ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1802/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 29 septembrie 2011, reclamanta SC P. SRL a solicitat să se constate nelegalitatea prevederilor art. 125 din H.G. nr. 479/2003 privind aprobarea normelor metodologice pentru aplicarea O.U.G. nr. 28/1999 relativ la prevederile art. 14 alin. (2), raportate la prevederile art. 10 lit. b) (teza finala), respectiv prevederile art. 11 al alin. (3) (teza finala) din O.U.G. nr. 28/1999, pe care le consideră neconstituționale, în raport cu prevederile art. 45 - Libertatea economica coroborat cu prevederile 56 Contribuții financiare, respectiv art. 41 al.

(1) - Munca si protecția sociala a muncii precum si relativ la prevederile art. 44 din Constituția României. Prin întâmpinare, pârâtul G.R. a solicitat instanței să constate inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată. În cauză a formulat cerere de intervenție M.F.P., în interesul pârâtului G.R., intervenientul justificându-și calitatea procesuală prin faptul că este inițiator al Hotărârii G.R. nr. 479/2003 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea O.U.G. nr. 28/1999 privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale. Intervenientul a invocat, de asemenea, excepția de inadmisibilitate a excepției de nelegalitate, față de prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Reclamanta a depus precizare și note scrise, prin care a arătat că a înțeles să formuleze excepția de nelegalitate a prevederilor art. 123, 124 și 125 a H.G. nr. 479/2003. Hotărârea instanței de fond. Prin Sentința nr. 230 din 25 iunie 2012, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității invocată de intervenientul M.F.P.; a respins, ca nefondată, excepția de nelegalitate formulată de reclamanta SC P. SRL, în contradictoriu cu pârâții Comisariatul General al G.F. și G.R. și cu intervenientul M.F.P. și a admis cererea de intervenție formulată de intervenientul M.F.P. în interesul pârâtului G.R.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că excepția inadmisibilității este nefondată întrucât, deși art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 262/2007, face referire doar la actul administrativ unilateral cu caracter individual, opinia Înaltei Curți de Casație și Justiție (Decizia nr. 2438/2009 pronunțată în dosar nr. 137/35/2009) este în sensul că se poate invoca excepția de nelegalitate și cu privire la actul administrativ cu caracter normativ, deoarece în cuprinsul alin. (2) al art. 4 este folosită sintagma „act administrativ unilateral”, fără a se mai face distincție între cel normativ și cel individual și în virtutea principiului de drept potrivit căruia legea se interpretează în sensul în care produce efecte.

Pe fondul cauzei, s-a constatat că, prin excepția de nelegalitate formulată de reclamanta SC P. SRL și precizată ulterior, s-a solicitat constatarea nelegalității prevederilor art. 123, 124 și 125 din H.G. nr. 479/2003, față de prevederile O.U.G. nr. 28/1999 și art. 3 lit. a) C. fisc. A reținut că prevederile art. 123 din H.G. nr. 479/2003 sunt în concordanță cu prevederile art. 14 alin. (1) din O.U.G. nr. 28/1999, care prevăd măsura suspendării activității pentru nedotarea cu aparate de marcat electronice fiscale, respectiv cu prevederile art. 10 lit. b) și art. 11 din O.U.G. nr. 28/1999, conform cărora neîndeplinirea obligației operatorilor economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electrice fiscale în termenul legal constituie contravenție și se sancționează cu amendă.

De asemenea, prima instanță a constatat că prevederile art. 124 din H.G. nr. 479/2003 reglementează procedura de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii, în concordanță cu prevederile art. 12 alin. (1) din O.G. nr. 28/1999, respectiv stabilește cine e organul de control competent să constate săvârșirea contravenției și să aplice sancțiunea și ce măsuri trebuie luate odată cu suspendarea activității. Totodată, a apreciat că și prevederile art. 125 din H.G. nr. 479/2003 sunt în concordanță cu prevederile art. 11 alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 28/1999, conform cărora sumele încasate din livrarea de bunuri și prestarea de servicii după suspendarea activității se confiscă. Recursul Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta SC P. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și, pe cale de consecință, admiterea acțiunii în sensul admiterii excepției de nelegalitate a prevederilor art. 123, 124 și 125 din H.G. nr. 479/2003 raportate la prevederile art. 3 C. fisc. Prin Încheierea de ședință din data de 19 februarie 2013, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecării recursului, constatându-se că niciuna dintre părți nu s-a prezentat la strigarea cauzei și nu a fost solicitată nici judecata in lipsă. Datorită faptului că, până la data de 20 februarie 2014, nici una dintre părți nu a solicitat repunerea cauzei pe rol și nici nu a îndeplinit vreun act de procedură, Înalta Curte de Casație și Justiție a repus cauza pe rol, a fixat termen, cu citarea părților, pentru a se discuta dacă operează perimarea cererii în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc.

civ. Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare, se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an”, iar potrivit art. 249 C. proc. civ. „perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică interes”. Cum în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe și nici de a suspenda perimarea astfel cum sunt prevăzute în art. 249 – art. 251 C. proc. civ., urmează a se face aplicarea dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc.

civ., constatându-se din oficiu perimarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de SC P. SRL împotriva Sentinței nr. 230/CA/2012 – P.I. din 25 iunie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 aprilie 2014.