ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1809/2015

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului București la data de 23 mai 2014, reclamantul Dumitru Iosif, în

temeiul Legii nr. 165/2013, a formulat contestație împotriva Deciziei de

invalidare nr. 587 din 13 martie 2014 emisă de Guvernul României - C.N.C.I. prin

care i s-a respins cererea de acordare de despăgubiri.

Tribunalul București,

secția a IV-a civilă, prin Sentința nr. 1521 din 19 decembrie 2014 a admis excepția necompetenței teritoriale. A declinat competența soluționării cererii de

chemare în judecată în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Pentru a se pronunța

astfel, tribunalul a constatat că decizia contestată a fost emisă de pârâtă în

aplicarea art. 25 alin. (2) din Legea nr. 165/2013.

Din interpretarea

coroborată a acestor prevederi cu cele cuprinse în art. 21 și art. 35 din același

act normativ, tribunalul a apreciat că ceea ce prezintă relevanță în

determinarea competenței teritoriale de soluționare a contestației este sediul

Comisiei județene de fond funciar, emitentă a hotărârii prin care s-au acordat

măsuri compensatorii și nu sediul C.N.C.I.

A considerat că în

sprijinul acestei concluzii este, în primul rând, principiul celerității care

guvernează derularea procedurii judiciare, consacrat în art. 6 C. proc. civ., iar

în al doilea rând, a reținut că o interpretare contrară ar echivala cu

stabilirea unei competențe teritoriale exclusive în favoarea Tribunalului

București, ceea ce nu a fost în intenția legiuitorului. A mai arătat, în al

treilea rând, că o atare interpretare ar duce la un blocaj al procesului de

restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii.

Tribunalul Hunedoara,

secția I civilă, prin Sentința nr. 856 din 6 mai 2015 a admis excepția necompetenței teritoriale. A declinat competența soluționării cererii de

chemare în judecată în favoarea Tribunalului București. A constatat existența

conflictului de competență și a înaintat dosarul, spre soluționare, Înaltei Curți

de Casație și Justiție.

Pentru a

se pronunța astfel, tribunalul a reținut, raportat la obiectul acțiunii dedus

judecății și la temeiurile de drept incidente în cauză, că aparține

Tribunalului București competența soluționării cererii.

Înalta Curte,

competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135

alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București, în considerarea argumentelor ce succed:

Art. 17 alin. (1) lit.

a) din Legea nr. 165/2013 stipulează că în vederea finalizării procesului de

restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod

abuziv în perioada regimului comunist, se constituie C.N.C.I., care

funcționează în subordinea Cancelariei Primului - Ministru și are în competență

validarea, respectiv invalidarea, în tot sau în parte, a deciziilor emise de

entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare a măsurilor

compensatorii.

Potrivit art. 35 alin.

(1) din Legea nr. 165/2013, „Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33

și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția

civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în

termen de 30 de zile de la data comunicării”.

Se observă că instanțele

aflate în conflict au analizat, din perspective diferite, noțiunea de „entitate”

folosită de legiuitor în conținutul textului anterior citat.

Având însă în vedere

că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie contestația formulată

împotriva Deciziei de invalidare nr. 587/2014 emisă de C.N.C.I., rezultă cu

evidență că, în cazul de față, entitatea la care se referă dispozițiile art. 35

alin. (1) din Legea nr. 165/2013 nu poate fi alta decât cea care a avut și

calitatea de emitentă a deciziei atacate în prezenta procedură, motiv pentru

care, în acord cu prevederile aceleiași norme legale, litigiul de față este de

competența (teritorială și materială) a tribunalului în a cărui circumscripție

se află sediul entității emitente.

Cum sediul C.N.C.I. se

află în București, sector 1, respectiv în raza teritorială a Tribunalului București,

competența de soluționare a cauzei va fi stabilită în favoarea acestei

instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 23 septembrie 2015.