ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1109/2016

Decizia nr. 1109/2016

Deliberând, asupra cauzei de

față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 31 octombrie

2014 pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios

administrativ și fiscal, reclamantul A., în calitate ce cesionar, conform

contractului de cesiune din 2011, a formulat în contradictoriu cu pârâta B.

contestație împotriva Deciziei nr. 1134/2014.

În motivare, reclamantul a

arătat că în favoarea numitului C. a fost emisă Dispoziția

nr. 2546/2007 a Municipiului Pitești pentru despăgubiri conform Legii

nr. 10/2001 privind imobilul ce s-a aflat în Piteștii, care a fost inclus

în zona O centrală A, conform grilei notariale, A invocat Hotărârea

irevocabilă a Curții de Apel Pitești nr. 3101/R/Cont/2013, în

baza căreia pârâta trebuia sa emită decizia pe puncte.

Tribunalul București,

secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, prin sentința civilă nr. 691 din 28 mai 2015, a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Argeș.

Pentru a pronunța

această soluție, a fost reținută incidența

dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Legea 165/2013, potrivit cărora

deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 din același act

normativ, pol Vi atacate de persoana care se consideră

îndreptățită la secția civil Tribunalului în a cărui

circumscripție se află sediul entității, în termen de 3

zile de la data comunicării,

A constatat că acest text

de lege nu tranșează cu claritate noțiunea de

"entitate", în raport de care se stabilește competența de

soluționare a cererii. Această noțiune este definită de

art. 3 pct. 4 din Legea nr. 165/2013, respectiv unitatea deținătoare,

în înțelesul H.G. nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de

aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, cu modificările și

completările ulterioare O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu

modificări completările ulterioare, precum și al O.U.G. nr.

83/1999, republicată; entitatea investită cu soluționarea

notificării, în înțelesul H.G. nr. 250/2007, cu modificările

și completările ulterioare.

Din interpretarea

coroborată a dispozițiilor legale redate, a reținut că

tribunalul în a cărui circumscripție se află sediul entității

învestite cu soluționarea cererii este competent teritorial să

soluționeze contestațiile formulate împotriva deciziilor emise de B.,

în speță Tribunalul Argeș.

A apreciat că

această instanță este cea mai în măsură a analiza

contestația, în raport de locul situării imobilului, având în vedere

că obiectul contestației îl constituie evaluarea imobilului,

administrarea de probatorii fiind mai facilă de către această

instanță.

A mai reținut că

sediul B. nu este în măsură a determina competența

teritorială, devreme ce aceasta are atribuții exclusiv în vederea

finalizării dosarelor de restituire a imobilelor, astfel cum sunt

prevăzute de art. 25 alin. (5) și (6) din Legea nr. 165/2013.

A considerat că aceasta

este singură concluzie legală, juridică rațională, nefiind

acceptabil și admisibil ca în exercitarea controlului judecătoresc

asupra procedurii derulată în temeiul Legii nr. 10/2001, să se

considere ca fiind competente teritorial, două instanțe diferite, de

același rang, din țară, respectiv Tribunalul Arad și

Tribunalul București.

Prin sentința civilă

nr. 53 din 10 februarie 2016 pronunțată de Tribunalul Argeș,

secția civilă, s-a declinat competența privind pe reclamantul A.

în contradictoriu cu pârâta B., în favoarea Tribunalului București; a

constatat ivit conflictul negativ de competență; a trimis cauza la

Curtea de Apel București în vederea soluționării conflictului

negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel,

tribunalul a reținut următoarele;

Potrivit dispozițiilor

art. 35 alin (1) din Legea nr. 165/2013, deciziile emise cu respectarea

prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se

consideră îndreptățită la secția civilă a

tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul

entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Raportat ia conținutul

dispozițiilor art. 33 și 34 a rezultat că legiuitorul a

înțeles să instituie în favoarea secțiilor civile ale

tribunalelor competența de soluționare a acțiunilor având ca

obiect atât cererile de anulare a deciziilor emise de entitățile învestite

cu notificările Formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 (art. 33) cât

și cererile în anularea deciziilor de compensare, emise de B. art. 34).

Potrivit dispozițiilor

art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în cazul în care entitatea

învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33

sau 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate

adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în

termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru

soluționarea cererilor.

