ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 79/2016

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele; Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, la data de 27 noiembrie 2014, contestatoarea E.M. a formulat, în contradictoriu cu intimații A.N.R.P. - C.N.C.I. și D.A.D.N., contestația împotriva Deciziei de compensare nr. 1681 din 16 septembrie 2014, solicitând anularea deciziei menționate în parte și obligarea pârâtei, în condițiile art. 41 din Legea nr. 165/2013, să emită titlu de despăgubiri, prin aplicarea procedurii specifice C.C.S.D., respectiv despăgubirile să fie stabilite în bani și obligarea la plata sumei de bani datorate în sumă de 1.594.218 lei. În drept, invocă dispozițiile Constituției României, dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la C.E.D.O., Legea nr. 165/2013.

Prin sentința nr. 469 din 6 aprilie 2015, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis excepția de necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.În motivarea acestei soluții, instanța a reținut următoarele considerente: Față de dispozițiile art. 35 din Legea nr. 165/2013 care prevăd că deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării, Textul de lege se referă la soluționarea pe fond a notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001 de către entitățile învestite și la soluționarea dosarelor deja înregistrate pe rolul C.C.S.D.

care se trimit la C.N.C.I. și la dosarele înregistrate la C.N.C.I. ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Apreciază că art. 35 face trimitere expresă la competența tribunalului în circumscripția se află sediul entității învestite ori care au fost învestite cu soluționarea pe fond a cererilor de restituire în baza Legii nr. 18/1991 ori a notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001. Rezultă că tribunalul competent a soluționa decizia de invalidare emisă de C.N.C.I. conform art. 34 și raportat la art. 35 din Legea nr. 165/2013 este tribunalul în circumscripția căruia se află entitatea care a soluționat cererea de restituire a terenului, anume Tribunalul Timiș.

Prin sentința civilă nr. 2707 din 1 octombrie 2015, Tribunalul Timiș a declinat la rândul său competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București și, constatând ivit conflict negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea regulatorului de competență ivit între cele două instanțe. Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Dolj a reținut că, potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165 din 16 mai 2013, deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Prin „entitate” în sensul acestor dispoziții se înțelege entitatea care a emis actul, respectiv decizia care se contestă. Reținând că sediul entității emitente a deciziei de invalidare contestată se află în circumscripția Tribunalului București, Tribunalul Timiș și-a declinat competența în favoarea acestei instanțe. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc.

civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, pentru următoarele considerente: Într-adevăr, norma de competență incidență raportului juridic litigios este cea invocată de cele două instanțe, respectiv dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165 din 16 mai 2013. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (1) „Deciziile emise cu respectarea prevederile art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării”. Dispozițiile legale sus-menționate instituie o normă de competență teritorială absolută, ce conferă tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității învestite de lege competența de soluționare a contestației formulate împotriva deciziilor emise de aceasta.

Noțiunea de entitate învestită de lege este explicitată la art. 3 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 165/2013 în sensul că au această semnificație următoarele structuri cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii: a) unitatea deținătoare, în înțelesul H.G. nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, al O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și al O.U.G. nr. 83/1999, republicată; b) entitatea învestită cu soluționarea notificării, în înțelesul H.G.

nr. 250/2007, cu modificările și completările ulterioare; c) comisia locală de fond funciar, comisiile comunale, orășenești și municipale constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare; d) comisia județeană de fond funciar sau, după caz, Comisia de Fond Funciar a Municipiului București, constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare; e) Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase și comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România; f) A.N.R.P., organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică; g) C.N.C.I., înființată potrivit legii.

Întrucât în cauză, Decizia de invalidare nr. 1681 din 16 septembrie 2014, contestată de reclamantă, a fost emisă de C.N.C.I., potrivit art. 3 pct. 4 lit. g) din Legea nr. 165/2013, această instituție are calitatea de entitate învestită de lege, astfel încât, conform art. 35 alin. (1) din același act normativ, competența de soluționare a cauzei revine tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul acestei entități. Având în vedere că sediul C.N.C.I. se află în circumscripția Tribunalului București, aceasta este instanța competentă teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății. În consecință, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului în circumscripția căreia se află sediul C.N.C.I., respectiv Tribunalul București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2016.