele ce succed: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, la data de 03 august 2015, sub nr. x/3/2015 reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, contestație împotriva deciziei de invalidare nr. 3942 din 29 aprilie 2015, emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, solicitând validarea măsurii privind acordarea despăgubirilor, stabilită prin Hotărârea Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș nr. 159 din 13 decembrie 2006, arătând că se consideră îndreptățit la măsurile reparatorii aferente terenului în suprafață de 6.118 mp.

Potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită, la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării. Aceste prevederi legale instituie o normă de competență teritorială absolută, care atribuie tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul entității, competența de soluționare a contestațiilor emise de aceasta cu respectarea dispozițiilor art. 33 și 34 din Legea nr. 165/2013.

Referitor la semnificația sintagmei "entitate învestită de lege", în art. 3 alin. (1) pct. 4 din actul normativ mai sus indicat sunt enumerate structurile cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii, printre acestea, la lit. g) fiind menționată și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, care este, de altfel, emitenta Deciziei nr. 3942 din 29 aprilie 2015, contestată de reclamant.

Coroborând prevederile legale mai sus evocate, în cauză, determinarea instanței competente în soluționarea litigiului dedus judecății nu poate fi stabilită prin raportare la instanța în a cărei rază teritorială se află entitatea care a soluționat cererea de restituire a terenului, formulată în baza Legii nr. 18/1991, astfel cum a apreciat prima instanță învestită, întrucât, fața de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv contestație formulată împotriva deciziei de invalidare nr. 3942 din 29 aprilie 2015, emisă de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, competența teritorială aparține instanței în a cărei circumscripție se află sediul acesteia, respectiv Tribunalului București.

Prin urmare, în raport de considerentele mai sus expuse și de dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, Înalta Curte reține că entitatea învestită de lege, în cauză, nu poate fi decât cea care a emis decizia atacată, motiv pentru care competența de soluționare a litigiului revine, potrivit normelor legale menționate, tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul acesteia. Cum pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor are sediul în București, competența de a judeca pricina urmează a fi stabilită în favoarea secției civile a Tribunalului București.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 iunie 2016. Procesat de GGC - GV