Având în vedere sintagma

„entitatea învestită de lege "și trimiterea ia dispozițiile

art. 33 sau 34, este evident că legiuitorul a reglementat, prin

dispozițiile art. 35, competența de soluționare atât a

acțiunilor având ca obiect obligarea la emiterea deciziilor de admitere a

notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 și a

acțiunilor având ca obiect obligarea B. la emiterea deciziei de

compensare.

Astfel învestită, Curtea

de apel București, secția a IV-a civilă, prin Decizia

civilă nr. 53/F din 30 martie 2016, a declinat competența de

soluționare a conflictului negativ de competență în favoarea

Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca instanță

de judecată, ierarhic superioară, comună instanțelor aflate

în conflict,

Sesizată cu soluționarea

conflictului negativ de competență, Înalta Curte de Casație

și Justiție reține următoarele:

Regula generală

privitoare la competența teritorială reglementată de

dispozițiile art. 107 C. proc. civ., prevede că "Cererea de

chemare in judecată se introduce la instanța în a cărei

circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă

legea nu prevede altfel".

Reiese deci. că ori de

câte ori printr-o dispoziție legală specială se prevede alte

reguli de stabilire a competenței teritorială a instanțelor,

acestea se aplică cu prioritate.

Actul normativ incident în

cauză, respectiv Legea nr. 165/2013, conține dispoziții speciale

referitoare la competența teritorială a instanțelor învestite cu

soluționarea deciziilor emise de entitățile, astfel cum acestea

sunt definite prin art. 3 din aceiași act normativ.

Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 35 alin. (1). Deciziile emise cu respectarea

prevederile art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se

consideră îndreptățită la secția civilă a

tribunalului în a cărui circumscripție Xi află sediul

entității. în termen de 30 de zile de ia data comunicării".

Dispozițiile legale

sus-menționate instituie o normă de competență

teritorială absolută, ce conferă tribunalului în a cărui

circumscripție se alia sediul entității învestite de lege

competența de soluționare a contestației formulate împotriva

deciziilor emise de aceasta.

Noțiunea de entitate

învestită de lege este explicitată Ia art. 3 alin. (1) pct. 4 din

Legea nr. 165/2013 în sensul că au această semnificație următoarele

structuri cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate

abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii:

"a) Unitatea

deținătoare, în înțelesul H.G. nr. 250/2007 pentru aprobarea

Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind

regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie

1945-22 decembrie 1989,cu modificările și completările

ulterioare, al O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările

și completările ulterioare, precum si al O.U.G. nr. 83/1999,

republicată:

b) Entitatea învestită cu

soluționarea notificării, în înțelesul H.G. nr. 250/2007, cu

modificările și completările ulterioare;

c) Comisia locală de fond

funciar, comisiile comunale, orășenești și municipale,

constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu

modificările și completările ulterioare;

d) Comisia județeană

de fond funciar sau, după caz. Comisia de Fond Funciar a Municipiului

București, constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu

modificările și completările ulterioare;

e) Comisia specială de

retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase

și comunităților cetățenilor aparținând

minorităților naționale din România;

f) Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților, organ de

specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate

juridică;

g) B., înființată

potrivit legii".

Prin cererea de chemare în

judecată, reclamantul a contestat Decizia nr. 1134/2014 emisă de B.,

acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea

nr. 165 din 2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de

restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod

abuziv în perioada regimului comunist în România.

Întrucât, în cauză,

decizia de invalidare contestată de reclamant, a fost emisă de B., în

aplicarea dispozițiilor art. 3 pct. 4 lit. g) din Legea nr. 165/2013,

această instituție are calitatea de entitate învestită de lege,

astfel încât, conform art. 35 alin. (1) din același act normativ, competența

de soluționare a cauzei revine tribunalului în a cărui

circumscripție se află sediul acestei entități.

Având în vedere că sediul

B. se află în circumscripția Tribunalului București, aceasta

este instanța competentă teritorial să soluționeze cauza

dedusă judecății.

Prin urmare. în mod corect

instanțele de judecată aflate în conflict de competență au

identificat norma de competență incidență raportului

juridic litigios ca fiind cea a art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165 din 2013.

În consecință, Înalta

Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea

tribunalului în circumscripția căreia se află sediul B.,

respectiv Tribunalul București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație

formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 1134/2014 emisă

de B., în favoarea Tribunalului București.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 18 mai 2016.