ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1809/2015
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1809/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 23 mai 2014, reclamantul Dumitru Iosif, în temeiul Legii nr. 165/2013, a formulat contestație împotriva Deciziei de invalidare nr. 587 din 13 martie 2014 emisă de Guvernul României - C.N.C.I. prin care i s-a respins cererea de acordare de despăgubiri. Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin Sentința nr. 1521 din 19 decembrie 2014 a admis excepția necompetenței teritoriale. A declinat competența soluționării cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Hunedoara. Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a constatat că decizia contestată a fost emisă de pârâtă în aplicarea art. 25 alin. (2) din Legea nr. 165/2013.
Din interpretarea coroborată a acestor prevederi cu cele cuprinse în art. 21 și art. 35 din același act normativ, tribunalul a apreciat că ceea ce prezintă relevanță în determinarea competenței teritoriale de soluționare a contestației este sediul Comisiei județene de fond funciar, emitentă a hotărârii prin care s-au acordat măsuri compensatorii și nu sediul C.N.C.I. A considerat că în sprijinul acestei concluzii este, în primul rând, principiul celerității care guvernează derularea procedurii judiciare, consacrat în art. 6 C. proc. civ., iar în al doilea rând, a reținut că o interpretare contrară ar echivala cu stabilirea unei competențe teritoriale exclusive în favoarea Tribunalului București, ceea ce nu a fost în intenția legiuitorului.
A mai arătat, în al treilea rând, că o atare interpretare ar duce la un blocaj al procesului de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii. Tribunalul Hunedoara, secția I civilă, prin Sentința nr. 856 din 6 mai 2015 a admis excepția necompetenței teritoriale. A declinat competența soluționării cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului București. A constatat existența conflictului de competență și a înaintat dosarul, spre soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut, raportat la obiectul acțiunii dedus judecății și la temeiurile de drept incidente în cauză, că aparține Tribunalului București competența soluționării cererii.
Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, în considerarea argumentelor ce succed: Art. 17 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 165/2013 stipulează că în vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie C.N.C.I., care funcționează în subordinea Cancelariei Primului - Ministru și are în competență validarea, respectiv invalidarea, în tot sau în parte, a deciziilor emise de entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare a măsurilor compensatorii.
Potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, „Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării”. Se observă că instanțele aflate în conflict au analizat, din perspective diferite, noțiunea de „entitate” folosită de legiuitor în conținutul textului anterior citat.
Având însă în vedere că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie contestația formulată împotriva Deciziei de invalidare nr. 587/2014 emisă de C.N.C.I., rezultă cu evidență că, în cazul de față, entitatea la care se referă dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 nu poate fi alta decât cea care a avut și calitatea de emitentă a deciziei atacate în prezenta procedură, motiv pentru care, în acord cu prevederile aceleiași norme legale, litigiul de față este de competența (teritorială și materială) a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității emitente. Cum sediul C.N.C.I. se află în București, sector 1, respectiv în raza teritorială a Tribunalului București, competența de soluționare a cauzei va fi stabilită în favoarea acestei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 septembrie 2015.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.