ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 953/2016

Decizia nr. 953/2016

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a civilă, la data de 16 aprilie 2015, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta C. au formulat contestație împotriva Deciziei de invalidare nr. 2861 din 27 ianuarie 2015, solicitând anularea acesteia și validarea Dispoziției nr. 156 din 23 septembrie 2005 emisă de primarul com. Arefu, județul Argeș, privind două vile ale căror fundații se află sub Lacul de Acumulare Vidraru, situate în Cumpăna, com. Arefu, jud. Argeș, stabilirea numărului de puncte și valoarea acestora și obligarea pârâtei la emiterea decizie de compensare, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 1028 din 18 septembrie 2015, Tribunalul. București, secția a III-a civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale și a decimat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 35 alin. (1) cu cele ale art. 33 și art. 34 din Legea nr. 165/2013 rezultă competența de soluționare a contestațiilor formulate împotriva deciziilor emise de C. în favoarea secției civile a Tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității învestite cu soluționarea cererii, în speța de față Tribunalul Argeș.

S-a considerat că această instanța este cea mai în măsură a analiza contestația, în raport de locul situării imobilului având în vedere că obiectul contestației îl constituie și evaluarea imobilului, administrarea de probatorii fiind mai facilă de către această instanță.

Pârâta C. are atribuții de verificare și de validare a lucrărilor efectuate de entitățile arătate la lit. a) pct. 4 din Legea nr. 165/2013 și de evaluare a punctelor exclusiv prin aplicarea unei grile notariale. Această instituție nu este în măsură a aprecia asupra suprafeței terenului, a configurării imobilelor, a stării acestora la momentul preluării, respectiv a coeficientului de confort, aspecte care sunt invocate prin contestația formulată.

A interpreta altfel, ar însemna ca totalitatea notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 și a Legii nr. 18/1991 la nivel național să fie soluționate de cele trei secții civile ale Tribunalului București, ceea ce ar duce la un blocaj al procesului de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii.

Prin sentința nr. 12 din 21 martie 2016 Tribunalul Argeș, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Instanța a reținut ca potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Din cuprinsul cererii introductive de instanță, rezultă că reclamanții au solicitat anularea Deciziei de invalidare nr. 2861 din 27 ianuarie 2015 emisă de pârâta C.

În acest caz, entitatea emitentă a deciziei contestate este pârâta C., organism care se regăsește în enumerarea legală a structurilor cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii,distinct de celelalte structuri, sediul său fiind situat în București. Așadar, sub aspectul competenței teritoriale operează dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013. în conformitate cu aceste prevederisTribunalul București, secția civilă, ca instanță de la sediul C., are o competență teritorială exclusivă în cauză.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a când judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Norma de competență incidență raportului juridic litigios este cea invocată de cele două instanțe, respectiv dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Dispozițiile legale sus-menționate instituie o normă de competență teritorială absolută, ce conferă tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității învestite de lege, competența de soluționare a contestației formulate împotriva deciziilor emise de aceasta.

Se observă că instanțele aflate în conflict au analizat, din perspective diferite, noțiunea de „entitate" folosită de legiuitor în conținutul textului anterior citat.

Noțiunea de entitate învestită de lege este explicitată la art. 3 alin. (1) pct. 4 lit. g), în sensul că are această semnificație și C.

Întrucât, în cauză, Decizia de invalidare nr. 2861 din 27 ianuarie 2015, contestată de reclamanți, a fost emisă de C., potrivit art. 3 pct. 4 lit. g) din Legea nr. 165/2013, această instituție are calitatea de entitate Investită de lege, astfel încât, conform art. 35 alin. (1) din același act normativ, competența de soluționare a cauzei revine tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul acestei entități.

Având în vedere că sediul C. se află în circumscripția Tribunalului București, aceasta este instanța competentă teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății.

Nu are relevanță sub aspectul stabilirii normei de competență incidență în cauză, argumentul potrivit căruia o interpretare contrară ar face ca totalitatea notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 și a Legii nr. 18/1991 la nivel național să fie soluționate de cele trei secții civile ale Tribunalului București, ceea ce ar putea determina un blocaj al procesului de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii.

În consecință, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului în circumscripția căreia se află sediul C., respectiv Tribunalul București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii formulată de reclamanții B. și A., în contradictoriu cu pârâta C., având ca obiect contestație - Legea nr. 165/2013, în favoarea Tribunalului București.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 20 aprilie 2016.