ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 233/2016

HOTĂRÂRE

02.02.2016

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 233/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 233/2016

Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 10 septembrie 2014, reclamanții A., B., C., D., E., F., G. au chemat în judecată pe pârâta C.N.C.I., solicitând instanței să se dispună anularea Deciziei nr. 1307 din 5 iunie 2014 emisă de C.N.C.I. și obligarea la emiterea unei decizii pe puncte și titlu de despăgubiri conform legii.

La termenul din 17 martie 2015, secția a II-a, a Tribunalului București a admis excepția necompetentei funcționale, motiv pentru care a declinat competența funcțională de soluționare a cauzei formulată de reclamante în contradictoriu cu pârâta C.N.C.I., in favoarea uneia dintre secțiile civile din cadrul Tribunalului București.

Prin sentința civilă nr. 761 din 10 iunie 2015, Tribunalul București, secția a III-a a civilă, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, reținând următoarele:

Conform dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Textul de lege se referă la soluționarea pe fond a notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001 de către entitățile învestite și la soluționarea dosarelor deja înregistrate pe rolul C.C.S.D. care se trimit la C.N.C.I. și la dosarele înregistrate la această comisie ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013.

Se apreciază că art. 35 face trimitere expresă la competența tribunalului în circumscripția căruia se află sediul entității învestite ori care a fost învestită cu soluționarea pe fond a cererilor de restituire în baza Legii nr. 18/1991 ori a notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001.

Rezultă că tribunalul competent a soluționa cererea de anulare a Deciziei nr. 1307 din 5 iunie 2014 emisa de C.N.C.I. si obligarea la emiterea unei decizii pe puncte, conform art. 34 și raportat la art. 35 din Legea nr. 1652013, este tribunalul în circumscripția căruia se află entitatea care a soluționat cererea de restituire a imobilului, anume Tribunalul Argeș.

Prin sentința nr. 383 din 25 noiembrie 2015, Tribunalul Argeș, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competenta soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București.

Tribunalul a reținut următoarele în considerentele hotărârii:

Obiectul contestației formulate de reclamant este reprezentat de decizia de invalidare emisă de C.N.C.I., prin care s-a invalidat dispoziția primarului municipiului Pitești.

În aceste condiții, față de dispozițiile amintite, competența teritorială a soluționării contestației revine tribunalului de la sediul entității, respectiv de la sediul C.N.C.I.

Entitatea inițial investită prin formularea notificării în baza Legii nr. 10/2001 s-a dezînvestit prin dispoziția de acordare a despăgubirilor pentru imobilul situat în Pitești, validată ulterior prin decizia emisa de C.N.C.I., obiectul contestației fiind reprezentat de decizia de compensare, cum se arată expres în cererea de chemare în judecată redactată cu ajutorul unui avocat. Limitele investirii au fost astfel stabilite si se impun judecătorului, potrivit art. 9 alin. (2) și art. 22 alin. (6) C. proc. civ., iar competența materială și teritorială se stabilesc în raport de obiectul cauzei si dispozițiile legale aplicabile.

Constatând existența conflictului negativ de competență, potrivit art. 133 pct. 2 si art. 135 C.pr.civ., Tribunalul Argeș a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru stabilirea instanței competente.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. 1 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 17 alin. (1) lit. a) al Legii nr. 165/2013, în vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie C.N.C.I., care funcționează în subordinea Cancelariei Primului - Ministru și are în competență validarea respectiv invalidarea, în tot sau în parte, a deciziilor emise de entitățile investite de lege, care conțin propunerea de acordare a măsurilor compensatorii.

Examinând conformitatea textului cu legea fundamentală, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014, a statuat că dispozițiile art. 17 alin. (1) lit. a) și art. 21 alin. (5) și (8) din Legea nr. 165/2013, sunt constituționale în măsura în care nu se aplică deciziilor/dispozițiilor entităților investite cu soluționarea notificărilor, emise în executarea unor hotărâri judecătorești prin care instanțele s-au pronunțat irevocabil/definitiv asupra calității de persoane îndreptățite și asupra întinderii dreptului de proprietate.

Conform prevederilor art. 35 alin. (1) al Legii nr. 165/2013, deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită, la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Cât privește sintagma „entitate investită”, art. 3 pct. 4 al actului normativ, mai sus citat, enumeră toate structurile desemnate de lege cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii, la lit. g) regăsindu-se C.N.C.I. care, în cauza de față, este emitenta deciziei contestate.

Se observă că instanțele aflate în conflict au analizat, din perspective diferite, noțiunea de „entitate” folosită de legiuitor în conținutul textului anterior citat.

Având însă în vedere că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea Deciziei de invalidare nr. 1307 din 05 iunie 2014, emisă de C.N.C.I., rezultă cu evidență că, în cazul de față, entitatea la care se referă dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 nu poate fi alta decât cea care a avut și calitatea de emitentă a deciziei a cărei anulare se solicită în prezenta procedură, motiv pentru care, în acord cu prevederile aceleiași norme legale, litigiul de față este de competența (teritorială și materială) a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității emitente.

Cum sediul C.N.C.I. se află în București, sector 1, respectiv în raza teritorială a Tribunalului București, competența de soluționare a cauzei va fi stabilită în favoarea acestei instanțe.