ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 79/2016

Asupra conflictului

negativ de competență, constată următoarele;

Prin cererea înregistrată

pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, la data de 27 noiembrie

2014, contestatoarea E.M. a formulat, în contradictoriu cu intimații A.N.R.P. -

C.N.C.I. și D.A.D.N., contestația împotriva Deciziei de compensare nr. 1681 din

16 septembrie 2014, solicitând anularea deciziei menționate în parte și

obligarea pârâtei, în condițiile art. 41 din Legea nr. 165/2013, să emită titlu

de despăgubiri, prin aplicarea procedurii specifice C.C.S.D., respectiv

despăgubirile să fie stabilite în bani și obligarea la plata sumei de bani

datorate în sumă de 1.594.218 lei.

În drept, invocă

dispozițiile Constituției României, dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la

C.E.D.O., Legea nr. 165/2013.

Prin sentința nr. 469

din 6 aprilie 2015, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis

excepția de necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.În motivarea acestei

soluții, instanța a reținut următoarele considerente:

Față de dispozițiile art.

35

din Legea nr. 165/2013 care prevăd că deciziile emise cu

respectarea prevederilor

art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se

consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui

circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data

comunicării,

Textul de

lege se referă la soluționarea pe fond a notificărilor formulate în baza Legii nr.

10/2001 de către entitățile învestite și la soluționarea dosarelor deja

înregistrate pe rolul C.C.S.D. care se trimit la C.N.C.I. și la dosarele

înregistrate la C.N.C.I. ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013.

Apreciază

că art. 35 face trimitere expresă la competența tribunalului în circumscripția

se află sediul entității învestite ori care au fost învestite cu soluționarea

pe fond a cererilor de restituire în baza Legii nr. 18/1991 ori a notificărilor

formulate în baza Legii nr. 10/2001.

Rezultă

că tribunalul competent a soluționa decizia de invalidare emisă de C.N.C.I.

conform art. 34 și raportat la art. 35 din Legea nr. 165/2013 este tribunalul

în circumscripția căruia se află entitatea care a soluționat cererea de

restituire a terenului, anume Tribunalul Timiș.

Prin

sentința civilă nr. 2707 din 1 octombrie 2015, Tribunalul Timiș a declinat la

rândul său competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

București și, constatând ivit conflict negativ de competență, a sesizat Înalta

Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea regulatorului de competență

ivit între cele două instanțe.

Pentru

a pronunța această sentință, Tribunalul Dolj a reținut că, potrivit art. 35 alin.

(1) din Legea nr. 165 din 16 mai 2013, deciziile emise cu respectarea

prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră

îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află

sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Prin

„entitate” în sensul acestor dispoziții se înțelege entitatea care a emis

actul, respectiv decizia care se contestă.

Reținând

că sediul entității emitente a deciziei de invalidare contestată se află în

circumscripția Tribunalului București, Tribunalul Timiș și-a declinat

competența în favoarea acestei instanțe.

Înalta

Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la

art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului București, pentru următoarele considerente:

Într-adevăr,

norma de competență incidență raportului juridic litigios este cea invocată de

cele două instanțe, respectiv dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165

din 16 mai 2013.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (1) „Deciziile

emise cu respectarea prevederile art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care

se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui

circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data

comunicării”.

Dispozițiile legale

sus-menționate instituie o normă de competență teritorială absolută, ce conferă

tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității învestite de

lege competența de soluționare a contestației formulate împotriva deciziilor

emise de aceasta.

Noțiunea

de entitate învestită de lege este explicitată la art. 3 alin. (1) pct. 4 din

Legea nr. 165/2013 în sensul că au această semnificație următoarele structuri

cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv și de

stabilire a măsurilor reparatorii: a) unitatea deținătoare, în înțelesul H.G. nr.

250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr.

10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în

perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările și completările

ulterioare, al O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările

ulterioare, precum și al O.U.G. nr. 83/1999, republicată; b) entitatea

învestită cu soluționarea notificării, în înțelesul H.G. nr. 250/2007, cu

modificările și completările ulterioare; c) comisia locală de fond funciar,

comisiile comunale, orășenești și municipale constituite în temeiul Legii nr. 18/1991,

republicată, cu modificările și completările ulterioare; d) comisia județeană

de fond funciar sau, după caz, Comisia de Fond Funciar a Municipiului

București, constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu

modificările și completările ulterioare; e) Comisia specială de retrocedare a

unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase și comunităților

cetățenilor aparținând minorităților naționale din România; f) A.N.R.P., organ

de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică;

g) C.N.C.I., înființată potrivit legii.

Întrucât

în cauză, Decizia de invalidare nr. 1681 din 16 septembrie 2014, contestată de

reclamantă, a fost emisă de C.N.C.I., potrivit art. 3 pct. 4 lit. g) din Legea nr.

165/2013, această instituție are calitatea de entitate învestită de lege,

astfel încât, conform art. 35 alin. (1) din același act normativ, competența de

soluționare a cauzei revine tribunalului în a cărui circumscripție se află

sediul acestei entități.

Având

în vedere că sediul C.N.C.I. se află în circumscripția Tribunalului București,

aceasta este instanța competentă teritorial să soluționeze cauza dedusă

judecății.

În

consecință, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în

favoarea tribunalului în circumscripția căreia se află sediul C.N.C.I.,

respectiv Tribunalul București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 ianuarie 2016.